Anulare act administrativ

Prin sentinta civila nr. 6315 din 11.12.2012 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosar nr. 5039/108/2012, s-a respins actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta, pentru suspendarea masurii de restituire a sumei indicate, precum si anularea/desfiintarea actului atacat, respectiv anularea masurii de restituire a sumei alocata reclamantei conform HG nr. 255/2012.
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat ca, nota de constatare atacata in fata instantei de contencios administrativ nu reprezinta un act administrativ in acceptiunea data de catre legiuitor potrivit definitiei de la art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, asa incat nu se pune nici problema existentei pana in acest moment a unei vatamari pentru partea reclamanta in sensul art. 1 alin. 1 si art. 2 alin. 1 lit. a din aceeasi lege, mentionata deja mai inainte, fiindca prin nota respectiva se constata existenta unei situatii de fapt numai la entitatea verificata, referitoare la modul de utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat conform HG nr. 255/2012, la dispozitia guvernului si din fonduri de rezerva bugetara, in contextul in care nota de constatare se intocmeste de catre auditorii publici externi potrivit art. 125 din Regulamentul privind organizarea si functionarea activitatilor specifice curtii de conturi, cu continutul impus de art. 126 din acesta si reprezentand anexa la raportul de control potrivit art. 127 din acesta, stabilindu-se finalmente la art. 168 din acelasi regulament ca se preiau in raportul de control si urmeaza sa fie valorificate in mod corespunzator constatarile inscrise in nota de constatare.
S-a reamintit de catre tribunal ca potrivit art. 18 alin. 1 si 3 din lege, instanta, solutionand cererea la care se refera art. 8 alin. (1), poate, dupa caz, sa anuleze, in tot sau in parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze o anumita operatiune administrativa, iar in cazul solutionarii cererii, instanta va hotari si asupra despagubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru.
Prin urmare, si cu alte cuvinte, conform textului de lege antementionat, actele si operatiunile administrative care au stat la baza emiterii unui act administrativ astfel cum acesta este definit la art. 2 alin. 1 lit. c din Legea contenciosului administrativ pot fi supuse controlului de legalitate numai odata cu actul final, iar nu si separat de acesta (Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a Contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 998 din 09 mai 2006).
Se ignora in mod evident de catre reclamanta ca pentru aplicarea masurilor de valorificare a constatarilor in discutie trebuie emisa potrivit pct. 87 din acelasi regulament o decizie, ceea ce in cazul de fata nu s-a intamplat, si numai in aceasta se inscriu in concret masurile pe care entitatea verificata sau alte entitati implicate trebuie sa le duca la indeplinire in vederea inlaturarii abaterilor constatate precum si pentru stabilirea intinderii prejudiciului si dispunerea masurilor pentru recuperarea acestuia, asadar actul administrativ opozabil entitatii verificate este decizia si nu nota de constatare cum rezulta in cauza ca in mod eronat considera partea reclamanta.
Finalmente nota de constatare reprezinta un act intermediar care poate fi valorificat exclusiv prin procedura de preluare a constatarilor intr-un raport de control care la randu-i va fi valorificat eventual printr-o decizie in sensul aratat mai sus.
Astfel, fiind inadmisibila atacarea separata a notei de constatare, este vadit ca nu se poate pune problema incidentei nici a prevederilor art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004, care sa justifice suspendarea executarii tocmai pentru aceea ca nu poate fi invocat cazul bine justificat si nici existenta pagubei iminente in sensul legii.