Din interpretarea textului legal aplicabil, respectiv a art. 118 alin. 1 lit. a din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, text retinut si de organul constatator, rezulta ca obligatia celui care se angajeaza in depasire este aceea de a se asigura ca cel care il preceda sau il urmeaza nu a semnalizat intentia inceperii unei manevre similare sau ca poate depasi fara a pune in pericol circulatia din sens opus.
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. com., de cont. adm. si fiscal, dec. nr. 271/2008, nepublicata)
Prin sentinta civila nr. 32 din 18 ianuarie 2008 pronuntata de Judecatoria Beclean s-a respins plangerea contraventionala formulata de petentul C. R. N. impotriva procesului verbal seria M nr. 159482/2.03.2007 incheiat de I.P.J. Bistrita-Nasaud - Postul de Politie Petru Rares constatand ca starea de fapt retinuta in actul de constatare este reala, ca incadrarea faptei este corecta si ca petentul nu a facut dovada contrara mentiunilor din procesul-verbal.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul.
Recursul este fondat.
Instanta de fond a stabilit starea de fapt bazandu-se in principal pe mentiunile din procesul-verbal de constatare, precum si pe zona de impact dintre cele doua autoturisme.
Tribunalul constata ca procesul-verbal intocmit de organele de politie s-a facut in baza declaratiilor date de partile angajate in incident, organul constatator nepercepand prin propriile simturi producerea evenimentului rutier, imprejurare care rezulta din raportul existent la dosarul de fond. Asa fiind, inlaturarea probatiunii cu declaratia martorei M. C., cu motivarea ca este infirmata de restul probatoriului administrat cauzei, constituie o greseala a instantei de fond, intrucat martora audiata este singura care se poate aprecia ca nu este interesata in cauza si care a perceput propriu sensibus evenimentul.
Mai mult, din interpretarea textului legal aplicabil, respectiv a art. 118 alin. 1 lit. a din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, text retinut si de organul constatator, rezulta ca obligatia celui care se angajeaza in depasire este aceea de a se asigura ca cel care il preceda sau il urmeaza nu a semnalizat intentia inceperii unei manevre similare sau ca poate depasi fara a pune in pericol circulatia din sens opus.
Nu se poate inlatura sustinerea petentului privitoare la faptul ca numitul D. M. C. nu a semnalizat intentia de depasire spre stanga, cat timp nicio alta proba existenta in dosar nu infirma acest punct de vedere, ba mai mult sustinerea este intarita de martorul audiat in cauza. De altfel, daca D. M. C. ar fi avut semnalizata manevra de virare spre stanga in momentul in care petentul-recurent s-a angajat in manevra de depasire a celor doua autoturisme care urmau Daciei conduse de D. M. C., era timp suficient ca petentul sa renunte la manevra de depasire si sa revina pe banda pe care circula initial. Chiar incidentul produs duce la concluzia logica ca ori numitul D. M. C. nu a semnalizat deloc intentia de virare la stanga, ori ca a semnalizat dupa ce petentul s-a angajat in depasire, imprejurari care au dus la imposibilitatea evitarii accidentului.
In conformitate cu dispozitiile legale, prima obligatie a conducatorului auto care intentioneaza sa schimbe directia de mers prin virare la stanga este aceea de a se asigura ca manevra se poate efectua in siguranta fara sa puna in pericol circulatia autovehiculelor care il urmeaza si se afla in depasire sau circulatia autovehiculelor din sens opus. Din moment ce nu exista certitudinea ca D. M. C. s-a asigurat in sensul dispozitiilor legale si ca a semnalizat intentia de virare la stanga cu respectarea distantei de 50 m. inainte de efectuarea manevrei, nu se poate stabili ca acesta nu are culpa in producerea accidentului.
Pe de alta parte, nu se poate imputa petentului nici faptul ca nu a avut o conduita preventiva, cat timp drumul nu este semnalizat corespunzator pentru a preveni conducatorii auto cu privire la existenta unei intersectii.
Concluzionand asupra tuturor celor de mai sus, tribunalul apreciaza ca din probele existente in cauza - astfel cum au fost ele mai sus mentionate, la care se adauga si schitele de la locul incidentului - se poate desprinde doar culpa comuna a conducatorilor auto in producerea evenimentului de circulatie, motiv pentru care recursul urmeaza sa fie admis, iar sentinta sa fie modificata in sensul mentionat.