Procedura insolventei

Prin Sentinta civila nr.1552/25.06.2009 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 743/108/2009 s-a respins cererea formulata de creditorul MK sustinuta de intervenientul CR de deschidere a procedurii insolventei debitoarului TP.
Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut urmatoarele
Conform art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei un creditor este indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei daca are impotriva debitorului o creanta certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile. Deci in cadrul cererii de deschidere a procedurii bazata pe legea speciala amintita judecatorul sindic trebuie sa analizeze aceste conditii, in conditiile procedurale restrictive prevazute de aceasta lege.
In cazul de fata, prin invocarea de catre debitor a unor neregularitati in ce priveste opozabilitatea fata de acesta a cesiunii de creante intervenite intre creditorul titular al actiunii MK si CR, cadrul procesual se extinde si la solutionarea unui litigiu raportat la institutia cesiunii de creanta, ceea ce excede competentelor judecatorului sindic, trecand in sfera dreptului comun.
Conform art. 379 al.3 Cod procedura civila creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau din alte acte chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.
Conform art. 379 al.4 Cod procedura civila creanta este lichida atunci cat timp ea este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice fie emanand de la un debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta, chiar daca pentru aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala.
In prezenta cauza debitorul nu recunoaste extrasele de cont, acte emise de creditor. In aceste conditii pentru stabilirea caracterului cert si lichid al creantei trebuie analizat ansamblul raporturilor comerciale dintre parti, fiind incidente in cauza dispozitii speciale privitoare la dreptul financiar bancar, precum si la dreptul fiscal (fiind invocate si aspecte vizand TVA-ul), fapt ce nu se poate realiza decat prin administrarea unor probe care sa lamureasca aceste aspecte deosebit de complexe, ceea ce nu se poate face decat in conditiile dreptului comun.
In consecinta judecatorul sindic constatand ca nu poate retine, in conditiile procedurale speciale reglementate de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, caracterul cert, lichid si exigibil al creantei si nici cui ii este datorata aceasta pretinsa creanta, urmeaza sa respinga cererea."
Curtea de Apel Timisoara, prin decizia civila nr. 1365/R/03.11.2009 a admis recursul formulat de creditoarele MK si. CR a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Curtea a retinut ca::
Intr-adevar, astfel cum in mod corect a retinut instanta de fond, deschiderea procedurii insolventei presupune ca, creanta afirmata sa aiba caracter cert, lichid si exigibil, creditorul fiind tinut a face dovada indeplinirii cumulative a acestor conditii.
Se observa insa ca, in speta, cererea introductiva s-a intemeiat pe un titlu executoriu - contractul de credit nr.xxx, titlu in temeiul caruia s-a pretins creanta in cuantum de yyy, din care debit principal zzz0 lei si qqq lei dobanzi restante.
In conditiile in care legea prezuma caracterul cert, lichid si exigibil al creantei cuprinse intr-un titlu ce, fara a se constitui in hotarare judecatoreasca, permite executarea silita a debitorului, sarcina probei in contestarea creantei incumba debitorului, caruia art. 399 C.proc.civ. ii permite formularea apararilor de fond, nicidecum creditorului, cum in mod gresit a considerat prima instanta, neputandu-se admite o rasturnare a sarcinii probei in consecinta optiunii creditorului pentru executarea debitorului in procedura colectiva si nu in procedura individuala.
Curtea subliniaza ca analiza de temeinicie a unei cereri de declansare a procedurii insolventei formulate de catre creditor, presupune doua directii principale: analiza creantei debitorului din perspectiva conditiilor impuse de art. 3 pct. 6 si 12 din Legea nr. 85/2006 si, in cazul in care aceasta conditie este indeplinita sub forta prezumtiei de insolventa instituita prin lege, cercetarea apararilor debitorului de natura a infirma puterea acestuia.
In cauza, cercetarile de fapt ale instantei de fond s-au oprit la verificarea creantei creditorului, autor al cererii de deschidere a procedurii, concluzia judecatorului-sindic fiind aceea ca pretentia afirmata de creditor nu are trasaturile unei creante certe, lichide si exigibile, dar si ca potrivit dispozitiilor speciale ale Legii nr. 85/2006, analiza detaliata a probelor cauzei in raport cu apararile debitorului trebuia sa faca obiectul unui proces de drept comun.
Aceste considerente nu sunt justificate. Curtea considera ca analiza in mod temeinic a creantei din perspectiva conditiilor prevazute de lege incumba judecatorului-sindic in cadrul unor verificari de fapt care se circumscriu unui litigiu obisnuit, chiar daca legea care guverneaza procedurile generale ale insolventei este o lege speciala. Nu se poate retine ca necesitatea unui probatoriu complex sau cu valente speciale, nu cade in competenta judecatorului-sindic in masura in care acest tip de analize este edificator pentru lamurirea caracterului cert, lichid si exigibil al creantei creditorului, cu atat mai mult cu cat, astfel cum mai sus s-a aratat, cererea introductiva de instanta se intemeiaza pe un titlu executoriu.
Curtea constata ca principalele contestatii ale debitoarei au vizat constatarea inopozabilitatii cesiunii de creanta - aspect lipsit de relevanta in conditiile in care atat cedentul, cat si cesionarul au formulat cererea de deschidere a procedurii, precum si infirmarea caracterului cert, lichid si exigibil al creantei. Fara a contesta contractul de credit, debitoarea a afirmat restituirea integrala a sumelor datorate catre SC MK, considerand ca se impune infatisarea de catre banca a documentelor primare justificative, care au stat la baza inregistrarilor efectuate in contul liniei de credit. Totodata, debitoarea a invocat nerespectarea termenului de 30 de zile prevazut de art. 3 pct. 6 din Legea insolventei.
In raport de aceste sustineri ale debitoarei, analiza caracterului cert, lichid si exigibil al creantei impunea solicitarea opiniei unui specialist, opinie ce ar fi putut fi opusa opiniei specializate a bancii, nejustificandu-se lamurirea unor imprejurari de fapt in fata unei alte instante decat cea sesizata de creditoare, de altfel aceasta instanta neputand fi, astfel cum mai sus s-a aratat, decat instanta de executare, investita intr-o procedura de executare silita individuala inceputa in temeiul contractului de credit si al contractului de garantie reala mobiliara - titluri executorii potrivit art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, in vigoare la data incheierii contractului, caracterul executoriu al contractelor de credit, inclusiv al contractelor de garantie reala sau personala, fiind prevazut si de art. 120 din O.U.G. nr.99/2006, ce abroga Legea nr. 58/1998.
Pentru aceste considerente, in conformitate cu prevederile art. 312 alin. 5 C.proc.civ. hotararea atacata a fost casata urmand in rejudecare a se stabili, analizandu-se cesiunea de creanta, care dintre cele doua creditoare este titulara creantei decurgand din contractul de credit si a se pune in discutie, in cadrul procesual astfel precizat, utilitatea administrarii probei cu expertiza tehnica specialitatea contabilitate in dovedirea sustinerilor debitoarei cu privire la restituirea integrala a sumelor datorate catre MK..