Calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finantelor in litigiile avand ca obiect restituirea valorii de piata a imobilului in conditiile art.50 din Legea nr.10/2001. Au dreptul la restituirea valorii de piata a imobilului doar chiriasii cumparatori ale caror contracte de vanzare - cumparare au fost incheiate cu respectarea dispozitiilor Legii nr.112/1995.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.32427/3/2009 - DECIZIA CIVILA NR.23 A/13.01.2011)
Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr.32427/3/2009, la data de 5.08.2009 si precizata ulterior, reclamantii M.V., M.A., M.H.A. si S.A. au chemat in judecata paratul M.F.P., solicitand instantei sa pronunte o hotarare in urma probelor ce se vor administra, prin care sa fie obligat paratul sa le restituie pretul de piata pentru imobilul situat in B., Str.C.B. nr.7, parter, ap nr.1, sector 3.
In motivarea actiunii, reclamantii au mentionat ca, prin contractul de vanzare cumparare nr.7885/1996 au cumparat de la P.M.B. imobilul situat in B., Str.C.B. nr.7, parter, ap nr. 1, Sector 3. Reclamantii au mai aratat ca, prin sentinta civila nr. 6/2007 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti s-a respins ca prescris capatul de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare nr.7885/1996, s-a admis in parte actiunea reclamantilor G.I.M., M.A.M., M.R.A. si Al H.C.C. si au fost obligati sa lase reclamantilor in deplina proprietate imobilul mentionat mai sus. Reclamantii au mai aratat ca se impune obligarea paratului la plata pretului de piata pentru imobilul din litigiu.
Paratul M.F.P. a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
In motivarea intampinarii sale, paratul a mentionat ca nu a fost parte la incheierea contractului de vanzare cumparare nr.7885/1996, astfel ca acest contract nu produce efecte decat intre partile contractante. Paratul a mai mentionat ca vanzatorul trebuie sa raspunda pentru evictiunea produsa prin fapta tertului.
In dovedirea actiunii, reclamantii au solicitat si li s-a incuviintat proba cu inscrisuri si expertiza evaluatorie.
La termenul de judecata din data de 27.04.2010, tribunalul a respins ca neintemeiate obiectiunile la raportul de expertiza formulate de parat considerand ca expertul a raspuns la obiectivele stabilite de tribunal.
In sedinta publica de la data de 8.12.2009, tribunalul a unit exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului cu fondul considerand ca pentru solutionarea exceptiei sunt necesare administrarea acelorasi probe care privesc si fondul cauzei.
Prin sentinta civila nr.652/4.05.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului; a admis actiunea, astfel cum a fost precizata, formulata de reclamantii si a obligat paratul la plata catre reclamanti a sumei de 1.069.238 lei reprezentand contravaloarea pretului de piata al imobilului situat in B., str.C.B. nr.7, ap.1, parter, sector 3.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.F.P., tribunalul a constatat ca este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana paratului si persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii.
Prin raportare la art.50 al. 2/1 din Legea nr. 10/2001 asa cum a fost modificata prin Legea nr. 1/2009, instanta de fond a retinut ca legiuitorul a instituit in sarcina M.F. obligatia de restituire a pretului de piata al imobilelor mentionate la art. 50 al. 2/1 chiar daca acesta nu a fost parte in contractele de vanzare cumparare.
S-a aratat ca, intr-adevar, obligatia de garantie contra evictiunii revine vanzatorului, insa tribunalul a avut in vedere ca dispozitiile Legii nr.10/2001 sunt dispozitii speciale care se aplica cu prioritate fata de dispozitiile art. 1337 Cod civil.
Pe fondul cauzei, instanta de fond a retinut ca prin contractul de vanzare cumparare nr.7885/1996, reclamantii au cumparat de la P.M.B. reprezentata prin SC T. SA imobilul situat in B., Str.C.B. nr.7, parter, ap nr. 1, Sector 3.
Prin certificatul de calitate succesorala nr.66/2006 emis de BNPA P.P. si U.D. s-a constatat ca de pe urma defunctului M.N. decedat la data de 6.05.2006 au ramas ca mostenitori legali reclamantii M.V., M.A., M.H.A. si S.A..
Prin sentinta civila nr.6/2007 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti s-a respins ca prescris capatul de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a Contractului de vanzare cumparare nr. 7885/1996, s-a admis in parte actiunea reclamantilor G.I.M., M.A.M., M.R.A. si Al H.C.C. si au fost obligati M.V., M.A., M.H.A. si S.A. sa lase reclamantilor in deplina proprietate imobilul situat in B., Str.C.B. nr. 7, parter, ap nr. 1, Sector 3.
In urma efectuarii expertizei, prin raportul de expertiza specialitatea evaluari bunuri imobiliare efectuat de expert I.M.A. s-a concluzionat ca valoarea de piata a imobilului situat in B., Str.C.B. nr.7, parter, ap nr. 1, Sector 3 este de 1.069.238 lei.
Tribunalul a constatat ca in speta sunt indeplinite dispozitiile art.50/1 al. 1 din Legea nr.10/2001.
Astfel, pentru a fi aplicabile dispozitiile legale mentionate mai sus se cere ca incheierea contractelor de vanzare cumparare sa se fi facut cu respectarea dispozitiilor Legii nr.112/1995, iar contractele sa fi fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
Tribunalul a avut in vedere ca legiuitorul a definit notiunea de "contract desfiintat" prin art. 20 al.2/1 din Legea nr.10/2001, prin acesta intelegandu-se situatia in care contractul de vanzare cumparare a fost desfiintat fie ca urmare a unei actiuni in anulare, fie ca urmare a unei actiuni in revendicare.
In speta, contractul de vanzare cumparare nr.7885/1996 a fost desfiintat ca urmare a admiterii actiunii in revendicare, prin sentinta civila nr.6/2007 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, astfel ca reclamantii sunt indreptatiti sa primeasca valoarea de piata a imobilului.
De asemenea, tribunalul a constatat ca este indeplinita si prima conditie a art.50/1 al. 1 din Legea nr.10/2001 in sensul ca, contractul de vanzare cumparare nr.1144/29499/1996 a fost incheiat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995.
Tribunalul a retinut acest aspect ca urmare a faptului ca a fost respins capatul de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare mentionat mai sus.
Pentru aceste considerente, tribunalul, in baza dispozitiilor legale mentionate mai sus, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive ca neintemeiata, a admis actiunea precizata si a obligat paratul la plata catre reclamanti a sumei de 1.069.238 lei reprezentand contravaloarea pretului de piata al imobilului situat in B., Str.C.B. nr. 7, parter, ap nr. 1, Sector 3.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul M.F.P., solicitand admiterea apelului astfel cum a fost formulat si schimbarea sentintei civile atacate, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, ca neintemeiata.
In primul rand, apelantul parat a reiterat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, motivat de faptul ca M.F.P. nu a fost parte contractanta in raportul juridic dedus judecatii, nerevenindu-i obligatia de restituire a prestatiilor efectuate in baza actului atacat.
Potrivit principiului relativitatii efectelor contractului, acesta produce efecte numai intre partile contractante, neputand nici profita si nici dauna unui tert.
Or, M.F.P., nefiind parte la incheierea contractului dintre reclamanta si P.M.B. prin mandatar S.C. T. AL S.A., este tert fata de acesta, avand doar calitatea de depozitar al fondului extrabugetar in care se varsa sumele incasate de P.M.B..
In conformitate cu dispozitiile art.1337, art.1341 si urmatoarele din Codul civil, a solicitat sa se instituie raspunderea vanzatorului, respectiv a P.M.B., pentru evictiune totala sau partiala prin fapta unui tert.
Aceasta dispozitie de drept comun nu poate fi inlaturata prin nici o dispozitie speciala contrara, fiind asadar pe deplin aplicabila intre partile din prezentul litigiu.
Nici dispozitiile art.501 alin.1 din Legea nr.10/2001 nu sunt de natura sa determine introducerea in prezenta cauza a M.F.P. si sa-i acorde calitate procesuala pasiva acestei institutii, cat timp obligatia de garantie pentru evictiune are un continut mult mai larg.
Deposedarea cumparatorilor de imobilul ce face obiectul prezentului litigiu, in urma admiterii actiunii in revendicare, intruneste conditiile unei tulburari de drept prin fapta unui tert, iar aceasta tulburare de drept este de natura sa angajeze raspunderea contractuala pentru evictiune totala a vanzatorului, respectiv P.M.B. prin mandatar SC T. AL SA, fata de pretentiile privind restituirea valorii pretului pentru imobilul in cauza la pretul de circulatie.
Nicidecum, nu poate fi antrenata raspunderea M.F.P., avand in vedere ca in prezenta actiune nu exista culpa acestei institutii.
Or, avand in vedere ca in acest moment nu exista o sentinta definitiva si irevocabila in ceea ce priveste constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare, incheiat de catre reclamanti cu P.M.B. prin mandatar SC T.AL SA, nu se poate justifica calitatea procesuala pasiva a M.F.P.
Prin urmare, atata timp cat in cauza de fata nu a fost indeplinita conditia prevazuta de dispozitiile art.501 alin.1 din Legea nr.10/2001, considera ca instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica, admitand cererea de chemare in judecata in contradictoriu cu M.F.P..
Fata de argumentele prezentate, a solicitat admiterea apelului, admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a M.F.P., modificarea hotararii apelate, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
In al doilea rand, in masura in care va fi respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de M.F.P., a sustinut ca in mod nelegal si netemeinic instanta de fond a admis actiunea intrucat, prin raportare la art.501 din Legea nr.10/2001, este necesara indeplinirea cumulativa a doua conditii: 1. contractul sa fi fost incheiat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995; 2. sa fi fost desfiintat prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
In speta, apelantul a sustinut ca ambele conditii nu sunt indeplinite, avand in vedere ca reclamantii nu au facut dovada ca respectivul contract de vanzare cumparare nr.7885/24.06.1999 ar fi fost incheiat cu respectarea dispozitiilor prevazute de Legea nr.112/1995 si nici ca acest contract ar fi fost desfiintat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Apelantul a facut trimitere la sentinta civila nr.6/04.01.2007 pronuntata de Judecatoria Sector 3 Bucuresti, prin care s-a retinut cu putere de lucru judecat reaua credinta la cumpararea imobilului in litigiu, respectiv ca reclamantii din prezenta cauza au contractat pe riscul lor cu privire la un imobil a carui preluare de catre stat era discutabila sub aspectul valabilitatii, ignorand prevederile art. 1 din Legea nr. 112/1995 ce permiteau vanzarea catre chiriasi doar a locuintelor preluate cu titlu valabil.
Astfel, avand in vedere faptul ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile speciale legale mentionate mai sus, de stricta interpretare, conditii de baza pentru admiterea actiunii, apelantul a sustinut ca aceasta este neintemeiata in raport cu dispozitiile alin.1 al art. 501 din Legea nr.10/2001.
Apelantul a adus critici si cu privire la raportul de expertiza, sustinand ca instanta de fond nu a luat in considerare obiectiunile formulate de catre el, instanta insusindu-si fara rezerve concluziile expertului care a supraevaluat imobilul.
Astfel, s-a aratat ca suma stabilita in acest raport este exagerat de mare pentru un apartament in situatia scaderii considerabile a preturilor in domeniul imobiliar si a blocajului actual, iar tranzactiile imobiliare fiind practic nule.
In ceea ce priveste valoarea stabilita, datorita vechimii cladirii de cca. 80 de ani (expertul neavand certitudinea ca acesta a fost consolidat pe parcurs), a aratat ca imobilul este supraevaluat.
In calea de atac a apelului intimatii nu au formulat intampinare si nici nu au fost administrate probe noi.
Curtea, analizand hotararea instantei de apel prin prisma motivelor de apel formulate de catre apelant, constata urmatoarele:
Reclamantii au investit instanta de fond cu o cerere, pe care ulterior si-au precizat-o, prin care au solicitat obligarea paratului M.F.P. la plata pretului de piata a imobilului situat in B., str.C.B. nr. 7, parter, sector 3, dobandit prin contractul de vanzare - cumparare nr. 7885/24.06.1999, incheiat in baza Legii nr.112/1995.
In cuprinsul cererii de chemare in judecata, reclamantul a invocat ca temei juridic dispozitiile Legii nr.10/2001, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 1/2009.
Instanta de fond a pasit la analiza pe fond a pretentiilor deduse judecatii prin raportare la temeiul juridic al cererii astfel cum acesta a fost precizat de catre reclamanti, respectiv dispozitiile speciale ale Legii nr. 10/2001.
Principiul disponibilitatii cuprinde, in continutul sau, printre altele, atat dreptul persoanei de a porni sau nu actiunea civila, cat si dreptul de a determina limitele cererii de chemare in judecata sau ale apararii. Astfel, limitele actiunii, ale cadrului procesual in care se va desfasura judecata cu privire la obiect (pretentia concreta dedusa judecatii), temei juridic si la parti (persoanele intre care exista raportul juridic litigios) sunt fixate de catre reclamant, iar instanta de judecata, conform art.129 alin.6 Cod de procedura civila, nu poate depasi limitele obiectului fixat de reclamant.
In speta de fata, Curtea constata ca prima instanta s-a pronuntat cu respectarea principiului disponibilitatii.
Totodata, Curtea constata ca in mod corect prima instanta a solutionat cauza prin trimitere la dispozitiile speciale ale Legii nr.10/2001.
Intr-adevar, potrivit regulilor generale din materia contractului de vanzare-cumparare, obligatia de evictiune revine vanzatorului (art. 1336 Cod civil), care in speta este M.B..
Pe de alta parte, contractele de vanzare-cumparare incheiate in temeiul Legii nr.112/1995, au o situatie speciala, ele neconstituind pentru unitatea detinatoare, o expresie a libertatii contractuale, ci executarea unei obligatii legale exprese, cea corelativa dreptului chiriasului de a cumpara, drept prevazut de art. 9 alin. 1 din acest act normativ. Faptul ca unitatile detinatoare actionau ca mandatari fara reprezentare ai vanzatorului, rezulta si din imprejurarea ca sumele incasate din aceste vanzari nu intrau in patrimoniul lor, ci intr-un fond extrabugetar la dispozitia M.F., constituit prin dispozitiile art. 13 alin. 6 din Legea nr.112/1995.
Potrivit dispozitiilor art. 50 din Legea nr.10/2001 modificata prin Legea 1/2009: "(2) Cererile sau actiunile in justitie privind restituirea pretului actualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.
(2^1) Cererile sau actiunile in justitie avand ca obiect restituirea pretului de piata al imobilelor, privind contractele de vanzare-cumparare incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, care au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru".
Prin dispozitiile art. 50 din Legea nr.10/2001, a fost reglementat cu caracter de norma speciala, dreptul chiriasilor ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea sau eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, au fost desfiintate, la restituirea despagubirilor de la M.F.P., motiv pentru care in astfel de situatii, este atrasa incidenta normei speciale, fiind exclusa astfel de la aplicare - potrivit regulii general acceptate specialia generalibus derogant - norma generala, in speta, dreptul comun privind raspunderea exclusiva a vanzatorului pentru evictiune.
Prin urmare, din interpretarea sistematica a dispozitiilor Codului civil in materie de garantie pentru evictiune si a art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001, Curtea retine ca cel chemat sa raspunda in calitate de parat, pentru despagubirile reprezentand pretul de cumparare actualizat sau, dupa caz, pretul de piata al imobilului (neincluzand valoarea imbunatatirilor determinate de cheltuielilor necesare si utile), este paratul M.F.P..
Ca urmare, Curtea constata ca in mod corect a fost stabilita calitatea procesuala pasiva ca apartinand M.F.P., acesta fiind persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii.
Pentru solutionarea motivelor de apel ce privesc fondul cauzei, Curtea retine incidenta cuprinsului dispozitiilor art.20 al. 2/1 din Legea nr.10/2001, prin care legiuitorul a stabilit ca, prin contract desfiintat se intelege atat situatia in care contractul de vanzare cumparare a fost anulat printr-o hotarare judecatoreasca, cat situatia in care desi contractul nu a fost anulat, dar s-a admis actiunea in revendicare.
Ca urmare, termenul de "desfiintare" a contractului are in prezent un sens mai larg decat lipsirea de efecte a actului juridic ca urmare a declararii nulitatii acestuia, in acelasi cadru fiind inclusa acum in aceasta materie, prin vointa legiuitorului si "ineficacitatea" actului juridic ca si titlu de proprietate asupra imobilului aparuta in urma admiterii unei actiuni in revendicare indreptata impotriva titularului dreptului de proprietate, ce a exhibat un contract valabil incheiat, asa cum rezulta din interpretarea alin. 2 ind.1 al art.20 introdus prin Legea nr.1/2009.
Fata de situatia premisa avuta in vedere de legiuitor - desfiintarea contractului - se impune ca instanta sa analizeze conditia respectarii Legii nr.112/1995 in acest caz prin corelare cu celelalte dispozitii ale Legii nr.10/2001, in vigoare, care confera fostilor chiriasi care au cumparat in temeiul Legii nr.112/1995 si ale caror contracte de vanzare-cumparare au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, dreptul la o despagubire.
Dispozitiile art.50 din Legea nr.10/2001 modificata, obliga instanta sa distinga intre o desfiintare a contractului cauzata de "eludarea" prevederilor Legii nr. 112/1995 la incheierea acestuia si o desfiintare a contractului, desi contractul a fost incheiat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995.
In cauza de fata, apelantul a invocat incheierea contractului de vanzare cumparare de catre reclamanti cu eludarea dispozitiilor Legii nr.112/1995, astfel incat instanta este chemata a face analiza pricinii de fata din perspectiva art.50 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Curtea apreciaza ca persoanele care au cumparat cu eludarea dispozitiilor Legii nr.112/1995 se gasesc in situatia in care contractul de vanzare-cumparare a fost perfectat cu nerespectarea conditiilor de forma si fond prevazute expres de Legea nr.112/1995.
Pe de alta parte, aceasta analiza a intrunirii cerintelor de valabilitate trebuie realizata exclusiv prin raportare la aspectele de fapt si de drept retinute prin hotararea judecatoreasca, definitiva si irevocabila, prin care contractul a fost desfiintat, hotarare de desfiintare la care normele legale fac trimitere in vederea acordarii despagubirii solicitate.
In cauza de fata, Curtea constata ca prin sentinta civila nr.6/04.01.2007 pronuntata de Judecatoria sector 3 Bucuresti, definitiva si irevocabila, s-a retinut ca: "Din probele administrate la dosarul cauzei rezulta ca la data instrainarii, vanzatorul, respectiv M.B. cunostea faptul ca reclamantii solicitasera restituirea in natura a imobilului antementionat, in temeiul Legii nr.112/1995. Astfel, din cererea inregistrata la 25.07.1996 sub nr.837 de PMB rezulta solicitarea expresa a reclamantilor de a li se restitui in natura imobilul din str.C.B. nr.7, sector 3. Din cererea de la 27.05.1999 inregistrata sub nr. 1965 si adresa de la fila 6 din dosarul nr. 14341/20032 rezulta ca la 16.06.1999 PMB nu solutionase cererea de restituire formulata de reclamanti in baza Legii nr.112/1995.
Cu toate ca solutia referitoare la aceasta cerere nu fusese emisa de Comisia de aplicare a Legii nr.112/1995, la data de 24.06.1999 P.M.B. vinde apartamentul nr. 1 din imobil paratilor M.N. si M.V. a caror cerere de cumparare fusese inregistrata sub nr.7885/24.11.1997.
In ceea ce ii priveste pe cumparatorii M.N. si M.V., instanta apreciaza ca in perioada 1995 - 1999 aveau posibilitatea sa ia cunostinta foarte usor de demersurile facute de reclamanti cu privire la restituirea imobilului, precum si de faptul ca la data cumpararii acestora nu li se solutionase cererea de restituire in temeiul Legii nr.112/1995. Din raspunsul la interogatoriu al paratei M.V.- intrebarea 4 (fila 96) reiese ca acestia nu au facut nici un fel de diligente in perioada mentionata pentru a afla situatia juridica a imobilului cumparat in anul 1999.
Asa fiind, instanta retine ca si cumparatorii au fost de rea credinta la cumpararea imobilului in litigiu".
Cumparatorii au contractat pe riscul lor cu privire la un imobil a carui preluare de catre stat era discutabila sub aspectul valabilitatii, ignorand prevederile art. 1 din Legea nr. 112/1995 ce permiteau vanzarea catre chiriasi doar a locuintelor preluate cu titlu valabil. Prin urmare, scopul mediat urmarit de cumparatori la incheierea contractului a fost acela de a specula in favoarea lor regimul juridic incert al locuintelor pentru a se prevala de prevederile art.9 din Legea nr. 112/1995. Fiind de rea credinta, cumparatorii nu pot invoca in favoarea lor exceptia validitatii aparentei in drept pentru a pastra locuinta ce a facut obiectul contactului de vanzare cumparare nul absolut pentru incalcarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 112/1995, peste care se suprapune cauza ilicita a obligatiei acestora."
Prin urmare, cu putere de lucru judecat s-a retinut reaua-credinta a cumparatorilor la incheierea contractului de vanzare cumparare, respectiv incalcarea art. 1 din Legea nr.112/1995, aspecte sustinute si de catre apelant ca argumente pentru neacordarea reclamantilor a unor despagubiri la nivelul pretului de piata pentru imobilul in litigiu.
Retinand eludarea Legii nr.112/1995 la incheierea contractului de vanzare cumparare, Curtea constata ca in mod gresit a fost stabilita in sarcina apelantului-parat de catre prima instanta obligatia dezdaunarii integrale a intimatilor-reclamanti prin acordarea acestora a unei dezdaunari la valoarea pretului de piata al imobilului in litigiu, pricinii de fata fiindu-i aplicabile dispozitiile art. 50 alin. 2 din Legea nr.10/2001 si care indreptatesc chiriasii cumparatori doar la restituirea pretului actualizat platit pentru imobil potrivit contractului de vanzare cumparare si nefiind aplicabil art. 50 alin. 21 din Legea nr.10/2001, care vizeaza contractele de vanzare cumparare incheiate cu respectarea Legii nr. 112/1995 cu modificaile ulterioare.
Fata de aspectele de fapt si temeiurile in drept aratate mai sus, apreciind ca nu se mai impune analizarea criticilor ce vizeaza raportul de expertiza intocmit in fata instantei de fond, Curtea, in temeiul art. 296 Cod procedura civila, va admite apelul, va schimba in parte sentinta apelata, in sensul ca va obliga apelantul la plata pretului de vanzare a imobilului, respectiv suma de 11.566,76 lei (Ron), astfel cum este mentionata in contractul de vanzare cumparare nr. 7885/24.06.1999 incheiat cu SC T. AL SA de catre reclamanta M.V. si M.N., reactualizata cu indicele de inflatie la data platii efective si va mentine celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
2