Drept penal
Decizie penala
Infractiuni
Din succesiunea derularii secventelor evenimentului rutier produs rezulta ca, inculpata a ales manevra cea mai neinspirata, continuand depasirea autoturismului ce rula in fata sa, in ciuda faptului ca soferul acestuia a accelerat, iar in fata sa se afla victima insotita de fiica sa minora. Cu toate ca intr-o asemenea ipoteza, conduita normala de adoptat era aceea de a se replia si de a reintra pe banda sa de circulatie, inculpata a continuat manevra de depasire, ignorand pericolul iminent aparut, apreciind cu usurinta ca va putea executa depasirea in conditii de siguranta.
Neglijenta grava de care a dat dovada inculpata impunea o reactie mai ferma din partea primei instante, reactie evidentiata in pedeapsa aplicata.
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. pen., dec. nr. 23/A/2 martie 2010)
Prin sentinta penala nr.254 din 5 martie 2009 pronuntata de Judecatoria Bistrita in baza art.184 alin. 2 si 4 Cod penal, a fost condamnata inculpata T.A.M.C. pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava din culpa, in dauna partii vatamate V.L. la 6 luni inchisoare.
In baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, stabilindu-se un termen de incercare de 2 ani si 6 luni, potrivit art. 82 Cod penal, punandu-se totodata in vedere inculpatei disp. art. 83 Cod penal.
S-a facut aplicarea disp. art. 71 al. 2 Cod penal, rap. la art. 64 lit. a si b Cod penal, iar in temeiul art. 71 al. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executarii pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
S-a admis in parte, actiunea civila formulata de partea civila si in baza art. 998 Cod civil, rap. la art. 14 si 346 Cod procedura penala, inculpata a fost obligata sa plateasca in favoarea acesteia 11.000 lei, despagubiri civile, din care 1.000 lei, despagubiri materiale, iar 10.000 lei, daune morale.
S-a respins ca neintemeiat, capatul de cerere privind obligarea inculpatei la plata unei rente lunare de intretinere fata de partea civila.
In baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificata prin OUG nr. 72/2006, inculpata a fost obligata sa plateasca partii civile Spitalul Judetean Bistrita, suma de 8788 lei, reprezentand cheltuielile de spitalizare ale partii vatamate, iar in favoarea partii civile Spitalul Clinic de Urgenta Profesor Doctor Octavian Fodor Cluj Napoca, suma de 13.497,94 lei, cu acelasi titlu.
In baza art. 193 Cod procedura penala, inculpata a fost obligata sa plateasca partii civile suma de 1.755,46 lei, cheltuieli judiciare.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala, inculpata a fost obligata sa plateasca in favoarea statului suma de 900 lei, cheltuieli judiciare.
Impotriva acestei sentinte penale au declarat apel, Parchetul de pe langa Judecatoria Bistrita si partea vatamata.
Apelul declarat in cauza de partea civila este tardiv, astfel incat in baza dis.art.379 pct.1 lit."a" Cod procedura penala, acesta va fi respins ca atare, pentru motivele ce se vor arata in cele ce urmeaza.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului de fond rezulta ca partea vatamata, constituita parte civila, a participat la cele mai multe dintre termenele stabilite in cauza, aceasta fiind prezenta in instanta si cu ocazia dezbaterii cauzei pe fond, respectiv la termenul din 12 februarie 2009, fiind asistata de aparatorul ales.
In aceste conditii, termenul de declarare a apelului era de 10 zile , conform dis.art.363 Cod procedura penala, in speta , in raport cu partea civila, acesta curgand de la pronuntare, potrivit alin.3 al textului legal mai sus invocat.
In concret, pronuntarea hotararii s-a facut la data de 5 martie 2009, data de la care a inceput sa curga termenul de apel, iar partea civila a declarat calea de atac la data de 15 iulie 2009, astfel cum rezulta din mentiunile efectuate pe scriptul depus la dosarul cauzei.
In speta, nu sunt operante dispozitiile art.364 Cod procedura penala, referitoare la repunerea partii civile in termenul de apel, deoarece aceasta nu a facut dovada faptului ca intarzierea in promovarea caii de atac a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare.
In ciuda faptului ca in sustinerea cererii de repunere in termen, partea civila a depus la dosarul cauzei acte medicale, din care rezulta ca aceasta a fost internata in cadrul Spitalului Judetean de Urgenta Bistrita diferite perioade de timp, aceste documente nu fac dovada impiedicarii partii in a declara calea de atac.
Astfel, din biletele de externare depuse la dosarul cauzei rezulta ca partea civila a fost internata in cadrul Sectiei Recuperare medicala , Medicina fizica si Balneologie din cadrul unitatii sanitare mai sus mentionate, in perioadele 12-23 ianuarie 2009 si respectiv 27.04 - 7 mai 2009. Ambele documente sunt insa lipsite de relevanta sub aspectul ce intereseaza momentul declararii apelului, intrucat ulterior primei internari, partea vatamata s-a prezentat in instanta la data de 12 februarie 2009, termen la care s-a dezbatut fondul cauzei.
Cea de-a doua perioada de internare medicala din intervalul 27.04 - 7.05.2009, excede cu mult celor 10 zile in care partea civila avea posibilitatea sa declare apelul, in conditiile in care termenul de declarare a apelului a inceput sa curga de la data de 5 martie 2009.
In plus, este de observat ca, partea civila a promovat calea de atac doar dupa ce s-a prezentat in fata instantei de apel, la data de 11 iunie 2009, ocazie cu care a solicitat acordarea unui termen in vederea angajarii unui aparator.
In fine, solicitarea de repunere in termen formulata de partea civila, este cu atat mai nejustificata cu cat aceasta a avut aparator ales la judecarea pricinii in prima instanta.
Pe de alta parte insa, instanta de apel nu poate primi nici solicitarea formulata de aparatorul partii civile, de extindere a efectelor apelului declarat in cauza de parchet in ceea ce o priveste.
Potrivit disp.art.373 Cod procedura penala, instanta de apel examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se refera, putand hotari si in privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea. Din analiza textului legal invocat rezulta ca cererea apelantei este nejustificata din doua considerente.
Sub un prim aspect, este de observat faptul ca textul legal mai sus mentionat devine incident in raport cu parti care nu au declarat apel in cauza, ori, in speta, partea civila are calitatea de apelanta.
Pe de alta parte, prin acceptarea solicitarii partii civile, respectiv prin modificarea hotararii atacate sub aspectul laturii civile, s-ar ajunge la a se crea o situatie mai grea intimatei.
In fine, cu toate ca, potrivit disp.art.14 Cod procedura penala, repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile, apelanta Vrancean Liana nu poate achiesa la apelul declarat de parchet, intrucat calea de atac promovata de acesta din urma nu vizeaza latura civila a cauzei.
Pentru toate aceste considerente, apelul partii civile urmeaza a fi respins, ca tardiv.
Apelul declarat in cauza de parchet este intemeiat, sub ambele aspecte invocate.
Din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta cu evidenta starea de fapt retinuta de prima instanta prin hotararea apelata, aceasta statuand in mod corect asupra existentei infractiunii ,a conditiilor concrete in care a fost comisa aceasta si a culpei exclusive a inculpatei in producerea evenimentului rutier soldat cu vatamarea corporala grava a partii civile.
In raport insa de cele mai sus mentionate, pedeapsa aplicata inculpatei intimate este prea blanda, situatie in care aceasta nu raspunde cerintelor legale in ceea ce priveste scopurile pedepsei, cel de preventie speciala ca si cel de preventie generala.
Probatiunea cauzei a relevat ca inculpata este exclusiv vinovata de producerea accidentului, angajandu-se in depasire in pofida faptului ca nu o putea efectua in mod regulamentar, depasind limita de viteza admisa, cu toate ca, a observat-o din timp pe partea vatamata, iar la locul savarsirii faptei exista un indicator de presemnalizare a unei treceri pentru pietoni, care obliga la reducerea vitezei.
Din succesiunea derularii secventelor evenimentului rutier produs rezulta ca, inculpata a ales manevra cea mai neinspirata, continuand depasirea autoturismului ce rula in fata sa, in ciuda faptului ca soferul acestuia a accelerat, iar in fata sa se afla victima insotita de fiica sa minora. Cu toate ca intr-o asemenea ipoteza, conduita normala de adoptat era aceea de a se replia si de a reintra pe banda sa de circulatie, inculpata a continuat manevra de depasire, ignorand pericolul iminent aparut, apreciind cu usurinta ca va putea executa depasirea in conditii de siguranta.
Neglijenta grava de care a dat dovada inculpata impunea o reactie mai ferma din partea primei instante, reactie evidentiata in pedeapsa aplicata.
In raport de toate elementele mai sus relevate, instanta de control judiciar apreciaza ca in cauza se impunea aplicarea unei pedepse sporite, in masura sa realizeze scopul reeducarii inculpatei, dar si cel al preventiei generale.
Ca urmare, admitand, potrivit disp.art.379 pct.2 lit."a" Cod procedura penala, apelul declarat in cauza, tribunalul va desfiinta in parte hotararea atacata, in latura penala, majorand pedeapsa aplicata inculpatei intimate de la 6 luni inchisoare la 1 an inchisoare.
Pe de alta parte insa, in raport de persoana inculpatei, de lipsa de antecedente penale a acesteia si de conduita corespunzatoare anterior savarsirii faptei, se apreciaza ca schimbarea modalitatii de executare a pedepsei este nejustificata, suspendarea sub supraveghere a executarii acesteia fiind prea impovaratoare pentru inculpata.
In sensul celor de mai sus, tribunalul a avut in vedere atat imprejurarea ca fapta imputata inculpatei este una comisa din culpa, cat si practica constanta a acestei instante in aprecierea pericolului social al faptelor de natura celei dedusa judecatii. In consecinta, se va mentine modalitatea de individualizare a executarii pedepsei, modificandu-se doar , potrivit dis.art.82 Cod penal termenul de incercare stabilit, de la 2 ani si 6 luni la 3 ani.
In fine, tribunalul apreciaza ca in raport de persoana inculpatei, in cauza nu se impune limitarea dreptului electoral, de a alege, pentru considerentele expuse in apelul parchetului, situatie in care, se va face aplicarea art.71 rap.la art.64 lit."a" teza a II-a si lit."b" Cod penal.
Potrivit disp.art. 371 alin.2 Cod procedura penala, tribunalul a examinat intreaga cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, constatand inca ca nu exista si alte temeiuri pentru desfiintarea hotararii atacate.
Ca urmare, celelalte dispozitii ale hotararii apelate vor fi mentinute.