Faptul ca in aceasta perioada (16.11.1978 - 1.03.1990) reclamanta a beneficiat de spor la salariul de baza si de zile suplimentare de concediu pentru conditii periculoase, nocive, nu poate determina incadrarea in grupa II de munca cat timp conditia esentiala, aceea ca activitatea reclamantei sa fie expres prevazuta ca incadrandu-se in grupa II se munca, nu este indeplinita.
(Trib. Bistrita-Nasaud, s. civ., sent. nr. 3091/F/21 aprilie 2010)
Prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta sub numarul de mai sus reclamanta LM a chemat in judecata pe paratii Spitalul judetean de urgenta Bistrita, Institutul National de Recuperare Medicala, Fizica si Balneoclimatologie solicitand instantei sa constate ca activitatea desfasurata de reclamanta in perioadele: 16.11.1978 - 1.06.1999 la Spitalul judetean de urgenta Bistrita si 1.06.1999 - 1.04.2001 la Institutul National de Recuperare Medicala, Fizica si Balneoclimatologie se incadreaza in grupa II de munca; sa constate vechime in grupa II de munca pentru reclamanta perioadele 16.11.1978 - 1.06.1999 si 1.06.1999 - 1.04.2001; sa fie obligata unitatea competenta sa efectueze cuvenitele mentiuni in carnetul de munca al reclamantei, fara cheltuieli de judecata.
Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine faptul ca reclamanta a fost angajata a Spitalului judetean de urgenta Bistrita (denumirea noua a Spitalului judetean Bistrita) in perioada 16.11.1978 - 1.06.1999, iar pe perioada 1.06.1999 - 1.04.2001 si in continuare, pana in prezent, functioneaza incadrata la paratul Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie Bucuresti (fostul IMFBRM Bucuresti - Institutul de Medicina Fizica, Balneo-Climatologie si Recuperare Medicala), asa cum rezulta din mentiunile cuprinse in carnetul de munca depus in copie la dosar.
In toata aceasta perioada reclamanta si-a desfasurat activitatea in cadrul Policlinicii Balneare Sangeorz-Bai in calitate de asistenta medicala. Asa cum rezulta din Ordinul nr. 346/26.05.1999 si pct. 10 din anexa la ordin, cu incepere din 1 iunie 1999 Policlinica Balneara in cadrul careia reclamanta presteaza activitate a trecut in subordinea Institutului de Medicina Fizica, Balneo-Climatologie si Recuperare Medicala.
Potrivit fisei postului intocmita in luna aprilie 1993, reclamanta avea ca atributii aplicarea procedurilor de balneo-fizioterapie in vederea recuperarii medicale, conform prescriptiilor medicului de cabinet; raspunde de functionarea, utilizarea si pastrarea corecta a aparaturii din dotare; pregateste si verifica functionarea corecta a aparaturii si semnaleaza orice neregula asistentului sef si firmei FIRAM, care se ocupa de intretinerea, repararea aparaturii; urmareste si raspunde de aplicarea masurilor de igiena si curatenie in sala de tratament.
Asa cum rezulta din fisa postului, din pozitia paratului Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie Bucuresti si din sustinerile reclamantei, tribunalul retine ca reclamanta a desfasurat si desfasoara activitate de fizioterapie.
Pentru aceasta activitate, in decursul anilor, in perioada 1991 - 1999, a beneficiat de sporuri la salariul de baza si de zile suplimentare de concediu pentru conditii deosebite de munca, nocive sau periculoase, conform dispozitiilor conducerii unitatii angajatoare depuse la dosar.
In acelasi timp, prin diferite dispozitii ale Spitalului judetean de urgenta Bistrita, emise in temeiul dispozitiilor Ordinului nr. 50/1990 in perioada 1991 - 1999, s-au prevazut categoriile de personal care au fost incadrate in grupa II de munca, printre care personalul din laboratoarele de radiologie, personalul care desfasura activitate de fizioterapie nefiind cuprins in aceste dispozitii.
Pentru a se stabili daca reclamanta este sau nu indreptatita sa fie incadrata in grupa II de munca este necesar a se verifica daca activitatea acesteia se incadreaza in prevederile legale aferente perioadei in litigiu.
Conform art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990 invocat de reclamanta in sustinerea pretentiilor sale, beneficiaza de grupa II de munca personalul care a lucrat la locurile de munca si activitatile care potrivit reglementarilor existente pana in anul 1969 si dupa aceea erau prevazute sa fie incadrate in grupa II de munca.
Aceasta dispozitie trebuie coroborata cu prevederile Ordinului nr. 50/1990 pct. 12 si 13, conform carora incadrarea in grupa II de munca in privinta perioadei anterioare datei de 18.03.1969 se face cu respectarea Instructiunilor nr. 1040/1967, iar perioada lucrata dupa 18.03.1969 si in continuare, pana la intrarea in vigoare a Ordinului nr. 125/1990 se incadreaza in grupa II de munca in conformitate cu dispozitiile Ordinului nr. 50/1990.
Perioada de inceput a activitatii reclamantei se situeaza la data de 16.11.1978, moment la care incadrarea in grupa II de munca se face conform Ordinului nr. 50/1990.
Potrivit dispozitiilor acestui ordin, pct. 2, in grupa II de munca se incadreaza locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cuprinse in anexa 2.
In acelasi sens sunt si dispozitiile pct. 3 invocate de reclamanta in aparare, conform carora beneficiaza de incadrarea in grupa II de munca alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexa 2.
Din interpretarea acestui text legal rezulta ca beneficiaza de grupa II de munca si alte persoane decat cele enumerate in text cu conditia ca acesta sa lucreze efectiv la locurile de munca ori sa desfasoare activitati prevazute expres in anexa 2.
Incadrarea in grupa II de munca se face numai in situatia in care, cu toate masurile luate de unitate, normalizarea conditiilor de munca, nivelul noxelor existente depaseste nivelul maxim admis de lege.
Potrivit pct. 6 al ordinului, nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupa I si II de munca se face de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)
Ca atare, din coroborarea dispozitiilor pct. 2, 3 si 6 din Ordinul nr. 50/1990 rezulta cu claritate faptul ca incadrarea in grupa II de munca este conditionata imperativ de prestarea activitatii la locurile de munca si activitatile prevazute, enumerate in anexa 2, de nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupa II de angajator impreuna cu sindicatul.
Din examinarea anexei 2 la Ordinul nr. 50/1990, rezulta ca activitatea de fizioterapie nu se incadreaza in niciuna din categoriile de activitati expres si limitativ indicate. Activitatea desfasurata in unitatile sanitare se incadreaza in grupa II de munca, fiind enuntata la punctele 97-106 din anexa 2.
Insa niciunul din punctele enuntate nu se refera la activitatea desfasurata de reclamanta, de fizioterapie.
In schimb, activitatea personalului care lucreaza la intretinerea si repararea aparaturii de fizioterapie este prevazuta expres la pct. 105. Acesta este si motivul pentru care numitul BV, al carui carnet de munca s-a depus de reclamanta pentru comparatie, a beneficiat de incadrarea in grupa II de munca.
Prin urmare, se poate constata ca in baza Ordinului nr. 50/1990 se incadra in grupa II de munca numai activitatea desfasurata de personalul care lucra la intretinerea si repararea aparaturii de fizioterapie, nu si activitatea reclamantei de aplicare a procedurilor fizioterapeutice prin utilizarea efectiva a aparatelor.
In intreg Ordinul nr. 50/1990 nu exista indicat vreun loc de munca sau activitate similara celei desfasurate de reclamanta pentru a fi incidente prevederile pct. 3 din ordin, care instituie cerinta imperativa ca activitatile sau locurile de munca sa fie prevazute in anexa 2.
Dat fiind faptul ca pentru perioada 16.11.1978 - 01.03.1990, data dupa care sunt aplicabile dispozitiile Ordinului nr. 125/1990, nu este indeplinita conditia imperativa prevazuta de Ordinul nr. 50/1990, aceea ca activitatea reclamantei sa fie expres prevazuta in anexa 2 la ordin, nu exista o nominalizare a reclamantei intocmita de angajator impreuna cu sindicatul, activitatea reclamantei pe perioada mentionata nu poate fi incadrata in grupa II de munca.
Dupa data de 1 martie 1990 au devenit aplicabile prevederile Ordinului nr. 125/1990, asa cum rezulta din cuprinsul pct. 5 al ordinului.
Potrivit pct. 18 al ordinului, constituie activitate desfasurata in grupa II de munca, cea prestata la instalatii, utilaje sau aparate care functioneaza cu radiatii electromagnetice.
Numai ca incepand din 1.01.1990 existenta conditiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuia sa rezulte din determinarile de noxe, efectuate de catre organele Ministerului Sanatatii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unitatilor. Aceste determinari trebuiau confirmate de catre inspectorii de stat teritoriali pentru protectia muncii care, la data efectuarii analizei, constatau ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a conditiilor si ca toate instalatiile de protectie a muncii functionau normal.
Aceasta rezulta din cuprinsul pct. 14 al ordinului coroborat cu pct. 5, texte din care se desprinde ideea ca regula generala pentru incadrarea in grupa II de munca este aceea a existentei unor determinari de noxe care sa constate existenta unor conditii deosebite, exceptand perioada 18.03.1969 - 31.12.1989, cand incadrarea in grupa II de munca nu este conditionata de existenta buletinelor de determinare a noxelor.
Intrucat dupa data de 1 martie 1990 angajatorii nu au procedat la determinarea noxelor, conditie esentiala si prealabila pentru incadrarea in grupa II de munca, reclamanta nu poate beneficia de incadrarea solicitata.
Aceasta intrucat, conform Ordinului nr. 125/1990, pct. 4, metodologia pe baza careia se realizeaza incadrarea in grupa II de munca este cea prevazuta de Ordinul nr. 50/1990, care prevede existenta determinarilor de noxe, care sa releve ca nivelul noxelor depaseste limita maxima admisa.
Prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990 nu pot fi coroborate cu dispozitiile Ordinului nr. 125/1990 in sensul dorit de reclamanta, ci se interpreteaza in sensul prevazut de pct. 12, 13 din ordin, conform caruia s-a dorit incadrarea in grupa II de munca a personalului de la locurile de munca si activitatile care potrivit reglementarilor anterioare anului 1969 (cum au fost Instructiunile nr. 1040/1967) pana la 18.03.1969 erau prevazute a fi incadrate in grupa II de munca, respectiv a personalului de la locurile de munca si activitatile expres enuntate in cuprinsul Ordinului nr. 50/1990 care a desfasurat activitate dupa data de 18.03.1969 si pana la data de 1 martie 1990 inclusiv.
Cum activitatea reclamantei nu era prevazuta nici in Instructiunile nr. 1040/1967, nici in cuprinsul Ordinului nr. 50/1990, activitatea sa desfasurata pana la data de 1 martie 1990 nu se incadreaza in grupa II de munca.
Faptul ca in aceasta perioada (16.11.1978 - 1.03.1990) reclamanta a beneficiat de spor la salariul de baza si de zile suplimentare de concediu pentru conditii periculoase, nocive, nu poate determina incadrarea in grupa II de munca cat timp conditia esentiala, aceea ca activitatea reclamantei sa fie expres prevazuta ca incadrandu-se in grupa II se munca, nu este indeplinita.
Dupa data de 1 martie 1990 desi activitatea prestata de reclamanta se incadreaza in anexa 2 la Ordinul nr. 125/1990, nu exista determinari de noxe, pentru a se concluziona ca nivelul noxelor era mai mare decat cel admis si pentru a se justifica astfel incadrarea in grupa II de munca, conditie prevazuta de pct. 4 si 5 ale ordinului.
Lipsa acestei conditii esentiale, impiedica incadrarea activitatii reclamantei in grupa II de munca pe perioada 1.03.1990 - 1.04.2001, cu atat mai mult cu cat contributiile datorate si achitate statului pentru reclamanta nu au fost calculate pentru grupa II de munca.
Faptul ca activitatea prestata de reclamanta se incadreaza in anexa 2 pct. 18 la Ordinul nr. 125/1990 nu duce decat la concluzia ca din numai din momentul aplicabilitatii acestui ordin, 1.03.1990, conform pct. 5 al ordinului si titlului acestuia, reclamanta a dobandit vocatia incadrarii activitatii sale in grupa II de munca, desigur sub conditia indeplinirii celorlalte conditii legale, inclusiv cea referitoare la constatarea nivelului noxelor superior celui admis printr-un buletin de determinare.
Ordinul nr. 125/1990 nu poate fi aplicat decat de la data indicata expres in corpul sau si nicidecum retroactiv, pentru perioade anterioare datei de 1.03.1990.
Din examinarea comparativa a anexei 2 la Ordinul nr. 50/1990 si anexei 2 la Ordinul nr. 125/1990 rezulta cu evidenta ca in cuprinsul anexei 2 la Ordinul nr. 125/1990 au fost cuprinse mai multe activitati sau locuri de munca ce se incadreaza in grupa II de munca (un numar de 142 activitati sau locuri de munca fata de 130 prevazute in anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990), ceea ce denota ca s-a urmarit o completare, o largire a sferei activitatilor si locurilor de munca incadrabile in gradul II de munca.
Faptul ca in perioada 1.03.1990 - 1.04.2001 reclamanta a beneficiat de spor la salariul de baza si de zile suplimentare de concediu pentru conditii periculoase, nocive, nu poate determina incadrarea in grupa II de munca cat timp conditia esentiala, aceea ca nivelul noxelor superior celui legal admis sa rezulte in urma unei determinari efectuate cu respectarea cerintelor pct. 5 din Ordinul nr. 50/1990, nu este indeplinita.
Date fiind aceste imprejurari, cererea de audiere de martori pentru a se dovedi conditiile de munca in care reclamanta si-a desfasurat activitatea a fost apreciata ca neutila cauzei, atata timp cat activitatea reclamantei pe perioada 16.11.1978 - 1.03.1990 nu este prevazuta in anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, iar pentru activitatea ulterioara pana la 1.04.2001 nu exista o determinare concreta a nivelului noxelor, conditie esentiala prevazuta de lege.
Pentru incadrarea unei activitati in grupa II de munca nu este suficient a se indica faptul ca aceasta se desfasoara in conditii nocive, periculoase, ci trebuie probat ca nivelul noxelor depaseste limita legala admisa.
O asemenea proba nu poate fi realizata cu martori, ci numai pe baza buletinelor de determinare a noxelor, conform Ordinului nr. 50/1990.
Aceasta intrucat, pentru activitatea desfasurata in conditii nocive, au existat si exista reglementari legale ce prevad acordarea unui spor la salariu sau zile de concediu suplimentare (Hotararea Guvernului nr. 250/1992, republicata, Hotararea nr. 281/1993, Legea nr. 330/2009).
Ca atare, nu este suficienta dovedirea conditiilor nocive, adica a prezentei unor noxe in activitatea zilnica, ci trebuie probat ca nivelul noxelor depaseste limita legal admisa.
In baza considerentelor exprimate si a textelor legale invocate, tribunalul va respinge ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta.