Din succesiunea derularii secventelor evenimentului rutier produs rezulta ca, inculpata a ales manevra cea mai neinspirata, continuand depasirea autoturismului ce rula in fata sa, in ciuda faptului ca soferul acestuia a accelerat, iar in fata sa se afla victima insotita de fiica sa minora. Cu toate ca intr-o asemenea ipoteza, conduita normala de adoptat era aceea de a se replia si de a reintra pe banda sa de circulatie, inculpata a continuat manevra de depasire, ignorand pericolul iminent aparut, apreciind cu usurinta ca va putea executa depasirea in conditii de siguranta.
Neglijenta grava de care a dat dovada inculpata impunea o reactie mai ferma din partea primei instante, reactie evidentiata in pedeapsa aplicata.
(Trib. Bistrita-Nasaud, s. pen., dec. nr. 23/A/2 martie 2010)
Prin sentinta penala nr.254 din 5 martie 2009 pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosarul nr.4789/190/2006, in baza art.184 alin. 2 si 4 Cod penal, a fost condamnata inculpata TAMC pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava din culpa, in dauna partii vatamate VL la 6 luni inchisoare.
In baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, stabilindu-se un termen de incercare de 2 ani si 6 luni, potrivit art. 82 Cod penal, punandu-se totodata in vedere inculpatei disp. art. 83 Cod penal.
S-a facut aplicarea disp. art. 71 al. 2 Cod penal, rap. la art. 64 lit. a si b Cod penal, iar in temeiul art. 71 al. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executarii pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
S-a admis in parte, actiunea civila formulata de partea civila VL si in baza art. 998 Cod civil, rap. la art. 14 si 346 Cod procedura penala, inculpata a fost obligata sa plateasca in favoarea acesteia 11.000 lei, despagubiri civile, din care 1.000 lei, despagubiri materiale, iar 10.000 lei, daune morale.
S-a respins ca neintemeiat, capatul de cerere privind obligarea inculpatei la plata unei rente lunare de intretinere fata de partea civila.
In baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificata prin OUG nr. 72/2006, inculpata a fost obligata sa plateasca partii civile Spitalul Judetean Bistrita, suma de 8788 lei, reprezentand cheltuielile de spitalizare ale partii vatamate, iar in favoarea partii civile Spitalul Clinic de Urgenta Profesor Doctor Octavian Fodor Cluj Napoca, suma de 13.497,94 lei, cu acelasi titlu.
In baza art. 193 Cod procedura penala, inculpata a fost obligata sa plateasca partii civile suma de 1.755,46 lei, cheltuieli judiciare.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala, inculpata a fost obligata sa plateasca in favoarea statului suma de 900 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta sentinta penala, instanta de fond a retinut in fapt urmatoarele:
In dimineata zilei de 13 iunie 2005, in jurul orelor 9,00 inculpata TAMC, se deplasa la volanul autoturismului _.., pe drumul DN 17, in directia Vatra Dornei - Bistrita. In masina se aflau martorii KA care ocupa locul din dreapta fata, BEL, pe bancheta din spate in partea dreapta si STD, pe bancheta, in spatele inculpatei.
Ajungand pe raza localitatii Rusu Bargaului la Km 76+200 m, inculpata s-a angajat in depasirea altui autovehicul care circula in aceeasi directie. In momentul in care a inceput manevra a observat-o pe partea vatamata VL, ce se deplasa pe partea stanga a carosabilului, pe margine, in acelasi sens, cu mana stanga tinand-o pe fiica sa in varsta de 4 ani, aceasta din urma aflandu-se pe acostament, in afara carosabilului.
Potrivit declaratiilor martorilor ce se aflau in masina condusa de inculpata, aceasta din urma, a vazut-o pe partea vatamata de la o distanta de aproximativ 200 de metri, insa a continuat sa se deplaseze paralel cu autoturismul pe care intentiona sa-l depaseasca.
Sustinerea inculpatei, in sensul ca a avertizat-o sonor, in repetate randuri pe partea vatamata, care insa nu a schitat niciun gest, este infirmata de martorii oculari PA si PC, declaratii care sunt in contradictie cu cele ale martorilor aflati in masina inculpatei.
Prima instanta a precizat ca, desi nu s-a putut lamuri cu certitudine acest aspect, este greu de crezut ca partea vatamata care isi ducea fetita la gradinita nu ar fi luat masuri de siguranta pentru protectia copilului, daca ar fi auzit semnalele sonore, cu atat mai mult ar fi reactionat in vreun fel minora, dat fiind ca, copiii reactioneaza la cel mai mic zgomot.
Chiar daca inculpata ar fi claxonat si chiar daca, astfel cum sustine aceasta, in momentul inceperii manevrei masina pe care intentiona sa o depaseasca ar fi accelerat, trebuia sa reduca viteza, sa actioneze sistemul de franare si sa nu continue depasirea, manevra putandu-se face doar in conditii de siguranta, aceasta cu atat mai mult cu cat pe partea dreapta a sensului de mers, la marginea acostamentului era amplasat indicatorul rutier "presemnalizare trecere pentru pietoni".
Dimpotriva, astfel cum rezulta din depozitia martorului STD, aflat in masina condusa de inculpata, pe locul din spatele acesteia, ea "a accelerat in timpul depasirii insa, in acelasi timp si cealalta masina".
Asadar, inculpata a continuat manevra de depasire cu o viteza mult peste limita legala astfel ca, desi a actionat sistemul de franare, a acrosat-o pe partea vatamata care, potrivit depozitiilor martorilor oculari a fost lovita in zona bazinului, s-a rasucit, s-a lovit cu capul de geamul portierei stangi si a fost proiectata in santul din stanga drumului, iar autoturismul condus de inculpata a oprit pe partea dreapta.
Evenimentul rutier s-a produs pe timp de zi, in conditii de vizibilitate buna, carosabilul fiind uscat, iar drumul in aliniament, fara denivelari.
Ca urmare a impactului, partea vatamata a fost spitalizata in perioada 13-27 iunie 2005 la Spitalul Judetean Bistrita-Nasaud, iar ulterior din 27.06.2005 pana in 5.09.2005, respectiv 25.01.2006 - 10.02.2006 la Spitalul Clinic de urgenta Prof. DR. Octavian Fodor, suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 150-160 zile ingrijiri medicale, care i-au pus viata in primejdie.
Din raportul de expertiza tehnica auto intocmit de expertul JD, accidentul s-a produs din culpa inculpatei care s-a angajat in depasire cu o viteza peste limita legala (viteza de deplasare in momentele premergatoare producerii accidentului fiind de cca. 85 Km/h) si fara a evalua posibilitatea de efectuare a acesteia in conditii de siguranta, incalcand prevederile art. 150 din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002.
Inculpata avea obligatia de a se asigura anterior angajarii in depasire, ca nu pune in pericol persoanele care se deplasau regulamentar, pe partea stanga a carosabilului si pe care le-a observat in momentele inceperii manevrei de depasire.
De asemenea, o cauza favorizanta a producerii accidentului a fost valoarea vitezei de deplasare a autovehiculului condus de inculpata, aceasta incalcand disp. art. 154 din regulament, potrivit carora conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare, dar si prevederile art. 155 din acelasi regulament conform carora limita maxima de viteza in localitati este de 50 Km/h.
Conform raportului de expertiza tehnica auto "actiunea victimei nu a influentat producerea accidentului, nefiind o actiune neprevizibila de catre conducatorul auto".
S-a retinut ca partea vatamata s-a deplasat regulamentar, pe partea stanga a carosabilului, intrucat poteca laterala amplasata in stanga drumului era impracticabila, iar concluziile expertului sunt in sensul ca aceasta nu a incalcat vreo dispozitie legala care sa aiba legatura de cauzalitate cu producerea accidentului, existand posibilitatea de a fi observata din momentul inceperii manevrei de depasire, fapt confirmat de altfel, de inculpata.
In latura civila, constatand indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prev de art. 998 Cod civil, raportat la culpa exclusiva retinuta in sarcina inculpatei, instanta de fond a admis in parte, actiunea civila formulata de partea civila VL si in baza art. 14 si 346 Cod procedura penala si a obligat-o pe inculpata sa plateasca in favoarea acesteia suma de 11.000 lei, despagubiri civile, din care 1.000 lei, despagubiri materiale, iar suma de 10.000 lei, daune morale.
Pentru a statua astfel, in privinta cuantumului daunelor morale acordate, instanta de fond a avut in vedere importanta valorilor sociale ocrotite de legea penala, carora li s-au adus atingere prin fapta inculpatei - viata si integritatea corporala, respectiv intensitatea suferintelor fizice si dimensiunea celor de ordin psihic, concretizate in interventiile chirurgicale la care partea vatamata a fost supusa, perioadele indelungate de imobilizare la pat, gravitatea leziunilor, natura, localizarea si urmarile acestora, repercusiunile in planul social, profesional, moral, partea vatamata pierzandu-si locul de munca, leziunile suferite punandu-i in primejdie viata, determinand pierderea totala a capacitatii de munca incadrabila in gradul I de invaliditate pe o perioada de 1 an de la data producerii, iar ulterior o incapacitate adaptativa de 40%, astfel cum rezulta din raportul de noua expertiza medico legala nr. 369/VI/a/5/2008 intocmita de Institutul de Medicina Legala Cluj-Napoca.
Depozitiile martorilor SCS, AE si RF, coroborate cu constatarile comisiilor de specialitate in materie de medicina legala, confirma intensitatea suferintelor fizice ale partii vatamate, aceasta fiind supusa suturarilor plagilor craniene, exciziei, suturarii plagii perineriale. De asemenea i s-a montat sonda uretrala, a fost imobilizata intr-un hamac pentru bazin, i s-a aplicat atela gipsata femuroplantara, ulterior urmand alte interventii dureroase, repaus la pat dupa externari, etc.
In alta ordine de idei, partea vatamata a fost lipsita de prezenta fetitei sale, vreme indelungata, sentimentul de neputinta de a-si manifesta afectiunea si de a-i asigura conditii pentru buna crestere, dezvoltare si educare, sporindu-i suferinta.
Pe de alta parte, instanta de fond a tinut seama de faptul ca suferintele umane nu sunt susceptibile de a fi evaluate in bani, durerea nu se poate masura pecuniar.
In privinta despagubirilor materiale solicitate de partea civila, referitoare la costurile ocazionate de plata serviciilor prestate de anumite persoane in gospodaria partii vatamate, in perioada zilelor de ingrijiri medicale,prima instanta a apreciat ca acestea nu se justifica intrucat, pe de o parte,partea civila anterior accidentului a fost angajata la SC "B SRL" Bistrita , astfel ca nu a lucrat in gospodarie, iar pe de alta parte, nu s-a facut dovada desfasurarii unor asemenea activitati de catre anumite persoane si a sumelor achitate acestora.
Din probele testimoniale administrate in cauza, rezulta ca s-au efectuat cheltuieli cu interventiile chirurgicale si tratamentul aferent, in suma de aproximativ 10.000.000 lei vechi , ca s-a facut colecta in sat, fiecare satean contribuind dupa posibilitati si, desi cu certitudine s-au efectuat si alte cheltuieli, acestea nu au putut fi dovedite, considerent pentru care, instanta de fond a obligat-o pe inculpata la plata sumei de 1.000 RON, despagubiri materiale.
Apoi, intrucat prin raportul de noua expertiza medico-legala, intocmit de IML Cluj-Napoca , s-a stabilit ca la data examinarii partea vatamata are capacitatea de munca pastrata si grad de invaliditate zero, s-a respins capatul de cerere privind obligarea inculpatei la plata unei rente lunare de intretinere fata de partea civila, ca neintemeiat.
De asemenea, in perioada de 1 an de zile de la data producerii accidentului, cat timp capacitatea de munca a fost total pierduta, leziunile determinand gradul de invaliditate I, partea vatamata a beneficiat de pensie de invaliditate in suma de 502 lei, stabilita in baza Deciziei nr. 97092/2005 emisa de Casa Judeteana de Pensii Bistrita , respectiv in suma mai mare decat veniturile salariale incasate de la firma la care era angajata la data producerii accidentului - 310 lei.
Bizar este faptul ca din decizia sus mentionata, precum si din cea asupra capacitatii de munca nr. 642/2005, rezulta ca data ivirii invaliditatii este 20.07.2005 si are drept cauza un accident de munca.
In baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificata prin OUG nr. 72/2006, inculpata a fost obligata sa plateasca partii civile Spitalul Judetean Bistrita, suma de 8788 lei, reprezentand cheltuieli de spitalizare ale partii vatamate in perioada 13-27 iunie 2005, iar in favoarea partii civile Spitalul Clinic de Urgenta Profesor Doctor Octavian Fodor Cluj Napoca, suma de 13.497,94 lei, cu acelasi titlu, partea vatamata fiind spitalizata in Sectia Clinica Ortopedie - Traumatologie I, in perioadele 27.06.2005 - 5.09.2005 si 25.01.2006 - 10.02.2006 .
Impotriva acestei sentinte penale au declarat apel, Parchetul de pe langa Judecatoria Bistrita si partea vatamata VL.
Apelul declarat in cauza de partea civila, VL este tardiv, astfel incat in baza dis.art.379 pct.1 lit."a" Cod procedura penala, acesta va fi respins ca atare, pentru motivele ce se vor arata in cele ce urmeaza.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului de fond rezulta ca partea vatamata, constituita parte civila, a participat la cele mai multe dintre termenele stabilite in cauza, aceasta fiind prezenta in instanta si cu ocazia dezbaterii cauzei pe fond, respectiv la termenul din 12 februarie 2009, fiind asistata de aparatorul ales.
In aceste conditii, termenul de declarare a apelului era de 10 zile , conform dis.art.363 Cod procedura penala, in speta, in raport cu partea civila, acesta curgand de la pronuntare, potrivit alin.3 al textului legal mai sus invocat.
In concret, pronuntarea hotararii s-a facut la data de 5 martie 2009, data de la care a inceput sa curga termenul de apel, iar partea civila a declarat calea de atac la data de 15 iulie 2009, astfel cum rezulta din mentiunile efectuate pe scriptul depus la dosarul cauzei.
In speta, nu sunt operante dispozitiile art.364 Cod procedura penala, referitoare la repunerea partii civile in termenul de apel, deoarece aceasta nu a facut dovada faptului ca intarzierea in promovarea caii de atac a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare.
In ciuda faptului ca in sustinerea cererii de repunere in termen, partea civila a depus la dosarul cauzei acte medicale, din care rezulta ca aceasta a fost internata in cadrul Spitalului Judetean de Urgenta Bistrita diferite perioade de timp, aceste documente nu fac dovada impiedicarii partii in a declara calea de atac.
Astfel, din biletele de externare depuse la dosarul cauzei rezulta ca partea civila a fost internata in cadrul Sectiei Recuperare medicala , Medicina fizica si Balneologie din cadrul unitatii sanitare mai sus mentionate, in perioadele 12-23 ianuarie 2009 si respectiv 27.04 - 7 mai 2009. Ambele documente sunt insa lipsite de relevanta sub aspectul ce intereseaza momentul declararii apelului, intrucat ulterior primei internari, partea vatamata s-a prezentat in instanta la data de 12 februarie 2009, termen la care s-a dezbatut fondul cauzei.
Cea de-a doua perioada de internare medicala, din intervalul 27.04 - 7.05.2009, excede cu mult celor 10 zile in care partea civila avea posibilitatea sa declare apelul, in conditiile in care termenul de declarare a apelului a inceput sa curga de la data de 5 martie 2009.
In plus, este de observat ca, partea civila a promovat calea de atac doar dupa ce s-a prezentat in fata instantei de apel, la data de 11 iunie 2009, ocazie cu care a solicitat acordarea unui termen in vederea angajarii unui aparator.
In fine, solicitarea de repunere in termen formulata de partea civila, este cu atat mai nejustificata cu cat aceasta a avut aparator ales la judecarea pricinii in prima instanta.
Pe de alta parte insa, instanta de apel nu poate primi nici solicitarea formulata de aparatorul partii civile, de extindere a efectelor apelului declarat in cauza de parchet in ceea ce o priveste.
Potrivit disp.art.373 Cod procedura penala, instanta de apel examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se refera, putand hotari si in privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea. Din analiza textului legal invocat rezulta ca cererea apelantei este nejustificata din doua considerente.
Sub un prim aspect, este de observat faptul ca textul legal mai sus mentionat devine incident in raport cu parti care nu au declarat apel in cauza, ori, in speta, partea civila are calitatea de apelanta.
Pe de alta parte, prin acceptarea solicitarii partii civile, respectiv prin modificarea hotararii atacate sub aspectul laturii civile, s-ar ajunge la a se crea o situatie mai grea intimatei.
In fine, cu toate ca, potrivit disp.art.14 Cod procedura penala, repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile, apelanta VL nu poate achiesa la apelul declarat de parchet, intrucat calea de atac promovata de acesta din urma nu vizeaza latura civila a cauzei.
Pentru toate aceste considerente, apelul partii civile urmeaza a fi respins, ca tardiv.
Apelul declarat in cauza de parchet este intemeiat, sub ambele aspecte invocate.
Din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta cu evidenta starea de fapt retinuta de prima instanta prin hotararea apelata, aceasta statuand in mod corect asupra existentei infractiunii, a conditiilor concrete in care a fost comisa aceasta si a culpei exclusive a inculpatei in producerea evenimentului rutier soldat cu vatamarea corporala grava a partii civile VL.
In raport insa de cele mai sus mentionate, pedeapsa aplicata inculpatei intimate este prea blanda, situatie in care aceasta nu raspunde cerintelor legale in ceea ce priveste scopurile pedepsei, cel de preventie speciala ca si cel de preventie generala.
Probatiunea cauzei a relevat ca inculpata este exclusiv vinovata de producerea accidentului, angajandu-se in depasire in pofida faptului ca nu o putea efectua in mod regulamentar, depasind limita de viteza admisa, cu toate ca, a observat-o din timp pe partea vatamata, iar la locul savarsirii faptei exista un indicator de presemnalizare a unei treceri pentru pietoni, care obliga la reducerea vitezei.
Din succesiunea derularii secventelor evenimentului rutier produs rezulta ca, inculpata a ales manevra cea mai neinspirata, continuand depasirea autoturismului ce rula in fata sa, in ciuda faptului ca soferul acestuia a accelerat, iar in fata sa se afla victima insotita de fiica sa minora. Cu toate ca intr-o asemenea ipoteza, conduita normala de adoptat era aceea de a se replia si de a reintra pe banda sa de circulatie, inculpata a continuat manevra de depasire, ignorand pericolul iminent aparut, apreciind cu usurinta ca va putea executa depasirea in conditii de siguranta.
Neglijenta grava de care a dat dovada inculpata impunea o reactie mai ferma din partea primei instante, reactie evidentiata in pedeapsa aplicata.
In raport de toate elementele mai sus relevate, instanta de control judiciar apreciaza ca in cauza se impunea aplicarea unei pedepse sporite, in masura sa realizeze scopul reeducarii inculpatei, dar si cel al preventiei generale.
Ca urmare, admitand, potrivit disp.art.379 pct.2 lit."a" Cod procedura penala, apelul declarat in cauza, tribunalul va desfiinta in parte hotararea atacata, in latura penala, majorand pedeapsa aplicata inculpatei intimate de la 6 luni inchisoare la 1 an inchisoare.
Pe de alta parte insa, in raport de persoana inculpatei, de lipsa de antecedente penale a acesteia si de conduita corespunzatoare anterior savarsirii faptei, se apreciaza ca schimbarea modalitatii de executare a pedepsei este nejustificata, suspendarea sub supraveghere a executarii acesteia fiind prea impovaratoare pentru inculpata.
In sensul celor de mai sus, tribunalul a avut in vedere atat imprejurarea ca fapta imputata inculpatei este una comisa din culpa, cat si practica constanta a acestei instante in aprecierea pericolului social al faptelor de natura celei dedusa judecatii. In consecinta, se va mentine modalitatea de individualizare a executarii pedepsei, modificandu-se doar, potrivit dis.art.82 Cod penal termenul de incercare stabilit, de la 2 ani si 6 luni la 3 ani.
In fine, tribunalul apreciaza ca in raport de persoana inculpatei, in cauza nu se impune limitarea dreptului electoral, de a alege, pentru considerentele expuse in apelul parchetului, situatie in care, se va face aplicarea art.71 rap.la art.64 lit."a" teza a II-a si lit."b" Cod penal.
Potrivit disp.art. 371 alin.2 Cod procedura penala, tribunalul a examinat intreaga cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, constatand insa ca nu exista si alte temeiuri pentru desfiintarea hotararii atacate.
Ca urmare, celelalte dispozitii ale hotararii apelate vor fi mentinute.