Anulare decizie pensionare Sentinta civila nr. 570 din data de 23.03.2010
pronunțată de Tribunalul Arad

Prin sentinta civila nr. 570 din 23 martie 2010 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosar nr. 1904/108/2009, s-a respins actiunea formulata de reclamant impotriva paratei, avand ca obiect anularea deciziei de pensionare, stabilirea cuantumului legal al pensiei in urma recalcularii acesteia si obligarea paratei sa emita o noua decizie privind acordarea pensiei pentru munca depusa si limita de varsta, cu luarea in considerare a tuturor sporurilor, adaosurilor si veniturilor de care a beneficiat, dovedite cu cartea de munca si adeverinta suplimentara emisa de angajator si care au constituit baza de calcul a contributiei de asigurari sociale.
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat ca, fata de concluziile exprimate in lucrarile de specialitate efectuate in cauza de fata, constatand ca raportul de expertiza contrarie efectuat in cauza este lamuritor, in conformitate cu prevederile art. 201 alin. 1 Cod procedura civila, text care se impune a fi raportat la dispozitiile art. 212 al aceluiasi cod, fata de continutul acestuia si argumentatiile in concret ale expertilor contabili desemnati in vederea intocmirii acestuia, ca, pe de alta parte, expertiza contrarie se coroboreaza pe deplin si cu ansamblul probator administrat in cauza, anterior si ulterior rejudecarii pricinii, tinand seama si de faptul ca raportul de expertiza contabila initial concluzioneaza intr-un sens contrar expertizei realizata cu trei experti si nu are un alt corespondent probator la dosarul cauzei, instanta si-a insusit concluziile lucrarii de specialitate contrarie si a inlaturat concluziile raportului de expertiza contabila initial efectuat, dupa casarea cu trimitere spre rejudecare.
Mai este de observat si faptul ca la raportul de expertiza contrarie reclamantul nu a formulat obiectiuni, iar cat priveste criticile formulate de catre acesta prin concluziile scrise depuse la dosar, referitoare la aceea ca ar fi trebuit luate in considerare la stabilirea punctajelor anuale si sporurile cu caracter nepermanent, acestea nu pot fi primite fata de imprejurarea ca din considerentele deciziei de casare rezulta fara nici un dubiu ca instanta de control judiciar a statuat privitor la necesitatea transarii pricinii cu luarea in considerare doar a veniturilor si sporurilor cu caracter permanent, conchizand cu privire la necesitatea evidentierii acestora atat prin raport de expertiza judiciara contabila, cat si de catre judecator, printr-o verificare concreta a situatiei de fapt, or este vadit ca in caz de casare hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului, cu alte cuvinte, dupa casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, instanta de fond este tinuta a se pronunta cu privire la cauza in limitele expres determinate prin decizia pronuntata de catre instanta de control judiciar, precum in cauza de fata.
Nu in ultimul rand, in ceea ce priveste critica din aceleasi concluzii scrise depuse la dosar, referitoare la aceea ca la determinarea punctajului mediu anual ar fi trebuit utilizat un stagiu de cotizare de 20 ani fata de imprejurarea ca petentul a desfasurat activitate in grupa I de munca o perioada de 22 ani si 9 luni, anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, nici aceasta nu poate fi acceptata si in orice caz este nefondata, intrucat asiguratii care si-au desfasurat activitatea in grupe speciale de munca, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sanatatii, sub imperiul Legii nr. 3/1977, au beneficiat atat de reducerea varstei legale de pensionare, cat si de majorarea vechimii in munca, deci a perioadei de contributie, care in actuala reglementare poarta denumirea de stagiu de cotizare, precum in cauza si reclamantul care a beneficiat corespunzator de prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977, atat in ceea ce priveste reducerea varstei de pensionare, cat si in ceea ce priveste acordarea sporului aferent grupei superioare de munca, cum rezulta din deciziile atacate de catre reclamant, imprejurare de altfel necontestata de catre acesta.