Drepturi pretinse de salariati din profitul societatii angajatoare. Interpretarea clauzei din contractul colectiv de munca aplicabil la nivel de unitate. Recurs admis.
-Legea nr. 31/1990
- Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate
Potrivit dispozitiilor art. 46 alin.1 din Contractul colectiv de munca inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala a Municipiului Bucuresti sub nr. 6278/27.12.2007, la nivelul societatii, care constituie temeiul pretentiilor reclamantei, se prevede expres ca aceasta constituire a fondului de participare a salariatilor la profit are loc odata cu aprobarea bilantului in adunarea generala a actionarilor.
Or, in speta, aceasta adunare generala care a aprobat bilantul anului 2008, a avut loc la data de 03.04.2009 si a hotarat sa nu se repartizeze dividende, din ratiuni care exced litigiului de fata si competentei instantei de dreptul muncii.
Cu alte cuvinte, hotarand destinatia profitului realizat pentru anul 2008, fara a constitui si un fond de participare a salariatilor la acest profit, Adunarea generala a actionarilor nu a facut altceva decat sa isi exercite prerogativele prevazute de lege.
Legalitatea hotararii AGA din data de 03.04.2009, prin care actionarii au decis modul de repartizare a profitului aferent anului precedent, nu a fost contestata in modalitatile prevazute de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale si, in consecinta, instanta de dreptul muncii este obligata sa ii confere eficienta.
In masura in care intimata reclamanta ar fi fost nemultumita de felul in care AGA a decis sa repartizeze profitul, avea la dispozitie posibilitatea de a ataca aceasta hotarare din 03.04.2009 la instanta de drept comercial.
CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE
PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR. NR.2212/6.04.2011
Prin sentinta civila nr.6401/21.09.2010, in dosarul nr.5701/3/2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, s- a admis actiunea formulata de reclamanta M N, in contradictoriu cu parata SC R SA si a fost obligata parata sa plateasca reclamantei o parte din cota din profitul net realizat in anul 2008 cuvenit salariatilor in executarea art. 46 alin. 1 din CCM la nivel de unitate.
In considerente, prima instanta a retinut ca intre reclamanta, in calitate de salariat, si parata, in calitate de angajator, au existat raporturi de munca, conform sustinerii reclamantei, necontestate de parata, raporturi care s-au desfasurat pana la data de 01.08.2009, cand, prin decizia nr. 170/31.07.2009 emisa de parata, depusa, in copie, la filele 46-48 din dosar, contractul individual de munca al reclamantei a incetat pentru motive ce nu tin de persoana salariatei.
Reclamanta a considerat ca are dreptul sa beneficieze de plata unei cote de pana la 10% din profitul net realizat in anul 2008, conform art. 46, punctul 1 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate.
Potrivit dispozitiilor art. 46 alin.1 din Contractul colectiv de munca inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala a Municipiului Bucuresti sub nr. 6278/27.12.2007, depus, in copie, la dosar, la nivelul societatii, odata cu aprobarea bilantului in Adunarea generala a actionarilor, se constituie un fond de participare a salariatilor la profit, in cota de pana la 10% din profitul net realizat, stabilit pe baza bilantului, care va fi acordat salariatilor in cursul anului sau la sfarsitul acestuia.
Asa dupa cum rezulta din clauza inserata in CCM incheiat la nivel de unitate, angajatorul si-a asumat obligatia de a constitui un fond de participare a salariatilor la profit, dovada fiind faptul ca se utilizeaza sintagma "se constituie", ceea ce denota caracterul imperativ al obligatiei asumate, odata cu aprobarea bilantului in Adunarea generala a actionarilor.
Apararea paratei, in sensul ca adunarea generala a actionarilor are dreptul sa hotarasca constituirea fondului de participare al salariatilor la profit, nu o exonereaza de obligatia pe care si-a asumat-o la incheierea CCM la nivel de unitate, obligatie care, in conformitate cu dispozitiile art. 30 alin.1 din Legea nr. 130/1996(potrivit carora executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti) trebuia respectata de parata.
Tribunalul a facut mentiunea ca modalitatea de aducere la indeplinire a obligatiei asumate, respectiv constituirea fondului de catre Adunarea generala, nu are relevanta asupra nasterii dreptului reclamantei, pentru ca nu se poate accepta ca, pe de o parte, angajatorul(in speta, societatea parata) sa isi asume obligatia de a constitui fondul de participare al salariatilor la profit, si, pe de alta parte, acelasi angajator sa invoce ca doar adunarea generala a actionarilor poate sa hotarasca constituirea fondului de participare al salariatilor la profit, ca si cand adunarea generala nu este o parte componenta a societatii care a participat la incheierea CCM la nivel de unitate.
Or, Adunarea Generala a Actionarilor este organul de conducere al societatii ce asigura buna desfasurare a activitatii si politica economico-financiara si comerciala iar societatea angajatoare prin presedintele consiliul de administratie, imputernicit de Consiliul de administratie, conform mentiunilor din preambulul CCM la nivel de unitate, a participat la incheierea acestui contract colectiv de munca.
In speta, din Hotararea Adunarii Generale ordinare a actionarilor SC ROMEXPO SA din data de 3 aprilie 2009, rezulta ca a fost aprobat cu majoritate de voturi exprimate, respectiv 99,674%, raportul Consiliului de Administratie privind activitatea SC ROMEXPO SA pe anul 2008, a fost aprobat cu majoritate de voturi exprimate, respectiv 99,705%, raportul Consiliului de administratie privind situatiile financiare ale SC ROMEXPO SA, pe anul 2008 si distribuirea profitului rezultat din exercitiul anului 2008.
Din repartizarea profitului rezulta ca spre deosebire de anul 2007, cand s-a hotarat participarea salariatilor la profit de 7,5% si un fond de participare administratori si manageri la profit de 2,5%, in 2008 nu a fost constituit fondul de participare al salariatilor la profit, ci doar fondul de participare al administratorilor si managerilor la profit, de 4,80%.
Acest fapt insa nu este de natura sa exonereze parata de obligatia pe care si-a asumat-o prin CCM incheiat la nivel de unitate, pentru ca nu are efecte asupra intinderii si continutului obligatiei respective, in conditiile in care, asa cum se dispune in art. 31 alin.1 din Legea nr. 130/1996, clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executarii lui, in conditiile legii, ori de cate ori partile convin acest lucru.
Potrivit dispozitiilor alin.2 modificarile aduse contractului colectiv de munca se comunica, in scris, organului la care se pastreaza si devin aplicabile de la data inregistrarii sau la o data ulterioara, potrivit conventiei partilor.
Or, in speta, nu s-a facut dovada faptului ca CCM la nivel de unitate ar fi fost modificat, prin urmare dispozitia continuta de art. 46 era producatoare de efecte juridice in forma in care aceasta a fost negociata de catre partenerii sociali.
Tribunalul a retinut ca, in speta, este indeplinita si cea de a doua conditie respectiv cea prevazuta de art. 46 alin.2 din CCM.
Potrivit dispozitiilor art. 46 alin.2 din CCM de aceste adaosuri beneficiaza salariatii care sunt in activitate in momentul acordarii acestora si care au o vechime in societate de minimum 6 luni.
In speta, s-a mai retinut ca a doua conditie impusa prin clauza contractuala este indeplinita, deoarece reclamanta mai era salariata societatii la 03.04.2009, cand a fost aprobat raportul privind situatia financiara a societatii pe anul 2008, in Adunarea generala(bilantul la data de 31.12.2008 al societatii parate a fost inregistrat la MFP-ANAF-DGAMC sub nr. 968774/06.04.2009, conform copiei de la filele 19-21 din dosar).
Or, acordarea cotei de profit este conditionata, conform art. 46 alin.1 din CCM, de aprobarea bilantului in Adunarea generala a actionarilor, deoarece fondul ar fi trebuit constituit odata cu aprobarea bilantului.
Cum raportul Consiliului de administratie privind situatiile financiare al societatii pe anul 2008 a fost aprobat la data de 03.04.2009, acordarea sumelor nu se putea face decat ulterior acestei date, iar in speta, reclamanta mai era la acel moment salariata paratei, deoarece, dupa cum rezulta din probatoriul administrat raporturile de munca au incetat in august 2009, conform mentiunilor din copia deciziei nr. 170/31.07.2009 emisa de SC ROMEXPO SA.
Tribunalul a facut precizarea ca apararile formulate de parata nu pot fi primite pentru ca daca s-ar da intelesul respectiv clauzei contractuale negociate de parti atunci aceasta ar avea natura juridica a unei clauze pur potestative.
Plata acestor drepturi este o obligatie asumata de angajator si nu poate tine doar de vointa exclusiva a acestuia, pentru ca intr-un asemenea caz s-ar ajunge in situatia in care aducerea la indeplinire a obligatiei asumate ar fi imposibila si ar permite celui care s-a obligat sa lipseasca de continut obligatia asumata.
Mai mult decat atat, potrivit disp.art.1010 Cod civil "obligatia este nula cand s-a contractat sub o conditie potestativa din partea celui ce se obliga" pentru ca atunci cand conditia potestativa este din partea debitorului, echivaleaza cu lipsa intentiei de a se obliga.
Or, in speta este evidenta intentia angajatorului de a se obliga sa repartizeze o cota parte din profit salariatilor, dovada fiind interpretarea literara a clauzei contractuale respective.
De asemenea, Tribunalul a retinut ca toate clauzele contractuale trebuie interpretate in sensul in care ele ar produce efecte juridice, conform dispozitiilor art. 978 Cod civil.
Ca atare, incidenta dispozitiilor art. 46 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate trebuie verificata prin prisma tuturor acestor dispozitii legale.
In ceea ce priveste valoarea cotei cuvenite reclamantei, desi reclamanta solicita sa i se plateasca o cota de pana la 10% din profitul net realizat in anul 2008, Tribunalul a precizat ca prin dispozitiile art. 46 alin.1 din Contractul colectiv de munca inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala a Municipiului Bucuresti sub nr. 6278/27.12.2007, la nivelul societatii, angajatorul si-a asumat obligatia ca odata cu aprobarea bilantului in Adunarea generala a actionarilor, sa constituie un fond de participare a salariatilor la profit, in cota de pana la 10% din profitul net realizat, stabilit pe baza bilantului, care va fi acordat salariatilor in cursul anului sau la sfarsitul acestuia.
Asadar, din clauza contractuala mai sus mentionata rezulta ca este atributia exclusiva a angajatorului de a stabili, prin intermediul Adunarii Generala, care este valoarea fondului ce se constituie pentru participarea salariatilor la profit, deoarece s-a stabilit doar care poate fi valoarea maximala a acestuia - in cota de pana la 10% din profitul realizat.
Ca atare, cota de profit ce i se cuvine reclamantei trebuie calculata(evident proportional cu numarul potentialilor beneficiari) dintr-o cota pe care o stabileste adunarea generala a actionarilor, pentru ca este atributul adunarii generale sa stabileasca care este valoarea cotei din profit ce se imparte salariatilor iar nu a instantei de judecata.
Impotriva sus-mentionatei hotarari, a declarat recurs parata SC Romexpo SA L, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr.5701/3/2010.
Analizand actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor formulate si a dispozitiilor art.3041 C. proc. civ., Curtea a stabilit ca recursul formulat este fondat, considerentele avute in vedere fiind urmatoarele:
Prima instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale incidente in cauza, acesta constituind un motiv de modificare a hotararii, prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Tribunalul a considerat in mod gresit ca art. 46 din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul societatii angajatoare ar institui o obligatie in sarcina acesteia de a repartiza o cota parte din profitul obtinut, catre salariati, si nu a posibilitate in acest sens, cu motivarea ca aceasta ultima interpretare ar conduce la calificarea clauzei din CCM ca fiind o obligatie asumata sub conditie pur potestativa din partea debitorului si, in consecinta, nula, conform art. 1010 C.civ.
Curtea apreciaza ca prevederea contractuala mentionata instituie, intr-adevar, o obligatie, afectata insa de o conditie potestativa simpla, adica realizarea acesteia depinde de vointa uneia din parti si de un fapt exterior sau de vointa unei persoane nedeterminate. Asumarea unei obligatii sub conditie potestativa simpla este valabila.
Constituirea unui fond de participare a salariatilor la profit depinde nu numai de vointa angajatorului, care si-a asumat o obligatie in acest sens prin contractul colectiv de munca, ci si de factori externi, cum ar fi rezultatele exercitiului financiar, evolutia indicatorilor macro si microeconomici, viziunea actionariatului asupra destinatiei ce trebuie acordata profitului obtinut intr-un anumit exercitiu financiar, s.a.
Art. 46 din CCM, care constituie temeiul pretentiilor reclamantei, prevede expres ca aceasta constituire a fondului de participare a salariatilor la profit are loc odata cu aprobarea bilantului in adunarea generala a actionarilor.
Or, in speta, aceasta adunare generala care a aprobat bilantul anului 2008, a avut loc la data de 03.04.2009 si a hotarat sa nu se repartizeze dividende, din ratiuni care exced litigiului de fata si competentei instantei de dreptul muncii.
Cu alte cuvinte, hotarand destinatia profitului realizat pentru anul 2008, fara a constitui si un fond de participare a salariatilor la acest profit, Adunarea generala a actionarilor nu a facut altceva decat sa isi exercite prerogativele prevazute de lege.
Legalitatea hotararii AGA din data de 03.04.2009, prin care actionarii au decis modul de repartizare a profitului aferent anului precedent, nu a fost contestata in modalitatile prevazute de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale si, in consecinta, instanta de dreptul muncii este obligata sa ii confere eficienta.
In masura in care intimata reclamanta ar fi fost nemultumita de felul in care AGA a decis sa repartizeze profitul, avea la dispozitie posibilitatea de a ataca aceasta hotarare din 03.04.2009 la instanta de drept comercial. In Ddupa cum s-a aratat, art. 46 din CCM nu prevede categoric, fara nicio circumstantiere, dreptul salariatilor la incasarea unei parti determinate din profitul societatii. Dimpotriva, se prevede numai o limita maxima a fondului de participare a tuturor salariatilor la profitul societatii, de 10%, astfel ca limita minima poate fi si zero, daca AGA decide in acest sens. Hotararea adoptata de acest organ colectiv de conducere beneficiaza de prezumtia de validitate, care nu poate fi rasturnata decat prin atacarea acesteia in formele, termenele si conditiile prevazute de Legea nr. 31/1990.
Pentru considerentele aratate, Curtea, in baza art.312 C.pr.civ, raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., a admis recursul si a modificat sentinta atacata, in sensul ca a respins actiunea, ca neintemeiata.