Urgenta cererii a fost pe deplin justificata de catre reclamanta prin faptul ca accesul la terenul si constructia pe care le detine este imposibil de realizat in conditiile in care paratii recurenti au inchis trecerea practicata anterior.
(Trib. Bistrita-Nasaud, s. civ., dec. nr. 223/R/9 septembrie 2010, nepublicata)
Prin sentinta civila nr. 894 din 29 iunie 2010 pronuntata de Judecatoria Beclean s-a admis actiunea formulata de reclamanta CD impotriva paratilor MS, FD, ME si FM.
Au fost obligati paratii sa permita trecerea peste terenul lor a reclamantei, cu piciorul si cu atelajele agricole, dinspre calea publica spre gospodaria si spre terenurile acesteia, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei ce formeaza obiectul dosarului 923/186/2010, avand ca obiect servitute de trecere, pe rolul aceleiasi instante.
Au fost obligati paratii sa desfiinteze gardul, pe o portiune necesara trecerii reclamantei cu piciorul si cu atelajele, iar, in caz contrar, autorizeaza reclamanta sa efectueze aceasta lucrare pe cheltuiala paratilor.
Au fost obligati paratii la plata cheltuielilor de judecata de 410,30 lei reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat.
Impotriva sentintei expuse au declarat recurs paratii.
Recursul declarat in cauza este nefondat.
In mod judicios prima instanta a statuat ca in speta sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a ordonantei presedintiale prevazute de art. 581 din Codul de procedura civila.
Urgenta cererii a fost pe deplin justificata de catre reclamanta prin faptul ca accesul la terenul si constructia pe care le detine este imposibil de realizat in conditiile in care paratii recurenti au inchis trecerea practicata anterior.
Martorii audiati in cauza au relatat ca in primavara anului 2010 paratii au inchis calea de acces practicata de reclamanta la locuinta si terenul sau, situate in loc. Tirlisua, ridul "Budalaua", construind un gard de sarma.
Atat martorii propusi de catre reclamanta cat si cei propusi de parati au confirmat faptul ca reclamanta practica aceasta trecere, pana cand ea a fost inchisa de parati.
Contrar sustinerilor din recurs, urgenta cererii nu este in legatura cu caracterul provizoriu sau temporar al masurii dispuse, ea fiind justificata prin necesitatea asigurarii pentru reclamanta a unui acces imediat la gospodaria sa, atat cu atelajele cat si cu piciorul.
Masura de ridicare a gardului, pentru a asigura accesul reclamantei, nu poate fi catalogata ca fiind o masura definitiva, de vreme ce in speta gardul este unul de sarma, fara fundatie, nefiind o "constructie" fixa, ridicarea sau montarea lui fiind posibila oricand.
Fondul cauzei nu a fost prejudecat de instanta de fond, de vreme ce ea s-a limitat la a verifica daca reclamanta a practicat anterior aceasta trecere, fara a statua asupra dreptului acesteia de a i se constitui o servitute de trecere asupra fondului detinut de catre parati.
Pe de alta parte, chiar si martorii propusi de catre parati au relatat ca o alta trecere practicabila imediat (fata de urgenta cererii) nu exista, astfel ca accesul trebuie asigurat pe calea folosita pana la inchiderea ei, aparenta dreptului fiind in favoarea reclamantei, urmand ca in dosarul de fond sa se verifice posibilitatile de acces la imobil, calea cea mai scurta si mai putin prejudiciabila pentru fondul aservit, modalitatea de dobandire/constituire a servitutii s.a.
Sustinerile paratilor recurenti referitoare la dobandirea de catre reclamanta a accesului prin "abuz de putere" sunt lipsite de suport probator, martorii audiati in fata instantei de fond relevand ca atat reclamanta cat si alti locuitori ai comunei au folosit calea de acces in litigiu de foarte multi ani de zile, pana cand paratii au inchis-o prin amplasarea unui gard de sarma.
Asa fiind, in mod corect instanta de fond a apreciat indeplinirea in speta a conditiilor de admisibilitate a ordonantei presedintiale, caracterul temporar la masurii fiind evident, de vreme ce obligatia a fost impusa doar pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr. 923/186/2010, avand ca obiect servitute de trecere.
Prin urmare, tribunalul in baza art. 312 alin.1 teza a II-a din Codul de procedura civila urmeaza sa respinga recursul declarat de parati ca nefondat.
Constatand ca paratii recurenti se afla in culpa procesuala, in baza art. 274 din Codul de procedura civila tribunalul ii va obliga sa plateasca reclamantei intimate suma de 500 lei, cheltuieli de judecata in recurs, justificate prin plata onorariului avocatial.