. Recurs. Propunere de arestare preventiva a inculpatului (art. 149/1 din Codul de procedura penala)
Pericolul social al faptei. Pericolul social al infractiunii.
Art.148 lit.f din Codul de procedura penala reglementeaza situatia in care "inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata alternativ cu pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica."
In ceea ce priveste indeplinirea conditiei prevazuta de art.148 lit.f Cod procedura penala, se are in vedere ca pentru mentinerea ordinii publice anumite infractiuni, prin gravitatea lor deosebita pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o detentie provizorie cel putin o perioada de timp. In circumstante exceptionale acest element poate fi avut in vedere in masura in care in dreptul intern este recunoscuta notiunea de tulburare a ordinii publice provocata de o infractiune.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA INCHEIEREA NR. 266/ 6 IULIE 2011)
Prin incheierea din data de 30.06.2011, Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala a admis propunerea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Bucuresti si in baza art. 149/1 alin. 9 si 10 Codul de procedura penala rap. la art. 143 Codul de procedura penala si art. 148 alin. 1 lit. f) Codul de procedura penala a dispus arestarea preventiva pe durata de 29 de zile, incepand de la data de 30.06.2011 si pana la data de 28.07.2011 inclusiv, a inculpatului F.D.O., retinand in esenta ca exista indicii temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca acesta a savarsit faptele pentru care este cercetat si ca din probele administrate a rezultat ca inculpatul F.D.O. zis "A." se afla in situatia prevazuta de art.148 lit. f) din Codul de procedura penala, intrucat pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea comisa este mai mare de 4 ani inchisoare iar lasarea lui in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica, fiind indeplinite cumulativ cerintele prev. de art. 148 lit. f) atat sub aspectul minimului de gravitate prevazut de lege pentru faptele pentru care exista prezumtia rezonabila ca au fost savarsite de inculpat, cat si sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea inculpatului in stare de libertate.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul, aratand ca nu se impune luarea masurii arestarii preventive, inculpatul recunoscand faptul ca este consumator de droguri si ca a vandut pentru asigurarea dozei necesare consumului, invocandu-se lipsa de pericol care sa justifice cercetarea lor in stare de arest preventiv.
Analizand actele dosarului, prin prisma motivelor invocate si din oficiu in conformitate cu disp. art.385/6 alin.3 Cod procedura penala, Curtea apreciaza ca recursul nu este fondat.
Inculpatul au fost arestat preventiv prin incheierea recurata din data de 30.06.2011 pentru savarsirea infractiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, retinandu-se in fapt ca la data de 25.05.2011, in jurul orelor 16:30, i-a vandut colaboratorului cu nume de cod "Popa Ion" cantitatea de 1,54 grame cannabis, contra sumei de 200 lei provenita din fondurile D.C.C.O., la data de 25.05.2011, in jurul orelor 20:30, i-a vandut colaboratorului cu nume de cod "P.I." cantitatea totala de 1,86 grame cannabis, contra sumei de 200 lei provenita din fondurile D.C.C.O. si la data de 26.05.2011, i-a vandut colaboratorului cu nume de cod "Popa Ion" cantitatea de 1,35 grame cannabis, contra sumei de 200 lei provenita din fondurile D.C.C.O.
Asa cum a retinut Tribunalul, Curtea constata indeplinirea conditiilor prev. de art.136, 143, 68/1 si 148 lit. f) Cod procedura penala.
Din analiza probelor administrate in cursul urmaririi penale pana in prezent, Curtea constata ca exista indice temeinice privind savarsirea faptei de catre inculpat, asa cum sunt definite acestea in disp. art. 681 , procesele verbale de redare a rapoartelor investigatorului cu nume de cod "P. I.", procesele verbale de redare a declaratiilor colaboratorului cu nume de cod " P. I., procesele verbale de redare a convorbirilor directe dintre colaborator si inculpat, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, rapoartele de constatare tehnico-stiintifica, declaratiile inculpatului F.D.O., care a aratat ca a savarsit fapta avand nevoie de bani pentru procurarea dozelor necesare consumului, fiind elocvente sub aspectul existentei indiciilor de savarsire a faptei.
In ceea ce priveste pericolul social pentru ordinea publica, Curtea apreciaza ca este pe deplin dovedit, atat prin modul de savarsire a faptei cat si prin conduita si persoana inculpatului, Curtea apreciind ca motivul determinant al savarsirii faptei este in continuare un factor de risc in conduita viitoare a acestuia, nevoia de bani in contextul lipsei unei ocupatii aducatoare de venituri si dependenta de substantele interzise, fiind elemente suficiente in aprecierea asupra probabilitatii efective si reale ca inculpatul sa persiste in savarsirea de infractiuni de acelasi gen toate acestea dovedind in opinia Curtii, concordanta cu a Tribunalului, ca cel putin pana la acest moment procesual, este dovedit gradul de pericol concret pentru ordinea publica pe care il prezinta inculpatul.
Fata de aceste considerente, Curtea apreciaza ca incheierea este legala si temeinica, iar recursul inculpatului nu este fondat, motiv pentru care in baza art.385/15 pct.1 lit. b) Cod procedura penala il va respinge ca atare obligand inculpatul la plata cheltuielilor judiciare catre stat conform art.192 alin.2 Cod procedura penala.