Stabilirea de vizita presupune o apreciere in concret a varstei copilului raportat la situatia de fapt existenta, cu luarea in considerare a interesului superior al minorei.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.13069/4/2009 - DECIZIA CIVILA NR.35/18.01.2011)
Prin cererea inregistrata la data de 15 septembrie 2009 pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti sub nr. 13069/4/2009, reclamantul D.M.C. a chemat in judecata pe parata D.M.A., solicitand instantei sa dispuna desfacerea casatoriei prin divort din culpa comuna, incredintarea minorei D.C. spre crestere si educare catre parata, obligarea reclamantului la plata unei pensii de intretinere in beneficiul minorei si stabilirea unui program de vizitare a minorei de catre reclamant: in prima si a treia saptamana din luna, de sambata ora 10.00 pana duminica ora 19.00, doua saptamani in perioada decembrie - ianuarie si inca doua saptamani in perioada iulie - august.
Prin sentinta civila nr. 1015/05.02.2010, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a admis in parte cererea; a declarat desfacuta casatoria incheiata intre parti la data de 3 iunie 2006 si trecuta in registrul de stare civila al Consiliului Local al Sectorului 1 Bucuresti sub nr. 1703/2006, prin divort din culpa comuna; a dispus revenirea paratei la numele purtat anterior casatoriei, "D."; a incredintat minora D.D.C., nascuta la data de 12.12.2006, spre crestere si educare catre parata; a obligat reclamantul sa plateasca in favoarea minorei suma de 136 lei lunar cu titlu de pensie de intretinere incepand cu data pronuntarii hotararii, 5.02.2010, si pana la majoratul copilului; a stabilit ca dreptul reclamantului de a dezvolta relatii personale cu minora sa se exercite prin vizitarea minorei in primul si al treilea sfarsit de saptamana, sambata si duminica, intre orele 1000-1900; a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Potrivit depozitiilor martorilor, din august 2009, cand a survenit separarea in fapt a sotilor, minora a ramas in grija mamei, dar s-a intalnit periodic si cu tatal, la locul de joaca dintr-un complex comercial. Totodata, din depozitiile martorilor propusi de reclamant rezulta ca acesta a contribuit la cresterea minorei cu alimente, imbracaminte si bani.
Nici din depozitiile martorilor si nici din anchetele sociale efectuate de Primaria Sectorului 4 Bucuresti (la domiciliul reclamantului) si Primaria Sectorului 1 Bucuresti (la domiciliul paratei) nu a rezultat ca vreunul dintre parinti a avut sau are un comportament de natura sa puna in pericol dezvoltarea minorei. Dimpotriva, reprezentantii Primariei Sectorului 1 au constatat ca minora are un aspect ingrijit, este sociabila si frumos educata, este atasata de mama si de bunica materna, iar conditiile in care locuieste in prezent copilul impreuna cu mama sunt decente.
De asemenea, potrivit referatului de ancheta sociala intocmit de Primaria Sectorului 4 Bucuresti si apartamentul in care locuieste reclamantul ofera conditii bune de locuit.
Cu privire la minora, instanta a apreciat ca masura incredintarii acesteia catre parata spre crestere si educare, asupra careia s-au inteles parintii, corespunde interesului superior al copilului deoarece, conform probelor administrate, minora este atasata de mama si se afla la o varsta la care dependenta fata de fata este inca accentuata, iar parata prezinta garantiile morale si materiale necesare pentru a se ocupa de cresterea ei. Totodata, printr-o asemenea masura se asigura si necesarul de continuitate in procesul de crestere si educare a minorei cata vreme mama este cea care s-a ocupat de copil in ultimele 6 luni, de cand partile nu mai locuiesc impreuna.
In consecinta, in temeiul art. 42 alin. 1 Cod fam. a dispus incredintarea minorei spre crestere si educare catre parata.
Avand in vedere masura incredintarii minorei catre parata spre crestere si educare, dispozitiile art. 43 Cod fam. si cele ale art. 14 si urm. din Legea nr. 272/2004, constatarile reprezentantilor Primariei Sectorului 4 Bucuresti cu ocazia anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantului, varsta frageda a minorei ce implica un program riguros de alimentatie si odihna, depozitiile martorilor cu privire la intalnirile dintre reclamant si minora dupa separarea in fapt a sotilor si interesul manifestat de ambii parinti pentru ca minora sa se vada si cu tatal sau, instanta a apreciat ca este in interesul minorei sa dezvolte relatii personale cu tatal sau, intrucat copilul are nevoie de afectiunea si grija ambilor parinti, chiar daca locuiesc separat.
Cat priveste modalitatea concreta de exercitare a acestui drept, instanta a apreciat ca, fata de varsta frageda a minorei si lipsa unor probe certe si concludente care sa confirme cunoasterea de catre reclamant a programului si a alimentatiei adecvate varstei fiicei sale, pentru moment nu se poate incuviinta lasarea minorei in grija exclusiva a reclamantului cate doua saptamani in perioadele de vara si de iarna ori la sfarsit de saptamana, de sambata pana duminica. Din probele administrate nu rezulta ca minora ar mai fi fost separata de mama sa in perioada anterioara, iar martora D.M. a precizat ca reclamantul nu a ramas niciodata singur sa aiba grija de copil.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti, la data de 20.04.2010 a declarat apel reclamantul D.M.C., care a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a Civila la 08.05.2010.
Prin decizia civila nr. 891/A/2.09.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat in parte sentinta civila apelata, in sensul ca a incuviintat ca legaturile personale ale reclamantului cu minora sa se desfasoare si in perioada 24 decembrie - 30 decembrie in anii pari, iar in anii impari in perioada 30 decembrie - 05 ianuarie, precum si in vacanta de vara in perioada 1 - 15 iulie, prin luarea minorei de la domiciliul mamei si cu obligatia reclamantului de a o aduce inapoi; a mentinut celelalte dispozitii; a obligat intimata la plata catre apelant a sumei de 520,15 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca apelantul critica hotararea primei instante numai sub aspectul programului de vizitare a minorei stabilit in favoarea tatalui, apelantul apreciind ca a fost stabilit un program extrem de restrans, mai ales din cauza imprejurarii ca nu i se permite luarea copilului de la domiciliul mamei. Sub acest aspect, tribunalul a retinut ca, desi dreptul parintelui caruia nu i s-a incredintat copilul minor de a avea legaturi personale cu acesta rezulta din dispozitiile art. 98 si art. 65 raportat la art. 43 din Codul fam., in ceea ce priveste modalitatea concreta de realizare a acestui drept, Codul nu contine prevederi exprese. Insa, din intreaga reglementare rezulta implicit ca exercitarea dreptului parintelui de a avea legaturi cu copilul sau, incredintat celuilalt parinte, trebuie sa se realizeze efectiv si real, prin stabilirea unui program de vizitare extins si care sa tina cont de interesul superior al copilului.
Pentru ca exercitiul dreptului tatalui la legaturi personale cu minorul, in sensul stabilirii unui program de vizitare, sa fie efectiv, instanta a apreciat ca dispozitiile adoptate in acest sens trebuie sa fie susceptibile de aducere eficienta la indeplinire si sa nu fie formale, asigurand, astfel, valorificarea optima a dreptului subiectiv.
La alegerea modalitatii de exercitare trebuie urmarit ca parintelui sa i se asigure posibilitatea practica a exercitarii legaturilor personale in mod firesc, fara ingradiri si restrictii si intr-un mediu corespunzator.
Sub acest ultim aspect, din probele administrate in fata primei instante nu rezulta in opinia tribunalului circumstante de fapt care sa conduca la concluzia ca este de preferat ca relatiile personale dintre apelant si minora sa se desfasoare in prezenta mamei, imprejurarea ca tatal nu ar fi ramas pana in prezent singur cu copilului nefiind suficienta pentru a argumenta aceasta solutie, cu atat mai mult cu cat tatal poate fi ajutat sa ingrijeasca minora de bunica paterna. Totodata, varsta copilului (care implineste patru ani in luna decembrie) nu poate constitui un motiv care sa justifice restrangerea programului de vizitare, tinand seama ca la aceasta varsta dependenta copilului fata de mama nu mai este atat de manifesta. Astfel, tribunalul a constatat ca minora este la o varsta la care nu se mai impune ca prezenta mamei sa fie continua, astfel ca perioada de timp pe care urmeaza sa o petreaca cu tatal sau poate fi mai mare decat cea pe care intimata o considera potrivita.
De asemenea, este necesar ca durata acestora sa fie suficienta pentru ca relatiile dintre tata si copil sa se poata desfasura in mod normal si dezvolta in interesul acestuia din urma.
Impotriva acestei decizii, la data de 13.10.2010 a declarat recurs parata D. (D.) M.A., care a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie la data de 25.10.2010.
In motivare, a aratat ca decizia recurata este netemeinica, intrucat nu are la baza alte inscrisuri suplimentare ori alte probe concludente prin care instanta de apel sa schimbe in parte hotararea instantei de fond, pe care o considera legala si temeinica, apreciind ca fata de varsta frageda a minorei si lipsa unor probe certe si concludente care sa confirme cunoasterea de catre reclamant a programului si alimentatiei minorei, nu se poate incuviinta lasarea minorei in grija exclusiva a reclamantului.
Din probele administrate nu a rezultat ca minora ar mai fi fost separata de mama in perioada anterioara. Bunica nu il poate ajuta, deoarece este agent comercial, avand un program zilnic cuprins intre orele 07 -19, de asemenea programul de lucru al reclamantului este de 12 ore pe zi, cinci zile pe saptamana si nu a participat efectiv in perioada cat au fost impreuna la ingrijirea copilului, nu a dormit macar o noapte in preajma minorei, nu a ingrijit-o cand a fost racita, minora nu se urca nici in autoturism singura, fara mama acesteia de care este foarte atasata, aspecte care au reiesit si din probele administrate la instanta de fond.
De subliniat este si faptul ca reclamantul in cererea introductiva a solicitat incredintarea minorei, stiind foarte bine inca de la inceput ca are un program rigid si nu se poate ocupa de cresterea si educarea minorei.
Mai mult decat atat, daca ar fi avut putin respect si demnitate de tata, care este foarte interesat de cresterea si educarea minorei, ar fi inteles ca nu sunt suficienti cei 136 lei, cu cat contribuie lunar la cresterea minorei, si nu ar fi solicitat cheltuieli de judecata, luand astfel din bugetul copilului. Precizeaza ca numai pretul meselor la gradinita este de 270 lei, fara alte cheltuieli necesare cresterii si educarii.
Mentioneaza ca, de la pronuntarea divortului si pana in prezent, recurenta si minora ies impreuna cu intimatul la sfarsit de saptamana cate 6 ore in diverse locatii, dar precizeaza ca fetita nu doreste sa mearga singura, fara mama sa.
In drept, au fost invocate prevederile art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 7 Cod procedura civila.
In dovedirea sustinerilor sale, intimatul reclamant a solicitat si instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, fiind in acest sens depuse la dosar, in fotocopie, facturile nr. MAN0000704 din 17.04.2010, MAN00013381 din 17.05.2010, MAN00005004 din 16.06.2010, MAN00005005 din 16.06.2010, MAN00015176 din 14.07.2010, MAN00017291 din 09.08.2010, MAN00020370 din 20.09.2010, MAN00021915 din 08.10.2010, MAN00025419 din 17.11.2010, MAN00026694 din 02.12.2010, MAN00013004 din 18.10.2010, MAN00026693 din 02.12.2010 emise de C.N. Posta Romana S.A., chitanta de depunere de numerar BRFOOZB00394601/03.05.2010 emisa de Banca Transilvania S.A., contract individual de munca inregistrat sub nr. 967/24.04.2008, chitanta seria OTBLA nr. 42200111 emisa de Primaria Cilieni, certificat de producator nr. 152/08.07.2010 eliberat de Primaria Cilieni si procura speciala autentificata sub nr. 1948/08.07.2010 emisa de notar public T.G..
Examinand decizia recurata prin prisma criticilor formulate si in conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
I. Cu titlu preliminar, Curtea retine ca cel de-al saptelea motiv de recurs se refera la situatia in care hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii. In cauza de fata insa niciuna din criticile formulate de catre recurenta parata nu vizeaza deficiente ale hotararii de asemenea natura, astfel incat ele vor fi incadrate, in temeiul art. 306 alin. 3 Cod procedura civila, in cel de-al noualea motiv de recurs si analizate din aceasta perspectiva.
II.1. Cel de-al noualea motiv de recurs se refera la pronuntarea unei hotarari lipsite de temei legal sau date cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Ipoteza a doua - incalcarea sau aplicarea gresita a legii - are in vedere situatiile in care instanta recurge la textele de lege aplicabile spetei, dar fie le incalca, in litera sau spiritul lor, fie le aplica gresit, interpretarea pe care le-o da fiind prea intinsa sau prea restransa, ori cu totul eronata.
Referitor la intelesul sintagmei "incalcarea sau aplicarea gresita a legii" trebuie sa se tina seama si ca exista texte de lege care confera judecatorului o putere de apreciere, dandu-i posibilitatea de a lua sau de a nu lua o anumita masura. In asemenea situatii, masurile nu pot fi insa dispuse in mod discretionar, ci trebuie sa fie justificate de motive pertinente si suficiente. Depasirea acestei limite, intrucat nu realizeaza un bilant rezonabil al elementelor pertinente ale cauzei in procesul decizional, care este impus intotdeauna, expres sau implicit, de normele juridice incidente, constituie o incalcare a legii si, ca atare, este supusa controlului instantei de recurs. Aceasta inseamna ca, in realitate, instantele de fond beneficiaza in aceste cazuri numai de o anumita marja de apreciere.
Raportand aceste consideratii la motivele de recurs invocate in prezenta cauza, Curtea retine ca in categoria textelor de lege ce implica a apreciere a judecatorului in cadrul demersului de aplicare a lor in concret se includ si art. 43 alin. 3 Cod fam., care contine o dispozitie de principiu in sensul ca "parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul spre crestere si educare, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala", precum si art. 38 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, in temeiul caruia instanta este abilitata sa se pronunte cu privire la modalitatea in care se exercita dreptul parintelui caruia nu i s-a incredintat copilul de a pastra legaturi personale cu minorul, prin stabilirea unui program de vizitare corespunzator.
Unul din drepturile copilului garantate prin Legea nr. 272/2004 este potrivit art. 14 alin. 1 acela de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, in sensul acestei legi relatiile personale realizandu-se conform art. 15 prin: a) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) gazduirea copilului pe perioada determinata de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit; d) corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul; f) transmiterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul.
De asemenea, in cadrul ocrotirii parintesti, deplina egalitate in drepturi a parintilor in ceea ce priveste exercitarea drepturilor si indatoririlor fata de copiii minori reprezinta unul dintre principiile de baza ale Codului familiei, prevazut in art. 97 alin.1, iar ca o expresie a acestuia art. 98 alin.1 Cod fam. dispune ca ‚‚masurile privitoare la persoana copilului (....) se iau de catre parinti de comun acord".
2. In ceea ce priveste programul de vizitare al minorului de catre intimatul reclamant stabilit de catre instanta de apel, respectiv: in primul si al treilea sfarsit de saptamana, sambata si duminica, intre orele 1000-1900, in perioada 24 decembrie - 30 decembrie in anii pari, iar in anii impari in perioada 30 decembrie - 05 ianuarie, precum si in vacanta de vara in perioada 1 - 15 iulie, prin luarea minorei de la domiciliul mamei si cu obligatia reclamantului de a o aduce inapoi, Curtea apreciaza ca acesta este unul rezonabil, care respecta interesul superior al copilului, fiind apt sa asigure conditii normale de intretinere a legaturilor personale cu tatal sau cu o suficienta constanta si substanta pentru a mentine o anumita viata de familie cu acesta, in contextul in care nu mai locuiesc impreuna.
Interesul superior al copilului implica mentinerea unor legaturi efective care sa conduca la existenta unei vieti de familie cu ambii parinti. Or, atingerea acestui deziderat presupune in mod necesar coabitarea copilului cu fiecare dintre parinti pe o durata de timp suficient de indelungata. De aceea, posibilitatea parintelui caruia nu i-a fost incredintat copilul de a avea legaturi personale cu acesta prin gazduirea la domiciliul sau trebuie recunoscuta intr-o masura cat mai ridicata.
Lipsa unor probe certe si concludente care sa confirme cunoasterea de catre reclamant a programului si alimentatiei minorei nu constituie un argument in sensul tezei ca nu se poate incuviinta lasarea minorei in grija exclusiva a reclamantului. Nu se poate prezuma ca tatal nu isi va indeplini corespunzator obligatiile privind acordarea atentiei cuvenite minorei pe perioada cat o gazduieste, deoarece comportamentul sau anterior nu dovedeste incapacitatea sau lipsa de disponibilitate a sa de a o ingriji, in conditiile in care exista o justificare pentru implicarea sa mai redusa in cresterea copilului atunci cand partile locuiau impreuna, respectiv asumarea acestui rol in mod preponderent de catre mama.
Nu exista niciun argument pentru ca faptul ca intimatul reclamant are un program foarte incarcat sa aiba relevanta asupra programului de vizitare care putea fi stabilit de catre instanta. Este obligatia intimatului reclamant, subsecventa hotararii instantei, sa faca demersurile necesare acordarii timpului cuvenit copilului de fiecare data, iar neefectuarea lor la un moment dat are drept unic rezultat acela ca il pune in imposibilitate de a-si exercita dreptul de a avea legaturi personale cu minora cu acea ocazie, repercutandu-se astfel asupra sa.
Pe de alta parte, nu este intemeiat nici motivul de recurs prin care recurenta parata a sustinut ca schimbarea de catre tribunal a solutiei primei instante implica administrarea unor probe noi. Din dispozitiile art. 295 alin. 1 Cod procedura civila: "Instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta" si art. 296 Cod procedura civila: "Instanta de apel poate pastra ori schimba, in tot sau in parte, hotararea atacata." rezulta ca instanta de apel poate reaprecia probele administrate in faza procesuala anterioara si sa ajunga astfel la o alta concluzie. Aceasta solutie este admisa constant de practica judiciara si de literatura de specialitate.
Celelalte aspecte invocate in sustinerea recursului, respectiv faptul ca intimatul reclamant a solicitat incredintarea minorei catre recurenta parata si imprejurarea ca acesta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata nu au relevanta in ceea ce priveste dreptul de a pastra legaturile personale cu copilul, care este un efect direct si nemijlocit al existentei vietii de familie in sensul art. 8 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului.
Nici imprejurarea ca fetita nu doreste sa mearga singura cu paratul nu este suficienta prin sine insasi sa conduca la recunoasterea posibilitatii tatalui de a avea relatii personale cu aceasta exclusiv sub forma vizitarii. Dat fiind ca are numai patru ani, aceasta nu a atins o varsta incepand cu care sa se poata considera, in mod rezonabil, ca personalitatea sa este suficient de structurata si ca a dobandit maturitatea necesara pentru a-si exprima parerea in legatura cu acest aspect.
Pe cale de consecinta, se retine ca programul stabilit de tribunal realizeaza un just echilibru intre necesitatea de a se asigura un contract regulat intre un parinte si copilul sau si aceea de mentinere a unui mediu consecvent si fara variatii majore, care sa nu implice scoaterea copilului din mediul familial pe perioade mari de timp si care ar putea sa il destabilizeze, instanta folosindu-si puterea de apreciere de o maniera rationala, argumentele folosite in sustinerea solutiei fiind pertinente si suficiente.
Fata de aceste considerente, retinand ca hotararea atacata este legala, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, Curtea urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.
In temeiul art. 316, 298 si 274 Cod procedura civila, retinand culpa procesuala a recurentei parate, Curtea urmeaza sa respinge cererea acesteia privind cheltuielile de judecata, ca nefondata, si sa o oblige sa plateasca intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul avocatului ales.
2