Gresita calificare a actiunii prin care se solicita anularea certificatului de mostenitor ca fiind o petitie de ereditate
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.3147/4/2008 - DECIZIA CIVILA NR.1104/26.10.2010)
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti sub nr.10032/4/2007, reclamantii S.S., S.V.P. si C.M. au chemat in judecata pe paratii T.E. si B.N.P. "S.C.G." prin Camera Notarilor Publici Bucuresti, solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna anularea partiala a certificatului de mostenitor emis de pe urma defunctului T.S., autentificat sub nr.22397/1996 de B.N.P. "S.C.G.".
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca, la data de 10 martie 1986, a decedat T.S., mostenitoarea acestuia fiind sotia supravietuitoare parata T.E., iar masa succesorala fiind alcatuita din apartamentul nr. 97, situat in B., str.L. nr. 17, sector 4.
S-a mai aratat in cerere ca se solicita si anularea certificatului de mostenitor emis de notarul public "S.C.G.", avand in vedere ca sotia defunctului a omis cu rea credinta sa includa si reclamantii in calitate de mostenitori testamentari ai defunctului. Astfel, s-a invederat ca reclamantii sunt posesorii testamentului autentificat sub nr. 6473 din 09 iulie 1985 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucuresti, intocmit in favoarea acestora de catre defunctul T.S., testament nerevocat de parata.
Au mai precizat reclamantii ca reaua credinta a paratei rezulta din imprejurarea ca si aceasta a intocmit in favoarea reclamantilor testamentul nr. 6472 din 09 iulie 1985 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucuresti, in acelasi moment cu defunctul.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995.
La data de 26 noiembrie 2007 reclamantii si-au precizat actiunea, solicitand introducerea in masa succesorala a locului de veci situat in satul S., comuna V., judetul I., si atribuirea catre reclamanti a locului de veci si a apartamentului.
Ulterior, la data de 4 februarie 2008, reclamantii si-au precizat din nou cererea, invederand faptul ca se solicita anularea certificatului de mostenitor nr. 169 din 20 noiembrie 1996, emis de B.N.P. "S.C.G.". De asemenea, reclamantii au solicitat sa fie introdus in cauza, in calitate de parat B.N.P. "I.D." - Societatea Civila A., intrucat certificatul de mostenitor nr. 169 din 20 noiembrie 1996 se afla arhivat la acel birou notarial.
Iar in data de 31 martie 2008 reclamantii si-au precizat din nou actiunea, aratand ca evalueaza cota parte din apartamentul ce face obiectul cererii la suma de 19.000 lei si totodata renunta la solicitarea de introducere in masa succesorala a locului de veci din Cimitirul Parohial S., comuna V., judet I..
Prin sentinta civila nr. 1936 din 31 martie 2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor BNP "S.C.G." prin Camera Notarilor Publici Bucuresti si B.N.P. "I.D." - Societatea Civila A. si s-a respins actiunea formulata de reclamanti in contradictoriu cu acesti parati, ca fiind introdusa impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva. Totodata, instanta a disjuns actiunea formulata de reclamanti in contradictoriu cu parata T.E. a, formandu-se dosarul nr. 3147/4/2008.
Prin sentinta civila nr. 6286 din 24 noiembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr. 3147/4/2008 s-a admis exceptia prescriptiei dreptului de a introduce petitia de ereditate, s-a admis exceptia lipsei de interes in ceea ce priveste capatul de cerere privind anularea certificatului de mostenitor si s-a respins cererea formulata de reclamanti in contradictoriu cu parata T.E., ca prescrisa si ca lipsita de interes.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut cu privire la exceptia prescriptiei capatului de cerere privind petitia de ereditate ca obiectul capatului de cerere prin care reclamantii au solicitat recunoasterea titlului lor de mostenitori testamentari si obligarea paratei la restituirea bunului care face parte din masa succesorala, respectiv a apartamentului situat in B., str.L. nr.17, bl. 5, et. 5, ap. 97, sector 4, are caracterul juridic al petitiei de ereditate.
Fiind o actiune care tinde spre stabilirea calitatii de mostenitor a reclamantilor si restituirea cotei lor de universalitate, instanta a constatat ca petitia de ereditate este prescriptibila in termenul general de prescriptie de trei ani prevazut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care curge din momentul de la care parata a facut acte de acceptare a succesiunii, respectiv cel mai tarziu de la data eliberarii certificatului de mostenitor nr. 169 din 20 noiembrie 1996, termenul fiind astfel implinit la data de 20 noiembrie 1999. De asemenea, instanta a retinut ca nici dupa ce reclamantii au facut acte de acceptare a succesiunii (dupa data de 15 iunie 1998, cand s-au prezentat la Curtea Suprema de Justitie), acestia nu au introdus cererea de petitie de ereditate.
Avand in vedere solutia pronuntata in privinta capatului de cerere privind petitia de ereditate, instanta a constatat ca reclamantii nu mai au niciun interes in ceea ce priveste capatul de cerere privind anularea certificatului de mostenitor. Astfel, s-a retinut ca reclamantii nu ar obtine un folos practic in situatia anularii certificatului de mostenitor, intrucat, fata de solutia de respingere a capatului de cerere privind petitia de ereditate, acestia nu ar mai putea obtine recunoasterea calitatii lor de mostenitori si restituirea bunurilor care au facut parte din patrimoniul defunctului.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii, apelul fiind inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila la data de 14 martie 2009.
In dezvoltarea motivelor de apel, apelantii-reclamanti au aratat ca instanta de fond a calificat in mod gresit cererea ca fiind o petitie de ereditate, desi actiunea nu indeplinea toate elementele unei astfel de actiuni.
Prin decizia civila nr. 130/A din 2 februarie 2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a admis apelul declarat de apelantii-reclamanti S.V.P., S.S. si C.M. prin mandatar S.V.P., impotriva sentintei civile nr. 6286 din 24 noiembrie 2008, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, in dosarul nr. 3147/4/2008, in contradictoriu cu intimata-parata T.E.; a desfiintat sentinta civila apelata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Analizand sentinta civila apelata, prin prisma criticilor formulate prin motivele de apel, tribunalul a retinut in ceea ce priveste sustinerea apelantilor referitoare la natura juridica a actiunii deduse judecatii, ca aceasta este intemeiata. Astfel, examinand cuprinsul cererii de chemare in judecata, asa cum a fost ulterior precizata in mai multe randuri, s-a constatat ca instanta de fond a fost investita cu solutionarea unei actiuni in anularea partiala a certificatului de mostenitor nr. 169 din 20 noiembrie 1996, emis de B.N.P. "S.C.G.", actiune intemeiata pe dispozitiile art. 88 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, reclamantii considerandu-se vatamati in drepturi prin eliberarea certificatului de mostenitor numai pe numele paratei T.E., fara ca acestia sa fi fost inclusi in certificatul de mostenitor, in calitate de legatari universali ai defunctului.
Potrivit definitiei consacrate in doctrina juridica, petitia de ereditate este actiunea prin care o persoana cere instantei judecatoresti recunoasterea titlului sau de mostenitor legal sau legatar (universal sau cu titlu universal) si obligarea la restituirea bunurilor succesorale a persoanei care - pretinzandu-se de asemenea mostenitor universal ori cu titlu universal - detine bunurile respective in aceasta calitate, drepturile pretinse de cele doua parti fiind inconciliabile.
Astfel cum rezulta in mod clar din definitia mentionata, pentru a ne afla in prezenta unei petitii de ereditate, este necesar, pe de o parte, ca partile sa-si conteste reciproc calitatea de mostenitor al defunctului, iar pe de alta parte, reclamantul din petitia de ereditate sa solicite obligarea paratului la restituirea bunurilor pe care acesta din urma le detine.
Or, in speta, niciuna dintre aceste conditii nu este indeplinita, intrucat reclamantii nu contesta calitatea paratei T.E. de mostenitor legal al defunctului T.S., subliniind chiar, in cuprinsul actiunii, faptul ca aceasta este sotia supravietuitoare a defunctului, iar pe de alta parte, reclamantii nu solicita predarea apartamentului ce face parte din masa succesorala, detinut de parata. Petitul actiunii este anularea partiala a certificatului de mostenitor nr. 169 din 20 noiembrie 1996, emis de pe urma defunctului T.S., reclamantii solicitand sa fie mentionati, alaturi de parata, in calitate de mostenitori testamentari ai defunctului (legatari universali, potrivit testamentului autentificat sub nr. 6473 din 9 iulie 1985 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucuresti).
La data de 7 iulie 2010 a formulat recurs impotriva deciziei parata T.E., pe care o considera ca fiind netemeinica si nelegala, solicitand admiterea recursului si modificarea deciziei din apel in sensul respingerii apelului, pentru urmatoarele motive:
1. Instanta de apel prin hotararea data, a incalcat formele de procedura prevazute de art. 105 Cod de procedura civila - nulitate prevazuta de art. 304 pct. 5 Cod de procedura civila.
Asa cum s-a aratat in notele scrise depuse in apel, apelantii au sustinut un apel netimbrat si nemotivat in termen, exceptii ridicate, dar asupra carora instanta nu s-a pronuntat prin decizia recurata. Fata de aceste motive recurenta solicita admiterea recursului si modificarea deciziei recurate in sensul respingerii apelului.
2. Instanta de apel a interpretat gresit actul dedus judecatii, a schimbat intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia - nulitate prevazuta de art. 304 pct. 8 Cod de procedura civila.
Instanta de apel a concluzionat, studiind motivele apelului ca acesta este admisibil, pentru ca actiunea reclamantilor nu este o petitie de ereditate ci o actiune in anularea certificatului de mostenitor.
In opinia recurentei, judecatorii apelului au aratat in sprijinul acestei afirmatii ca "pe de alta parte, reclamantii nu solicita predarea apartamentului ce face parte din masa succesorala". Judecand astfel, nu s-a avut in vedere cererea reclamantilor completata la data de 26 noiembrie 2007 cand au solicitat atribuirea locului de veci si a apartamentului.
Or, in aceste conditii, este evident ca, asa cum de altfel au recunoscut in scris, reclamantii au inregistrat o petitie de ereditate.
Petitia de ereditate este actiunea prin care un mostenitor avand vocatie succesorala legala sau testamentara solicita sa i se recunoasca aceasta calitate in scopul de a dobandi bunurile succesorale detinute de un tert care pretinde a fi adevaratul succesor universal sau cu titlu universal al defunctului. Petitia de ereditate nu este o actiune in revendicare - aceasta se refera la simpla disputa asupra proprietatii unui bun individual determinat "ceea ce este specific actiunii in revendicare este faptul ca cele doua parti se pretind proprietarele acestui bun, nu mostenitoarele aceluiasi autor".
Caracteristicile petitiei de ereditate se regasesc intru totul in speta, este o actiune reala - disputa purtandu-se asupra vacantei succesorale a partilor litigante; o caracteristica a petitiei de ereditate este ca partea care reclama sa fi acceptat mostenirea in termenul de sase luni prevazut de art. 700 Cod civil.
Daca una din parti nu a facut-o, rezulta ca este straina de mostenire si ca urmare nu are calitatea procesuala activa sau pasiva de a discuta petitia de ereditate.
Prescriptia actiunii - calitatea reclamantului este legata de calitatea sa de succesor chemat la mostenire, calitate care, in conformitate cu art. 700 Cod civil ar trebui sa se prescrie in sase luni. Dreptul la mostenire este un drept potestativ a carei exercitare nu necesita colaborarea unei alte persoane, pe cand petitia de ereditate presupune prin natura ei un conflict intre doua persoane care isi disputa calitatea de mostenitor, negandu-si reciproc vocatia succesorala.
Petitia de ereditate presupune ca reclamantul sa fi acceptat mostenirea in termenul legal.
S-a mai sustinut ca reusita petitiei de ereditate presupune admiterea actiunii in anularea certificatului de mostenitor eliberat pe numele paratei atunci cand reclamantii se considera vatamati prin eliberarea lui.
La data de 14 octombrie 2010 au depus intampinare intimatii-reclamanti prin care solicita respingerea recursului ca fiind nefondat si mentinerea deciziei civile nr. 130/A din 2 februarie 2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, ca fiind temeinica si legala, iar pe cale de consecinta trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, solicitand totodata cheltuieli de judecata.
In motivarea intampinarii intimatii-reclamanti arata ca motivele invocate in sustinerea recursului de catre recurenta-parata nu se subsumeaza temeiurilor de drept indicate, fiind straine de continutul temeiurilor invocate, drept pentru care se poate observa cu usurinta faptul ca recursul este nefondat.
Prin motivele de recurs, recurenta-parata a reiterat de fapt aceleasi sustineri din apel, respectiv netimbrarea si nemotivarea in termen a apelului, situatie care a invederat-o instantei de apel la termenul din data de 28 aprilie 2009, instanta pronuntandu-se prin incheierea din data de 9 iunie 2010 prin respingerea acestor solicitari, incheierea facand parte din decizia recurata.
In ceea ce priveste al doilea motiv de recurs, prin continutul invocat si acesta este vadit nefondat fata de temeiul de drept invocat, respectiv art. 304 pct. 8 Cod de procedura civila, intrucat instanta de apel a avut de judecat efectiv aceleasi sustineri ale recurentei-parate, sustineri care le-a reiterat de fapt si in recurs, fara a adauga nimic in plus.
Or, instanta de fond a calificat in mod gresit actiunea reclamantilor ca fiind o actiune in petitie de ereditate, desi actiunea reclamantilor nu indeplinea de fapt toate elementele unei actiuni in petitie de ereditate.
Intimatii-reclamanti mai arata ca actiunea lor priveste succesiunea dupa T.S. - decedat la data de 9 martie 1986, succesiune care a fost dezbatuta de catre sotia supravietuitoare, recurenta-parata T.E., in data de 20 noiembrie 1996, conform certificatului de mostenitor nr. 169 din 20 noiembrie 1996 autentificat de catre B.N.P. "S.C.G." in dosarul notarial nr. 188/1996, insa aceasta nu i-a instiintat despre acest fapt niciodata, mai mult decat atat, aceasta i-a inlaturat in mod intentionat de la mostenire, desi stia ca defunctul testase in favoarea reclamantilor si chiar si parata testase in favoarea acestora la acel moment.
Intimatii sustin ca prejudiciul creat acestora de catre parata in reprezinta indepartarea acestora de la mostenirea imobilului apartament care a apartinut defunctului sot al paratei care a testat in favoarea lor, astfel incat, intelesul actiunii reclamantilor a fost clar si evident. Nici nulitatile invocate nu au sustinere fata de explicitarea in sine a nulitatilor raportate la temeiul de drept asimilat acestora eronat de catre recurenta-parata.
Nu s-au administrat inscrisuri noi in recurs, confom art. 305 Cod procedura civila.
Examinand decizia recurata si actele dosarului in raport de criticile de recurs formulate in cauza, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru considerentele expuse in continuare.
Criticile recurentei incadrate in dispozitiile art. 304 pct.5 Cod procedura civila prin care aceasta sustine ca i s-ar fi produs o vatamare prin nepronuntarea instantei de apel asupra unor exceptii procesuale - exceptia netimbrarii cererii de apel si, respectiv, exceptia tardivitatii motivarii apelului - nu pot fi primite, in conditiile in care Curtea constata ca prin incheierea de sedinta din data de 26 ianuarie 2010 Tribunalul a respins motivat, ca fiind neintemeiate, ambele exceptii invocate de recurenta, neputandu-se deci retine o nulitate decurgand din incalcarea unor forme de procedura, conform art. 105 Cod procedura civila.
In ceea ce priveste invocarea de catre recurenta ca motiv de recurs a dispozitiilor art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, Curtea retine ca prin acest motiv se sanctioneaza o hotarare care a nesocotit principiul inscris in art. 969 Cod civil, trecand peste vointa partilor exprimata in conventie (actul juridic incheiat de acestea), intrucat, asa cum s-a aratat in mod constant in jurisprudenta si in literatura de specialitate, instanta schimba natura contractului daca va califica eronat un contract in raport de vointa partilor exprimata la perfectarea acestuia si comite o denaturare atunci cand, supunand actele juridice din cauza interpretarii sale, le atribuie un alt inteles, pe care termenii si textul lor, in loc sa il sprijine, il exclud in mod clar si vadit neindoielnic.
Aspectele puse in discutie de recurenta in dezvoltarea criticilor aduse deciziei nu au insa nicio legatura cu ipoteza avuta in vedere de textul art. 304 pct.8 Cod procedura civila, astfel cum a fost prezentat anterior, vizand eventual o calificarea eronata a obiectului actiunii deduse judecatii sau interpretarea si aplicarea gresita a legii in solutionarea acesteia.
Curtea, avand in vedere ca, potrivit art. 306 alin. 3 Cod procedura civila, indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului daca dezvoltarea acestora face posibila incadrarea criticilor de nelegalitate formulate intr-unul dintre motivele prevazute de art. 304 Cod procedura civila, va analiza in continuare aceste critici prin prisma motivului de modificare prevazut de art. 304 pct.9 Cod procedura civila.
Contrar celor afirmate de recurenta, Curtea retine ca instanta de apel a calificat corect actiunea cu care a fost investita prima instanta, stabilind natura juridica a cererii de chemare in judecata ca fiind aceea a unei actiuni in anularea certificatului de mostenitor, cu consecinta calcularii termenului de prescriptie de trei ani, prevazut de dispozitiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, de la data la care reclamantii au avut cunostinta de existenta certificatului de mostenitor autentificat sub nr. 169 din 20 noiembrie 1996 de B.N.P. "S.C.G.".
De altfel, pentru promovarea cu succes unei petitii de ereditate este esential ca reclamantul sa-si poata dovedi calitatea de mostenitor - respectiv, mostenitor legal sau, dupa caz, legatar universal ori cu cu titlu universal, probandu-si astfel legitimarea sa procesuala.
Din aceasta cauza, reusita unei petitii de ereditate presupune de cele mai multe ori admiterea actiunii ce are ca obiect declararea nulitatii certificatului de mostenitor eliberat numai pe numele paratului dintr-o astfel de actiune, in cazul in care reclamantul se considera vatamat in drepturi - drepturile succesorale pretinse - prin eliberarea unui asemenea act notarial, act avand atat functia de instrument probator, cat si functia de mijloc de insezinare.
Este, deci, evident eronat rationamentul primei instante in sensul ca fata de solutia pronuntata in privinta capatului de cerere privind petitia de ereditate, reclamantii nu mai au niciun interes in ceea ce priveste capatul de cerere privind anularea certificatului de mostenitor, intrucat nu ar obtine un folos practic in situatia anularii certificatului de mostenitor.
Trebuie remarcat, de altfel, ca si recurenta, desi sustine mentinerea sentintei apelate, afirma prin prezentul recurs ca reusita petitiei de ereditate presupune admiterea actiunii in anularea certificatului de mostenitor eliberat pe numele paratei atunci cand reclamantii se considera vatamati prin eliberarea lui.
Cum in mod corect a retinut instanta de apel, calificarea cererii deduse judecatii ca fiind o petitie de ereditate presupunea intrunirea in speta a anumitor elemente definitorii pentru o asemenea actiune - partile sa-si conteste reciproc calitatea de mostenitor al defunctului, inlaturandu-se orice echivoc cu privire la adevaratii mostenitori ai acestuia, si, respectiv, reclamantul din petitia de ereditate sa solicite obligarea paratului la restituirea bunurilor pe care acesta din urma le detine.
In prezenta cauza, Curtea constata ca recurenta-parata are calitatea de mostenitor, calitate dovedita pe baza unui certificat de mostenitor a carui valabilitate se contesta de catre intimatii-reclamanti numai sub aspectul neincluderii acestora din urma in randul mostenitorilor defunctului, in temeiul testamentului autentificat sub nr. 6473/9.07.1985.
Imprejurarea ca prin cererea reclamantilor completata la data de 26 noiembrie 2007 acestia au solicitat atribuirea locului de veci, neinclus in bunurile succesorale in cadrul certificatului de mostenitor, precum si a apartamentului mentionat in certificat nu poate determina o alta calificare a actiunii, fata de cele retinute anterior si, nu in ultimul rand, fata de precizarea expresa a obiectului principal al cererii de chemare in judecata, cererile formulate ulterior urmand a fi solutionate, prin raportare la normele procesuale si de drept material succesoral incidente, in cadrul initial stabilit conform art. 112 Cod procedura civila, cadru care nu a fost modificat sub acest aspect in conditiile art. 132 Cod procedura civila in fata primei instante.
In consecinta, Curtea, in temeiul art. 312 alin.1 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.