Prin sentinta nr. 1978/CA/2011 s-a admis in parte cererea formulata de catre reclamanta SC P. SRL, impotriva paratelor A. F. P. M. O. si D. G. F. P. si s-a dispus anularea Deciziei nr. 252/09.07.2010 privind solutionarea contestatiei, emisa de parata D. G. F. P. , anularea in parte a Deciziei referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. 578/09.04.2010 emisa de parata AFPMO, in sensul anularii obligatiilor fiscale stabilite in sarcina reclamantei constand in dobanzi si penalitati de intarziere aferente TVA in suma de 6.723 lei. S-au mentinut restul dispozitiilor Deciziei referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. 578/09.04.2010 emisa de parata.
Pentru a decide astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Incepand cu data de 03.11.2009, reclamanta a fost supusa inspectiei fiscale , perioada verificata fiind cuprinsa intre august 2008 - septembrie 2009, organele de inspectie fiscala constatand ca reclamanta realizeaza venituri din prestari de servicii in domeniul asigurarilor, operatiune care este taxabila din punct de vedere al TVA conform art. 126 alin. 9 lit. a) din Legea nr. 571/2003, avand obligatia sa se declare platitor de TVA pana la data de 10.07.2008 si sa devina platitor de TVA incepand cu data de 01.08.2008.
Avand in vedere ca societatea reclamanta nu s-a declarat platitor de TVA, organele de inspectie fiscala au procedat la stabilirea cuantumului TVA de plata pentru perioada verificata, in valoare de 74.699 lei si 19.259 lei accesorii aferente.
Ca urmare a raportului de inspectie fiscala, organele de control fiscal au emis Decizia de impunere nr. 1865/16.11.2009, prin care s-au stabilit obligatiile fiscale ale reclamantei, respectiv TVA in valoare de 74.699 lei si 19.259 lei accesorii aferente.
In baza Deciziei de impunere , a fost emisa Decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. 578/09.04.2010 de catre AFPMO, in care s-au stabilit in sarcina reclamantei mai multe obligatii fiscale printre care si dobanzi si penalitati de intarziere aferente TVA in valoare de 6.723 lei.
Anterior, reclamanta a mai fost supusa unui control tematic la solicitarea Activitatii de Metodologie si Administrarea Veniturilor Statului, prin adresa nr. 78725/17.09.2009, intrucat a inregistrat o cifra de afaceri superioara plafonului de 35.000 Euro, fara a figura in vectorul fiscal ca platitor de TVA, nesolicitand inregistrarea in scopuri de TVA. Perioada verificata a fost cuprinsa intre 01.01.2008 - 31.12.2008.
In urma acestui prim control, organele de inspectie fiscala au stabilit ca reclamanta avea obligatia sa solicite inregistrarea in scopuri de TVA, in termen de 10 zile de la data atingeri sau depasirii plafonului, intrucat nu se incadreaza in prevederile art. 141 alin. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003, avand in vedere ca nu a prezentat autorizatia din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor si nu are incheiate contracte de asigurare in nume propriu si care sa suporte riscul.
Prin sentinta nr. 210/CA/2010 pronuntata in dosarul nr. 28/111/2010 al Tribunalului Bihor , ramasa definitiva si irevocabila prin Decizia nr. 614/CA/2010 - R a Curtii de Apel Oradea, s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, faptul ca in cuprinsul art.141 al.2 lit.b din Legea nr.571/2003, nu se conditioneaza detinerea unei autorizatii de catre societate pentru a fi scutita de plata TVA-ului, iar pe de alta parte, nu se instituie conditia asumarii riscului de catre societatea reclamanta si obligativitatea incheierii contractelor de asigurare in nume propriu. Mai mult, autorizatia la care face referire parata vizeaza doar brokerii de asigurari, ori, societatea reclamanta nu a desfasurat operatiuni de asigurare si reasigurare in calitate de broker de asigurare, ci a desfasurat aceste operatiuni in calitate de agent de asigurare, calitate recunoscuta de Legea nr.32/2000 si pentru care legiuitorul nu a impus obligativitatea detinerii unei asemenea autorizatii. De asemenea, instanta a constatat ca, prin normele metodologice invocate de catre parata, se adauga la textul de lege, impunandu-se anumite conditii peste cele expres si limitativ prevazute in art.141 al.2 lit.b C.fiscal. Ori, normele metodologice sunt elaborate pentru a explicita dispozitiile legale, si nu pentru a modifica sau a aduce completari acestor dispozitii.
Fata de aceste considerente si tinand cont de faptul ca in art.141 al.2 lit.b din C.fiscal nu se prevad conditiile impuse de normele metodologice pentru scutirea de plata de TVA, conditii care, asa cum am aratat mai sus, sunt nelegale ca urmare a adaugarii la textul de lege, si vazand ca reclamanta se incadreaza in scutirea de TVA prevazuta de art.141 al.2 lit.b Cod fiscal, instanta a admis actiunea formulata si a dispus anularea actelor administrativ fiscale prin care parata i-a impus reclamantei obligativitatea inregistrarii ca platitor de TVA pentru operatiunile de asigurare si reasigurare intreprinse in cursul anului 2008.
Fata de aceste considerente, instanta urmeaza sa constate ca in mod gresit organele de inspectie fiscala au continuat sa calculeze TVA cu majorarile si dobanzile, respectiv penalitatile de intarziere aferente, atat timp cat s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul ca reclamanta nu trebuie sa se inregistreze ca platitor de TVA.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanta va admite in parte actiunea reclamantei , respectiv va anula Deciziei nr. 252/09.07.2010 privind solutionarea contestatiei, emisa de parata DGFP si va anula in parte Decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. 578/09.04.2010 emisa de parata AFPMO, in sensul anularii obligatiilor fiscale stabilite in sarcina reclamantei constand in dobanzi si penalitati de intarziere aferente TVA in suma de 6.723 lei. Avand in vedere ca decizia contestata cuprinde si alte obligatii fiscale care nu au fost criticate si nu fac obiectul prezentei cauze, instanta va mentine dispozitiile deciziei cu privire la aceste obligatii, respectiv impozit pe dividende persoane fizice, contributia de asigurari sociale datorata de angajator si cea retinuta de la asigurati, contributia pentru asigurari de sanatate datorata de angajator.
Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata, potrivit precizarilor de la ultimul termen de judecata.
Definitiva si irevocabila prin respingerea recursului prin Decizia nr. 2160/2012 a Curtii de Apel Oradea