Drept penal
Sentinta penala
Procedura penala
Existenta faptei si a vinovatiei invinuitului a fost retinuta exclusiv pe baza declaratiilor denuntatorului si a sotiei sale fara a se face verificari cu privire la verosimilitatea sustinerilor acestora.
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. pen., sent. nr. 43/F/28 aprilie 2010)
Prin sentinta penala nr. 1447 din 7 decembrie 2009 pronuntata de Judecatoria Bistrita s-a declinat, in temeiul art.42 rap. la art.278/1 Cod procedura penala, in favoarea Tribunalului Bistrita-Nasaud competenta de solutionare a plangerii formulate de petentul B.C.F. impotriva ordonantei din 29 iunie 2009 emisa de procuror ca si a lucrarii primului procuror adjunct de sub numarul 257/II/2/2009 motivat de imprejurarea ca in acest dosar petentul a fost cercetat pentru comiterea infractiunii de luare de mita prev. de art. 7 alin 1 din Legea 78/2000 rap. la art.254 alin 1 Cod penal, ce este de competenta tribunalului ca instanta de fond.
Cauza a fost inregistrata la tribunal sub numarul de mai sus prin plangerea initiala petentul solicitand desfiintarea ordonantei procurorului aratata mai sus, cat si a celei a primului procuror adjunct si sa se dispuna trimiterea cauzei la procuror in vederea continuarii cercetarilor prin administrarea de probe in aparare, iar, in subsidiar, in urma reanalizarii actelor dosarului sa se dispuna, in temeiul art.10 lit c Cod procedura penala, scoaterea sa de sub urmarire penala .
Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine urmatoarele:
Prin ordonanta din 29 iunie 2009 emisa de procuror in dosarul nr. 906/P/2008 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului bor Constantin Florin pentru comiterea infractiunii prev. de art. 7 alin 1 din Legea 78/2000 rap. la art. 254 alin 1 Cod penal si aplicarea fata de acesta a unei sanctiuni cu caracter administrativ de 1000 lei amenda, ca si confiscarea de la acesta a sumei de 100 euro.
Totodata, prin aceeasi ordonanta s-a dispus si neinceperea urmaririi penale fata de numitul D.M.C. pentru comiterea infractiunii prev. de art. 255 alin 1 Cod penal, ca si disjungerea cercetarilor priind comiterea de catre acesta a infractiunilor prev. de art. 85 alin 1 si 2 din OUG 19572002 urmand a fi intocmit dosar penal separat.
S-a retinut in cuprinsul ordonantei ca invinuitul lucreaza in calitate de agent de siguranta in cadrul Politiei municipiului Bistrita, avand gradul de agent sef si in noaptea de 7/8 iulie 2008, intre orele 22,00 si 6,00 a efectuat serviciul de patrulare in sectorul I impreuna cu colega sa MM, cu autoturismul de serviciu B-52-VON, iar in jurul orelor 23,00 invinuitul l-a oprit pe numitul DMC pe Bdul I. solicitandu-i sa prezinte documentele personale si ale autoturismului, in urma verificarii constatand ca dovada de circulatie provizorie pentru numarul de inmatriculare 011 292 era expirata, aducandu-i la cunostinta acestuia ca a savarsit o infractiune si ca pentru aceasta ii poate intocmi dosar penal.
Se mai retine ca pentru a nu intocmi acte de constatare invinuitul i-a pretins conducatorului auto suma de 100 euro, cu care acesta a fost de acord, insa, pentru ca nu o avea asupra sa, s-a deplasat la domiciliu urmat de invinuit, care l-a asteptat cu autoturismul de serviciu in fata blocului si unde DMC a adus suma solicitata punand-o, la sugestia politistului, printre actele masinii si care "examinand actele" a lasat bancnota de 100 euro sa cada pe scaunul masinii, la data de 3 decembrie 2008 DMC sesizand Biroul Anticoruptie, formuland un autodenunt.
Desi invinuitul nu a recunoscut comiterea faptei prin ordonanta atacata se s-a considerat ca aceasta exista si a fost savarsita cu vinovatie, avand in vedere ca versiunea denuntatorului este sustinuta de sotia sa, iar, pe de alta parte invinuitul avea posibilitatea de a se alfa pe Bdul I. intrucat acesta se afla in imediata apropiere a sectorului I in care acesta si-a desfasurat activitatea de patrulare.
Totodata, s-a apreciat ca fata de cuantumul relativ redus al sumei solicitate de invinuit, ca acesta nu are antecedente penale si avand in vedere si imprejurarile comiterii faptei, aceasta nu prezinta in concret gradul de pericol social al unei infractiuni, fiind incidente prevederile art. 18/1 Cod penal.
Ordonanta procurorului aratata mai sus a fost mentinuta prin ordonanta primului procuror adjunct din 30 iulie 2009 emisa in dosarul 257/II/2/2009 prin care s-a respins ca neintemeiata plangerea formulata de petent.
Analizand actele si lucrarile dosarului raportat la sustinerile petentului tribunalul constata ca prin ordonanta atacata, ca de altfel si prin ordonanta primului procuror adjunct se retine ca pretinsa fapta ar fi fost comisa in noaptea de 7/8 iulie 2008 atat invinuitul, cat si colega sa, martora MM fiind audiati cu referire la aceasta data.
In cuprinsul autodenuntului formulat de DMC si inregistrat la adresat Biroul Anticoruptie Bistrita-Nasaud sub numarul 846.117 din 3 decembrie 2008, precum si ulterior in declaratia acestuia din data de 23 decembrie 2008 denuntatorul arata ca aceasta s-a petrecut in noaptea de 8/9 iulie 2008 in timp ce sotia sa, DMP, audiata in calitate de martor, face referire din nou la noaptea de 7/8 iulie 2008.
Intr-adevar, raportul intocmit de invinuit si de colega sa este datat 7/8 iulie 2008 insa potrivit adresei Inspectoratului Judetean de Politie Bistrita-Nasaud nr.88144 din 23 martie 2010 in acesta s-a consemnat eronat aceasta data in realitate cei 2 efectuand serviciul in sectorul I schimbul 3 in noaptea de 8/9 iulie 2008.
In aceste conditii, este evident ca urmarirea penala este deficitara in primul rand sub aspectul stabilirii datei comiterii pretinsei infractiuni, avand in vedere declaratiile contradictorii ale denuntatorului si sotiei sale, ca si aspectele relevate mai sus.
Pe de alta parte, existenta faptei si a vinovatiei invinuitului a fost retinuta exclusiv pe baza declaratiilor denuntatorului si a sotiei sale fara a se face verificari cu privire la verosimilitatea sustinerilor acestora.
In primul rand, acestia au aratat ca au fost opriti pe Bdul I. ce nu apartinea sectorului in care invinuitul a efectuat serviciul de patrulare, fara ca insa sa se fi solicitat relatii cu privire la posibilitatea schimbarii zonei de patrulare, respectiv daca aceasta se putea face fara vreo incuviintare din partea persoanei care coordoneaza si raspunde de aceasta activitate cu atat mai mult cu cat din raportul intocmit rezulta ca echipajul invinuitului a fost verificat la 1,40 si respectiv 5,00 de catre scms PM si asp. MD, precum si la eventuala existenta a unei cutume in acest sens.
Pe de alta parte, lasand la o parte contradictia referitoare la data atat denuntatorul cat si sotia sa arata ca au fost opriti de echipajul de politie in jurul orelor 23,00 si, dupa discutiile prin care li s-a pretins suma de 100 euro s-au deplasat, insotiti de acesta, la domiciliul lor din Bistrita, str. Iosif Vulcan , unde denuntatorul a urcat in apartament intorcandu-se cu suma solicitata.
Ori, din insemnarile din agenda personala a invinuitul inaintate de IPJ Bistrita-Nasaud instantei de recurs rezulta ca la orele 23,23 acesta a intervenit in zona fostului restaurant C. consemnare ce se coroboreaza cu raportul de activitate si in care se mentioneaza existenta unui apel 112 referitor la acest incident.
Prin urmare, in cauza se impune verificarea acestor aspecte pentru a se determina daca era posibil ca invinuitul sa se afle atat pe strada I V, cum sustine denuntatorul, cat si in zona fostului restaurant C., ca si a sustinerilor acestuia din plangerea inaintata instantei potrivit carora la ora 23,00 a legitimat o alta persoana, iar intre orele 23,15-23,30 ar fi avut ordin de stationare in zona Magnolia.
Pe de alta parte, este de observat ca denuntatorul si sotia sa nu au mai putut fi audiati de procuror intrucat, potrivit mandatelor de aducere, acestia se aflau in Grecia din luna ianuarie 2009 insa se impune cu necesitate reaudierea acestora pentru clarificarea neconcordantelor aratate mai sus, dar si pentru a se stabili motivul pentru care DMC a sesizat comiterea pretinsei fapte de abia la data de 3 decembrie 2008.
In fine, pe langa lamurirea tuturor aspectelor aratate mai sus si administrarea oricaror altor probe procurorul va stabili in ce masura in cauza este aplicabil principiul "in dubio pro reo" potrivit caruia orice dubiu trebuie sa profite inculpatului sau, dimpotriva, in ce masura o fapta de coruptie comisa de un agent al statului in exercitarea atributiilor sale de serviciu, indiferent de suma care a facut obiectul acesteia poate fi considerat ca lipsita de pericol social.
Asa fiind, in baza art. 278/1 alin 8 lit b Cod procedura penala tribunalul va admite plangerea formulata de petent, va desfiinta ordonantele atacate si va dispune trimiterea cauzei la procuror in vederea redeschiderii urmaririi penale, urmand a se face verificarile aratate pe larg in considerentele prezentei sentinte.