Liberare provizorie
Incheiere penala
Liberare provizorie sub control judiciar. Sintagma "pedeapsa prevazuta de lege"
Cum in raport cu reglementarea cuprinsa in art. 52 alin. 1 rap. la art. 72 alin. 1 Cod penal, prin " pedeapsa prevazuta de lege" se intelege o masura de constrangere in limitele fixate prin textul incriminator, din Codul penal sau din legea speciala aplicabila, este evident ca prin dispozitiile art. 18 din Legea 508/2004, referitoare la cazul in care inculpatul beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege, nu a fost instituit un alt cuantum legal de pedeapsa. (Trib. Bistrita-Nasaud, sect. pen., inch din 2 septembrie 2009, nepublicata) Prin cererea inregistrata la aceasta instanta la dosarul cu numarul de mai sus, inculpatul S.V.D. a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar, apreciind ca sunt intrunite conditiile disp. art. 160/4 rap. la art. 160/2 alin. 1 si 2 Cod procedura penala.
Cererea petentului este inadmisibila pentru considerentele ce se vor arata in cele ce urmeaza:
Potrivit dispozitiilor art. 160/2 alin. 1 C.pr.pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani.
Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Bistrita Nasaud, inculpatul S.V.D. a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 alin.1 Cod penal; art. 26 Cod penal, rap. la art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal si respectiv art. 26 C.pen. rap. la art. 215 alin.1,2,3, si 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen. si art. 18 din Legea nr. 508/2004, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
Daca in ceea ce priveste infractiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 alin.1 Cod penal si prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., cerinta legala referitoare la limita maxima a pedepsei prevazuta de lege este indeplinita - infractiunea de asociere pentru savarsirea de infractiuni fiind pedepsita cu inchisoarea de la 3-15 ani - cea de a treia infractiune retinuta in sarcina inculpatului, respectiv complicitate la infractiunea de inselaciune cu consecinte deosebit de grave nu mai realizeaza aceasta conditie.
In concret, inculpatul a fost trimis in judecata cu incadrarea prev. de art. 26 C.pen., rap. la art.215 al. 1,2,3 si 5 C.pen., cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen., fapta pentru care limitele de pedeapsa sunt cuprinse intre 10-20 ani inchisoare.
Este real ca prin actul de sesizare al instantei in favoarea inculpatului s-au retinut dispozitiile art. 18 din Legea nr. 508/2004, potrivit carora persoana care a comis una din infractiunile mentionate in lege, iar in timpul urmaririi penale denunta si faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor participanti la savarsirea infractiunii beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege insa aceste dispozitii nu sunt incidente in cazul discutarii cererii de liberare provizorie.
Astfel, potrivit dispozitiilor legale in materie, liberarea provizorie se poate acorda si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani iar in cazul infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 si 5 C.pen., pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Cum in raport cu reglementarea cuprinsa in art. 52 alin. 1 rap. la art. 72 alin. 1 Cod penal, prin " pedeapsa prevazuta de lege" se intelege o masura de constrangere in limitele fixate prin textul incriminator, din Codul penal sau din legea speciala aplicabila, este evident ca prin dispozitiile art. 18 din Legea 508/2004, referitoare la cazul in care inculpatul beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege, nu a fost instituit un alt cuantum legal de pedeapsa.
In sensul celor de mai sus s-a pronuntat de altfel, cu titlu de principiu, si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. XVI/22.05.2006, data in solutionarea unui recurs in interesul legii, chiar daca prin aceasta s-a luat in dezbatere aplicarea disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 - referitoare la beneficiul reducerii la jumatate a pedepselor prevazute pentru infractiunile cuprinse in art. 2-10 din aceasta lege - in raport de dispozitiile art. 81, 86/1 si 86/7 Cod penal.
Prin decizia anterior mentionata instanta suprema a statuat ca "din insasi formularea ca persoana care a avut atitudinea mentionata "beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege" rezulta vointa neindoielnica a legiuitorului de a stabili ca un asemenea caz constituie doar o imprejurare ce impune reducerea obligatorie a pedepsei, iar nu de natura a determina incadrarea faptei in alte limite de pedeapsa".
Asa fiind, pentru considerentele anterior precizate, in bata disp. art. 160/8a alin. 6 Cod procedura penala, cererea inculpatului va fi respinsa, fara a mai antama discutia fondului cauzei.