Faliment. Vanzarea spatiilor locative catre angajati. Determinarea valorii de vanzare.
Intrucat prin raportul de evaluare al spatiilor de locuit care se afla in patrimoniul debitoarei in faliment s-a determinat un pret mare in comparatie cu cel rezultat din aplicarea coeficientilor prevazuti de Decretul-Lege nr. 61/ 1990, judecatorul sindic va incuviinta valorificarea imobilelor, catre fostii angajati, la un pret determinat in raport de criteriile Decretului-Lege nr. 61/ 1990.
Contestatorii - persoane fizice au chemat in judecata S.C TOMISTEX S.A. Constanta - in faliment, prin lichidator S.C. STAFF S.R.L., pentru incheierea contractelor de vanzare-cumparare asupra locuintelor detinute in calitate de chiriasi, in conditiile prevazute de Legea nr. 85/1992 si a Decretului-Lege nr. 61/1990.
Din considerentele actiunii a rezultat ca reclamantii sunt fosti salariati ai debitoarei, ca in cauza privind falimentul societatii a fost intocmit un raport de evaluare al spatiilor de locuit si ca pretul stabilit de evaluator este mare in comparatie cu cel rezultat din aplicarea coeficientilor prevazuti de Decretul-Lege nr. 61/ 1990.
Actiunea a fost admisa.
Prin sentinta civila nr. 1897COM/1999, judecatorul sindic a aprobat vanzarea directa a spatiilor locative ( locuinte de serviciu ) detinute de chiriasi - fosti salariati ai societatii.
Intrucat prin raportul de evaluare s-a avut in vedere valoarea de circulatie a unor asemenea spatii, in functie de preturile pietei, judecatorul sindic a decis - in temeiul prezentei cereri - valorificarea imobilelor la un pret determinat in raport de criteriile Decretului-Lege nr. 61/ 1990.
(sentinta civila nr. 386 COM/ 18.02.2000, irevocabila prin nerecurare)
Nota: Solutia, menita sa atenueze impactul social al falimentului societatii comerciale, tinde sa suplineasca lacunele din lege (existente si in actuala reglementare a O.G. nr. 38/ 2002) referitoare la vanzarea directa a unor imobile ale debitoarei.
Legea nr. 64/ 1995 nu a reglementat cazurile in care se poate aprecia asupra necesitatii valorificarii directe a imobilului, lasand la ,,propunerea lichidatorului, aprobata de judecatorul sindic’’ aceasta situatie ce poate genera ulterior contestatii ale creditorilor chirografari (pentru care nu exista obligatia notificarii propunerii, potrivit legii).
Daca determinarea valorii imobilului in cauza se realizeaza de un expert, in conditiile art. 100 alin. 3 din lege, judecatorul sindic va fi pus in situatia de a aprecia - fara acordul creditorilor - asupra vanzarii la un pret sau la altul, urmarind un echilibru de echitate intre interesele creditorilor, de a obtine o valoare cat mai consistenta din valorificarea patrimoniului societar, pe de o parte, si interesul fostilor salariati, de a beneficia de locuinta si dupa incetarea raporturilor de munca, pe de alta parte.
Consideram ca in speta, prima hotarare a judecatorului sindic - de vanzare directa a spatiilor locative - trebuia sa cuprinda si elementele de determinare a pretului la care aceste imobile urmau a fi vandute, precum si faptul ca in absenta unor texte imperative, nimic nu impiedica supunerea votului adunarii creditorilor a propunerii lichidatorului de vanzare a spatiilor locative catre fostii chiriasi, sub toate aspectele.