Contraventie rutiera. Sanctiune principala si complementara.
Constatandu-se savarsirea contraventiei prevazute de art. 100 alin. 3 lit.b din OUG 195/2002 modificata si republicata, de catre intimatul contravenient, in mod legal acestuia i s-a aplicat si sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce pentru 30 de zile, cele doua sanctiuni, amenda si sanctiunea complementara, fiind stabilite cumulativ de dispozitiile art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 modificata si republicata pentru comiterea acestui tip de contraventii. Instanta nu poate aprecia asupra oportunitatii sanctiunii complementare care se aplica de drept, in cazul contraventiilor rutiere pentru care sunt prevazute, scopul aplicarii acestora fiind cel mentionat de art. 96 alin. 1 din OUG 195/2002 modificata si republicata : ,,Sanctiunile contraventionale complementare au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin acelasi proces-verbal prin care se aplica si sanctiunea principala a amenzii sau avertismentului." (Tribunalul Arad sectia contencios administrativ si fiscal, decizia civila
nr.167 din data de 5 decembrie 2013 pronuntata in dosarul nr.7176/55/2013)
Procesul verbal de contraventie este legal si temeinic intocmit, fapta descrisa in continutul acestuia fiind corespunzatoare realitatii, aceasta nefiind contestata de intimata petenta.
In sarcina acesteia s-a retinut savarsirea contraventiei prevazute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 modificata si republicata.
Potrivit art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 modificata si republicata
,,(3) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte:
b) neacordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;
Dispozitiile legale precitate sunt in acord cu art. 95 alin. 1 din OUG 195/2002 modificata si republicata, potrivit caruia ,,(1) Incalcarea dispozitiilor prezentei ordonante de urgenta, altele decat cele care intrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni, constituie contraventie si se sanctioneaza cu avertisment ori cu amenda ca sanctiune principala si, dupa caz, cu una dintre sanctiunile contraventionale complementare prevazute la art. 96 alin. (2)", acesta din urma stabilind - lit. b - ca sanctiune contraventionala complementara si "suspendarea exercitarii dreptului de a conduce, pe timp limitat"
Constatandu-se savarsirea contraventiei prevazute de art. 100 alin. 3 lit.b din OUG 195/2002 modificata si republicata, de catre intimatul contravenient, in mod legal acestuia i s-a aplicat si sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce pentru 30 de zile, cele doua sanctiuni, amenda si sanctiunea complementara, fiind stabilite cumulativ de dispozitiile art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 modificata si republicata pentru comiterea acestui tip de contraventii. Instanta nu poate aprecia asupra oportunitatii sanctiunii complementare care se aplica de drept, in cazul contraventiilor rutiere pentru care sunt prevazute, scopul aplicarii acestora fiind cel mentionat de art. 96 alin. 1 din OUG 195/2002 modificata si republicata : ,,Sanctiunile contraventionale complementare au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin acelasi proces-verbal prin care se aplica si sanctiunea principala a amenzii sau avertismentului."
Este adevarat ca potrivit art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite si ca dispozitiile art. 34 alin. 1 din OUG nr. 2/2001 permit instantei care solutioneaza plangerea impotriva procesului verbal de contraventie sa ia hotarari cu privire la sanctiunile aplicate, dar hotararea instantei cu privire la aceste sanctiuni trebuie sa se situeze intre limitele stabilite de legiuitor. Asa cum instanta nu poate inlatura orice forma de sanctiune principala, ci doar o poate reduce, doar pana la limita minima stabilita de legiuitor, sau inlocui, pentru a nu agrava situatia contravenientului in propria plangere, nu poate inlatura nici sanctiunea complementara, atunci cand legiuitorul a prevazut aplicarea acesteia pentru o anumita contraventie, asa cum este in cazul de fata, in care art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 stabileste ca sanctiuni aplicabile amenda si sanctiunea complementara a suspendarii exercitiului dreptului de a conduce pentru 30 de zile. Daca in cazul sanctiunii principale a fost lasata posibilitatea aprecierii atat cu privire la cuantumul acesteia, fiind reglementate legal doar limita minima si maxima, cat si cu privire la natura acesteia, avertismentul fiind stabilit ca sanctiune principala de OG 2/2001, in cazul sanctiunii complementare care se aplica cumulativ cu cea principala, indiferent de natura acesteia din urma, o astfel de posibilitate de apreciere asupra cuantumului sau naturii sanctiunii complementare, nu a mai fost lasata nici agentului constatator si nici instantei de judecata, legiuitorul optand in cazul contraventiilor rutiere pentru o sanctiune complementara cu natura si cuantum fix, care se aplica obligatoriu.
Art. 5 alin. 6 din OG 2/2001 stabileste ca sanctiunile complementare se aplica in functie de natura si gravitatea faptei dar interpretarea acestor dispozitii legale nu exclud posibilitatea ca legiuitorul sa stabileasca contraventii de o anumita natura sau gravitate pentru care sanctiunile contraventionale complementare se aplica obligatoriu sau facultativ, dispozitiile art. 5 alin. 7 din OG 2/2001 stabilind posibilitatea de aplicare a unei singure sanctiuni principale si a uneia sau mai multor sanctiuni contraventionale complementare, pentru savarsirea unei singure contraventii.
Cum pentru contraventiile reglementate de art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 nu este stabilita posibilitatea aplicarii sanctiunilor complementare alternative si nici facultatea aplicarii acestora, sanctiunea complementara a suspendarii exercitiului dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile se aplica ca si sanctiunea principala, indiferent de natura acesteia din urma.
Asa fiind se constata ca nelegal instanta a dispus inlaturarea sanctiunii complementare a carei aplicare era obligatorie.