Exercitiul dreptului constitutional la libera exprimare nu poate fi discretionar, ci este limitat de obligativitatea respectarii altor drepturi fundamentale, ocrotite in egala masura de legiuitor, in considerarea unor valori esentiale, precum onoarea, reputatia, intimitatea, asa cum prevede chiar textul constitutional, in art. 30 alin. 6.
Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Judecatoriei TJ, reclamanta SL.M. a chemat in judecata pe paratii SC SMP SRL, IN si DP, solicitand obligarea acestora la plata sumei de 100.000 lei, reprezentand daune morale, ca urmare a prejudiciului cauzat prin publicarea in saptamanalul de ancheta si investigatii " Scandal de Gorj" nr. 332( 432 ), din perioada 14-20 februarie 2012 a articolului " Sarcina, miliardarul holtei" si obligarea paratilor la publicarea in saptamanalul " Scandal de Gorj " a sentintei ce se va pronunta in acest dosar, in ipoteza in care reclamanta va avea castig de cauza. Reclamanta a aratat ca, prin publicarea articolului, paratii au savarsit un abuz grav, asociind numele si imaginea sa unei chestiuni legate de viata sa privata, fara a se informa in prealabil. Reclamanta a precizat ca este casatorita cu NS, desi in articolul de presa respectiv se preciza ca cei doi soti au divortat, ceea ce a afectat imaginea reclamantei in mediul in care traieste si munceste, iar acest articol a produs un impact in viata sa, atat la nivelul strict personal, cat si in privinta copiilor sai si a tatalui sau, care este bolnav, imaginea fiicei sale pe prima pagina a unui editorial fiind de natura sa-1 impresioneze negativ, fotografia sa fiind publicata, fara acordul sau. Reclamanta a mai precizat ca, la locul sau de munca, au existat comentarii pe seama acestui articol, iar cele aparute pe internet, in legatura cu acest articol, au fost acide, reprezentand o grava afectare a vietii sale intime, private. Reclamanta a precizat ca lucrurile sunt cu atat mai grave cu cat este magistrat, astfel incat imaginea sa fiind afectata prin acest articol, are de suferit si credibilitatea sa profesionala. Prin Sentinta civila nr. 8405/05.06.2012, actiunea formulata de reclamanta a fost respinsa, instanta retinand ca articolul se refera la un eveniment petrecut in anul 2009 si nu viza starea actuala, nu a fost publicul informat ca in prezent dl. Sarcina este divortat, ci doar ca la un moment dat, pe parcursul vietii, a divortat de doua ori, de doua sotii, intr-un interval scurt, de noua luni, fiecare sotie dorind sa pastreze numele dobandit prin casatorie. In acest context, instanta aminteste ca in practica sa Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat in mod constant ca atunci cand o persoana intra de buna voie in arena publica, trebuie sa dea dovada de un mai mare grad de toleranta cu privire la publicarea informatilor si a fotografiilor care o privesc ( Cauza Wirtschafts - Trend Zeitschriften -Verlagsgesellschaft). Astfel, reclamanta nu trebuia sa se simta lezata de o informatie ce privea un eveniment trecut, prezentat fara intentia de a face rau, intentie ce transpare din termenii folositi, din intregul ton al articolului respectiv, ci trebuia sa il perceapa asa cum este, un articol la rubrica mondena si, daca ar fi simtit nevoia uneia reparari morale, ar fi fost oportun sa solicite, respectiv sa accepte in cursul procesului, oferta de a publica un drept la replica. In consecinta, instanta de fond a apreciat ca nu sunt indeplinite dispozitiile art. 1357 Cod civil, pentru a se atrage in sarcina unui subiect de drept raspunderea civila delictuala. Impotriva acestei sentinte civile reclamanta a formulat recurs, iar instanta de control judiciar a admis apelul, a modificat hotararea apelata si a dispus obligarea parata SC SMP SRL la plata sumei de 13.500 lei, cu titlu de daune morale. In motivare, instanta de control judiciar a retinut existenta faptei cauzatoare de prejudiciu, existenta unui prejudiciu, considerand ca dreptul la propria imagine, aparat de art. 73 Cod civil, art. 26 din Constitutie si art. 8 CEDO, este un drept nepatrimonial, un drept subiectiv absolut, opozabil erga omnes, caruia ii corespunde obligatia corelativa opozabila erga omnes de abtinere de la orice acte care ar putea aduce atingere acestui drept. Instanta avut in vedere concluziile CEDO, prezentate in cuprinsul hotararilor von Hannover/Germania, Sciacca/Italia, KroneVerlag GmbH&Co/Austria, Dalban/Romania, Ieremeiov/Ro, Liviu Petrina/Ro, Dichand/Austria si Company v Diez/Spaniei), aratand ca CEDO, in decizii de speta (Ieremeiov contra Romaniei, Liviu Petrina contra Romaniei), a stabilit ca o ingerinta in dreptul la viata privata poate fi acceptata numai daca exprima adevarul si daca se refera la circumstante de ordine publica. S-a mentionat ca CEDO a constatat (von Hannover versus Germania, Sciacca versus Italia) ca publicarea fotografiei unei persoane constituie o ingerinta in dreptul acesteia la viata privata. Curtea a considerat ca ingerinta este un atat mai semnificativa cu cat reclamanta din cauza ,,Sciacca contra Italia,, nu este o persoana cunoscuta de catre public. Totodata, instanta a constatat ca prejudiciul moral, produs prin articole de presa, trebuie evaluat in contextul libertatii presei si al libertatii de exprimare, garantate atat prin art. 30 alin. 1-5 din Constitutie, cat si prin art. 10 paragraful 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, potrivit carora, orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare, acest drept cuprinzand libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Instanta a apreciat ca, in acest sens, libertatea jurnalistica acopera posibilitatea recurgerii la un anumit grad de exagerare sau chiar de provocarea, iar cauza "Dalban contra Romaniei", prin Hotararea din 28.09.1999, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca o inexactitate partiala a faptel0r prezentate nu exclude protectia art. 10 din Conventie, in situatia in care este vorba despre un discurs jurnalistic privind subiecte de interes public, iar reaua-credinta nu este dovedita. S-a invocat practica judecatoreasca, inclusiv jurisprudenta CEDO, potrivit carora limitele criticii admisibile sunt mai largi in privinta unui om politic, care actioneaza in calitatea sa de personaj public, decat in privinta unui particular, cel dintai expunandu-se, in mod inevitabil si constient unui atent control al faptelor si gesturilor sale, atat din partea mijloacelor de informare in masa, cat si a marelui public si ca ziaristii nu se pot prevala de dreptul constitutional la libera exprimare, intrucat exercitiul acestui drept nu poate fi discretionar, ci este limitat de obligativitatea respectarii altor drepturi fundamentale, ocrotite in egala masura de legiuitor, in considerarea unor valori esentiale, precum onoarea, reputatia, intimitatea, asa cum prevede chiar textul constitutional, in art. 30 alin. 6. S-a retinut ca demersul jurnalistic nu priveste subiecte de interes public, nu se refera la o persoana publica, contine informatii neconforme cu realitatea (jurnalistul avand obligatia de a verifica aceste informatii, constata ca fapta de a publica poza reclamantei pe prima si a sasea pagina a ziarului si fapta de a prezenta o informatie neadevarata legata de viata sa privata. In legatura cu natura daunelor morale, s-a apreciat ca nu se concretizeaza intr-o stare de fapt, ci se mentin la nivelul trairilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci cand existenta lor este evidenta, de regula, nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morala fiind extranee realitatilor materiale si intinderea ei nu poate fi determinata decat prin aprecieri, desigur nu arbitrar si nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective in care rolul hotarator il are posibilitatea de orientare a instantei in cunoasterea sufletului uman si a reactiilor sale.