Excludere asociat. Neintelegeri grave intre asociati. Conditii de admisibilitate a cererii de excludere.( I )
Potrivit art. 217 alin.1 din Legea nr. 31/1990 republicata, poate fi exclus din societatea cu raspundere limitata asociatul care, pus in intarziere, nu a adus aportul la care s-a obligat, se amesteca fara drept in administratie sau comite frauda in dauna societatii ori se foloseste de semnatura sociala sau de capital, in folosul sau ori al altora.
Nefiind dovedit faptul ca paratul a comis frauda in dauna societatii ori ca ii poate fi imputata lipsa aportului la capitalul social, avand in vedere intelegerea partilor la data cooptarii lui ca asociat, actiunea in excludere nu poate fi admisa.
Reclamantul NL, administrator al S.C. H S.R.L. Constanta, a solicitat instantei ca pe baza probelor administrate sa dispuna excluderea paratului IB din cadrul societatii, incetarea calitatii acestuia de administrator si obligarea sa la restituirea celor 10 parti sociale.
S-a sustinut ca dupa cooptarea in societate a paratului, in anul 1999, acesta a inceput sa denigreze activitatea societatii, fapt care a afectat raporturile cu partenerii de afaceri si, in ultima instanta, rezultatele economico-financiare; nu a fost varsat aportul la capitalul social si mai mult, societatea a fost prejudiciata prin predarea unor marfuri catre cumparatori insolvabili.
In raport de probele administrate si de dispozitiile art. 217 din Legea nr. 31/1990 republicata, actiunea a fost respinsa.
Intre ipotezele prevazute de textul sus-mentionat, poate constitui un caz de excludere a unui asociat din cadrul unei societati cu raspundere limitata, nedepunerea aportului la care s-a obligat, amestecul fara drept in administrarea societatii ori fraudarea intereselor acesteia.
Din probele administrate a rezultat, insa, ca reclamantul a beneficiat de un imprumut din partea paratului, anterior cooptarii in societate, iar asocierea prin incheierea actului aditional s-a realizat in considerarea sumei avansate pentru relansarea activitatii.
Starea conflictuala nu a fost generata de amestecul abuziv in actele de administrare efectuate de catre reclamant, ci de solicitarile repetate ale paratului privind restituirea sumei imprumutate.
Existenta acestei creante nu a fost contestata, fiind probata si imprejurarea ca reclamantul a incredintat asociatului sau o parte din marfa, pentru a o vinde si a-si insusi sumele, in contul datoriei.
Neintelegerile dintre cei doi asociati nu constituie, in sensul dat de textul art. 217 din Legea nr. 31/ 1990 republicata, o cauza de excludere, astfel ca actiunea va fi respinsa ca neintemeiata.
(sentinta civila nr. 1948 COM/ 25.07.2000, definitiva conform deciziei civile nr. 30/2001 a Curtii de Apel Constanta-sectia comerciala)