Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Criterii de apreciere, in raport de durata de timp scursa ulterior verificarilor impuse de art.3002 Cod pr.pen. Facultatea instantei de judecata de a aprecia asupra oportunitatii liberarii.
1. In cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanta examineaza, in cadrul procedurii reglementate in art. 1608, indeplinirea conditiilor prevazute in art. 1606 pentru admisibilitatea in principiu a cererii. Conditiile prevazute in art. 1602 alin. (1) si (2) nu privesc admisibilitatea in principiu a cererii, ci temeinicia acesteia si, ca atare, se examineaza de catre instanta in etapa solutionarii cererii, dupa admiterea in principiu, reglementata in art. 1608a C. proc. pen. Prin urmare, daca nu este indeplinita una dintre conditiile prevazute in art. 1602 alin. (1) si (2), instanta nu poate respinge ca inadmisibila cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ci ca neintemeiata, dupa solutionarea cererii in conditii de contradictorialitate, potrivit art. 1608a C. proc. pen.
2. Instanta respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar, intre altele, atunci cand, solutionand cererea potrivit art. 1608a C. proc. pen., constata ca exista date din care rezulta ca inculpatul va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori. Instanta nu poate sa constate ca exista astfel de date si sa respinga cererea, exclusiv pe baza hotararii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive pe temeiul prevazut in art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., intrucat liberarea provizorie sub control judiciar presupune, prin ipoteza, mentinerea temeiurilor arestarii preventive.
Natura si gravitatea presupuselor fapte ale inculpatilor nu pot constitui criterii care sa ii excluda de plano de la beneficiul legal si constitutional al liberarii provizorii sub control judiciar. Insa, prevederile art. 160b Cpp nu pot constitui, prin interpretarea lor restrictiva, temei pentru punerea in libertate a celor in cauza, cat timp din analiza materialului probator rezulta in mod clar necesitatea mentinerii masurii arestarii preventive. (Curtea de Apel Bucuresti -Sectia I Penala -Decizia Penala nr.1850/25 noiembrie 2010)
Prin incheierea de sedinta din data de 18.10.2010 Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a Penala in baza art. 1608a alin. 6 Cod procedura penala s-a respins ca neintemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatei M.G.M.
In baza art. 3002 Cod procedura penala rap.la art. 160b alin. 3 Cod procedura penala s-a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatei M.G.M..si in baza art. 3002 Cod procedura penala rap. la art. 160b alin. 3 Cod procedura penala s-a mentinut masura arestarii preventive a inculpatei.
Conform art. 192 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate au ramas in sarcina statului
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 1601 Cod procedura penala, in tot cursul procesului penal inculpatul poate cere punerea sa in libertate sub control judiciar sau pe cautiune, liberare ce se poate acorda de instanta, in conditiile indeplinirii art. 1602 Cod procedura penala. Insa indeplinirea acestor conditii nu duce in mod automat la admiterea cererii, masura fiind lasata la latitudinea instantei, care, in raport de circumstantele cauzei, poate aprecia ca lasarea in libertate a inculpatei nu se justifica, iar scopul masurii preventive nu poate fi realizat prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Prin urmare, contrar celor afirmate in cererea scrisa depusa la dosar, liberarea provizorie nu este un drept al persoanei aflate in stare de arest preventiv, ci, in masura in care o asemenea cerere este admisibila, persoana arestata are vocatie la acordarea liberarii provizorii. In masura in care in cauza sunt indeplinite conditiile de admisibilitate, organul judiciar nu are obligatia de a dispune punerea in libertate provizorie, corelativ unui drept de a fi pus in libertate al persoanei arestate. Dreptul de a fi pus in libertate provizorie sau sub control judiciar, la care se face referire atat in textele Constitutiei cat si in dispozitiile procesual penale se refera la dreptul de examinarea a unei asemenea cereri de organele judiciare, nu la un drept cu o obligatie corelativa de punere in libertate.
Desigur ca, in deplin acord cu cele sustinute in aparare, acordarea liberarii provizorii sub control judiciar nu este impiedicata de mentinerea temeiurilor care au determinat arestarea preventiva a inculpatei, intrucat, pe de o parte, nicio dispozitie legala nu conditioneaza liberarea provizorie de incetarea sau schimbarea temeiurilor arestarii preventive, cazuri in care masura preventiva respectiva trebuie revocata ori, dupa caz, inlocuita, conform art. 139 Cod procedura penala iar, pe de alta parte, potrivit art.136 alin. 2 Cod procedura penala, scopul arestarii preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie a inculpatului cu impunerea unui control judiciar care, prin continutul concret al obligatiilor care il compun, se infatiseaza ca o adevarata alternativa legala la masura arestarii preventive.
In cauza insa, raportat la datele concrete ale spetei, desi cererea de liberare provizorie este admisibila, in raport de limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea sub aspectul careia inculpata este cercetata, exista probe si indicii care justifica retinerea presupunerii conform cu care, in masura in care ar fi lasata in stare de libertate, inculpata va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unor martori, iar pe de alta parte prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, aspect demonstrat de perioada infractionala, din beneficiul realizat, din impactul asupra colectivitatii, din imprejurarea ca, fata de nivelul de studii, putea realiza pericolul social al faptelor sale.
Astfel, din analiza succinta a mijloacelor de proba existente la dosar rezulta ca in cursul anului 2009, numitii V.R.C. si S.P., fiind interesati de concesionarea unui teren in vederea desfasurarii unor activitati comerciale in zona pietei Sergiu Cilibidache (fosta Moghioros) din cartierul Drumul Taberei, au cunoscut-o pe inculpata M.G.M.. prin intermediul numitei C.A.C. In contextul de mai sus, numitele S.P., C.A.C. si M.G.M.., s-au intalnit ulterior in fata chioscului detinut de S.P., amplasat pe Bl-dul Iuliu Maniu din Bucuresti. Cu ocazia acestei intalniri, M.G.M. a afirmat ca, in calitate de angajata a Primariei Municipiului Bucuresti, poate interveni in vederea urgentarii dosarelor privind retrocedarea terenurilor si imobilelor, dar si pentru concesionarea unor spatii comerciale. In schimbul acestor servicii, M.G.M.. a afirmat ca pentru retrocedari, doreste sa primeasca 10% din cuantumul sumei retrocedate plus o anumita suma la depunerea actelor, iar pentru concesionarea unor spatii comerciale din centrul vechi al capitalei, a spus ca pretentiile incep de la 10.000 €, in functie de suprafata si pozitia spatiului. Tot cu prilejul acestor discutii, M.G.M. s-a oferit sa o ajute pe S.P. sa obtina concesionarea unui teren in Piata Moghioros, pentru acest serviciu pretinzandu-i suma de 10.000 €. Tot atunci, M.G.M. a spus, in prezenta numitelor C.AC. si S.P., ca cei 10.000 € pe care ii va primi ii va imparti cu sefa ei, M.M. si cei doisprezece membri ai comisiei de atribuire. Afirmatiile inculpatei facute in acest sens sunt confirmate de marturiile testimoniale ale numitelor S.P. si C.A.C.
Intrucat S.P. nu dispunea de intreaga suma de bani, i-a propus sa-i dea inculpatei M.G.M..intr-o prima faza 2.500 € , urmand ca la finalizarea actelor pentru concesionare sa-i remita restul de 7.500 €, aceasta fiind de acord cu propunerea.
Dupa cateva zile intre cele trei a mai avut loc o intalnire, ocazie cu care S.P. i-a aratat inculpatei M.G.M. terenul pe care intentiona sa-l concesioneze.
Avand in vedere cele stabilite, dupa aproximativ o saptamana de la aceasta ultima intalnire, S.P. i-a dat numitei C.A.C. suma de 2.500 €, iar aceasta, conform declaratiei, i-a remis mai departe inculpatei M.G.M..
Audiati la acest termen de judecata, martorii S.P., C.A.C. si V.R.C. au mentinut pozitia adoptata in cursul urmaririi penale, aspect care confirma participarea inculpatei la activitatea pentru care este cercetata in prezenta cauza. Or, depozitiile acestor martori sunt extrem de relevante prin raportare la modul de operare folosit de inculpata in comiterea faptei, din depozitia martorului V. rezultand ca inculpata a folosit un "arsenal" de mijloace pentru a le conferi martorilor denuntatori impresia ca este salariata a unei autoritati de resort care putea solutiona in mod favorabil cererile acestora. Astfel rezulta ca inculpata s-ar fi deplasat cu un autoturism cu privire la care martorii erau ferm convinsi ca este al primariei, iar cu ocazia discutiilor a prezentat mai multe inscrisuri - documentatii tehnice si fise topocadastrale cu privire la spatiile pe care martorii le doreau in concesiune. Un asemenea mod de operare demonstreaza, asa cum in mod corect a aratat si reprezentantul Ministerului Public, existenta unei premeditari, fiecare act material fiind bine planificat anterior, astfel incat persoanele interesate in concesionarea spatiilor comerciale sa aiba ferma convingere ca inculpata le va putea conferi sprijinul solicitat. Or, chiar prin folosirea acestui mod de operare inculpata a demonstrat riscul reluarii activitatii infractionale.
De asemenea, instanta a mai retinut sub acest aspect ca inscrisurile in circumstantiere depuse la acest termen la dosar, nu pot constitui prin ele insele, un motiv de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu pot fi avute in vedere la judecarea fondului.
In cauza, cel putin la acest moment procesual, nu se poate dispune punerea in libertate a inculpatei sub control judiciar, in raport cu amploarea activitatii infractionale desfasurate de inculpata, de gravitatea faptelor retinute in sarcina acesteia, de stadiul procesual, in cauza urmand sa fie audiati in continuare mai multi martori, astfel incat continuarea cercetarii judecatoresti cu inculpata in stare de arest preventiv este necesara in vederea asigurarii bunei desfasurari a procesului penal.
2. Verificand in conditiile art. 3002 Cod procedura penala legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive, instanta va dispune mentinerea starii de arest preventiv, fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 160b alin. 3 Cpp, temeiurile care au justificat dispunerea masurii arestarii preventive fata de inculpata mentinandu-se. In cauza sunt indeplinite in continuare conditiile prevazute de art. 148 lit. f Cpp, respectiv pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 4 ani, existand probe ca lasarea in libertate a inculpatei prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Potrivit art. 3002 Cpp, in cauzele in care inculpatul este arestat, instanta legal sesizata este datoare sa verifice, in cursul judecatii, legalitatea si temeinicia arestarii preventive, procedand conform art. 160b Cpp. De asemenea, conform art. 160b alin. 3 Cpp "cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta dispune, prin incheiere motivata, mentinerea masurii arestarii preventive."
Conform celor retinute prin incheierea de la termenul din data de 23.09.2010, la stabilirea pericolului public nu se pot avea in vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci si date referitoare la fapta,nu de putine ori acestea fiind de natura a crea in opinia publica un sentiment de insecuritate.
Imprejurarile concrete in care actele au fost savarsite si circumstantele personale justifica in continuare concluzia ca lasarea in libertate a inculpatei prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Aceste elemente avute in vedere la momentul luarii masurii arestarii preventive si care nu au suferit modificari pana la aceasta data, justifica mentinerea in continuare a inculpatei in stare de arest preventiv.
Prevederile art. 160b Cpp nu pot constitui prin interpretarea lor restrictiva temei pentru punerea in libertate a celor in cauza, cat timp din analiza materialului probator rezulta in mod clar necesitatea mentinerii masurii arestarii preventive.
In acest sens, instanta a retinut hotararea din 26.03.2002 a CEDO (cauza Butkevicius contra Lituaniei) Analizand chestiunea pretinsei violari a art. 5 paragraful 4 (dreptul la libertate si siguranta) din Conventie, se arata : "Curtea aminteste ca, potrivit jurisprudentei sale, art. 5 par. 4 indreptateste persoana detinuta la o procedura de verificare a conditiilor procedurale si substantiale care sunt esentiale pentru legalitatea, in sensul Conventiei, a privarii de libertate. Aceasta inseamna ca instanta competenta trebuie sa examineze nu numai conformitatea cu cerintele procedurale ale dreptului intern, dar si caracterul rezonabil al suspiciunilor care justifica arestarea, precum si caracterul legitim al scopului urmarit prin arestare si detentie.
De asemenea, tot sub aspectul verificarii masurii arestarii preventive, instanta a mai retinut ca aprecierea necesitatii arestarii preventive in cursul judecatii trebuie sustinuta si prin elemente de natura celor mai sus aratate. Din cadru lor, probele sunt acele elemente de fapt care dau relevanta informativa asupra tuturor laturilor cauzei penale, deci inclusiv asupra masurii arestarii preventive ce poate fi mentinuta in cursul cercetarii judecatoresti. Astfel, prin operatiunea logica a interpretarii, sunt examinate temeiurile prevazute de art. 143 si 148 din Codul de procedura penala, prin raportare la probele ce se vor administra prin intermediul mijloacelor de proba, respectiv depozitiile martorilor, asa cum este cazul si in speta, acestea fiind singure care confera elemente concrete in sustinerea sau nu a temeiurilor initiale privind arestarea preventiva. Sintagma "temeiuri noi" nu poate fi scoasa din contextul cauzei si confundata cu elementul material al continutului constitutiv al incriminarii.
In cauza sunt indeplinite in continuare conditiile prevazute de art. 143 Cpp, dar si cele prevazute de art. 5 par. 1 lit. c din Conventia europeana a drepturilor omului, existand motive verosimile de a banui ca inculpata a participat la activitatea infractionala sub aspectul careia este in prezent cercetata. Aceste motive au fost definite in jurisprudenta CEDO ca fiind acele fapte si informatii care ar indica unui observator obiectiv ca persoana respectiva ar fi putut savarsi infractiunea, iar o asemenea analiza trebuie facuta in raport cu circumstantele cauzei.
Starea de pericol pentru ordinea publica in cazul inculpatei presupune o rezonanta sociala a unor fapte grave, atat in randul comunitati locale asupra careia si -a exercitat influenta negativa, dar si la nivelul intregii ordini sociale, intr-un context in care imaginea administratiei publice este afectata de acuzatii de coruptie tot mai frecvente, in legatura cu care se asteapta o reactie cat mai prompta si eficienta a organelor judiciare.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpata M.G.M. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub aspectul gresitei mentineri a starii de arest, in conditiile in care sunt indeplinite prevederile art. 1602 alin. 1 si 2 Cod procedura penala pentru a fi liberata provizoriul sub control judiciar.
Au fost evidentiate totodata de catre aparare imprejurarile ca inculpata M.G.M. are o familie bine organizata si ca cea mai mare a probatoriului a fost administrat, asa incat nu ar putea zadarnici aflarea adevarului prin punerea sa in libertate.
Examinand incheierea atacata prin prisma motivelor de recurs invocate cat si sub toate aspectele de fapt si de drept conform art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, Curtea constata urmatoarele:
Din verificarea actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata ca instanta de fond a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 160b alin. 3 Cod procedura penala ca urmare a mentinerii in continuare a prevederilor art. 143 si 148 lit. f Cod procedura penala, avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive a inculpatei M.G.M.
Critica apararii in sensul ca sunt indeplinite conditiile prev. de art. 1602 alin. 2 Cod procedura penala nu poate fi primita de catre instanta de recurs.
Facand trimitere la dispozitiile art. 136 Cod procedura penala instanta de fond a apreciat ca buna desfasurarea a procesului penal poate avea loc numai cu inculpata M.G.M. in stare de arest preventiv, atata timp cat martorii din lucrari nu au fost audiati in totalitate.
Comportamentul inculpatului rezultat din modalitatea de savarsire a presupuselor fapte de trafic de influenta in forma prev. si ped. de art.257 alin.1 C.p. rap. la art.6 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea prevederilor art.41 alin.2 C.p. (66 acte materiale) si uz de fals in forma prev. si ped. de art.291 C.p. rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 cu aplicarea prevederilor art.41 alin.2 C.p. (79 acte materiale), toate raportate la prevederile art.33 lit.a C.p., face ca temeiul care a determinat arestarea preventiva, respectiv cel prev. de art. 148 lit. f Cod procedura penala, sa se mentina in continuare, cum in mod corect a constatat prima instanta.
Desi la dosar nu exista date din care sa rezulte necesitatea de a o impiedica pe inculpata M.G.M. sa savarseasca alte infractiuni, sau ca ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti astfel cum prevad dispozitiile art. 1602 alin. 2 Cod procedura penala, Curtea ca si instanta de fond apreciaza ca liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept al persoanei arestate preventiv in conditiile in care sunt incidente dispozitiile art. 160b alin. 3 Cod procedura penala rap. la art. 148 lit. f Cod procedura penala.
Nici circumstantele personale ale inculpatei M.G.M. concretizate in imprejurarea ca are doi copii care in prezent isi continua studiile universitare nu pot constitui motive de aplicare a dispozitiilor art. 160b alin. 2 Cod procedura penala sau a prevederilor art. 1602 alin. 2 Cod procedura penala, solicitate de catre aparare atat in fata instantei de fond cat si a instantei de recurs.
Asa fiind, Curtea in conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedura penala va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata M.G.M.