Prezumtia de nevinovatie. In dubio pro reo
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generala. Regulile de baza si actiunile in procesul penal. Scopul si regulile de baza ale procesului penal
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- prezumtia de nevinovatie
- in dubio pro reo
C. proc. pen., art. 52
Potrivit art. 52 C. proc. pen., care consacra prezumtia de nevinovatie, orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva. In cazul in care probele referitoare la vinovatie nu sunt certe, sigure, complete, ci exista indoiala cu privire la vinovatia inculpatului, se aplica regula in dubio pro reo, potrivit careia orice indoiala opereaza in favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, solutia ce se impune este achitarea inculpatului de catre instanta de judecata.
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA PENALA - Dosar nr. 1031/331/2009 -DECIZIA PENALA NR. 5/09.05.2012 - autor, judecator Costache Elena Raluca
Prin sentinta penala nr.71/2010 pronuntata de Judecatoria Valenii de Munte, in baza art.108 al.1 lit.a si al.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul B.M. la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare.
In baza.art.71 al.1,2 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal.
In baza art.108 al.1 lit.a si al.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul B.M. la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare.
In tem.art.71 al.1,2 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 al.1 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal.
S-a constatat integral recuperat prejudiciul cauzat partii civile T.S. prin restituirea materialului lemnos taiat fara drept.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele :
Prin rechizitorul Parchetului de pe langa Judecatoria Valenii de Munte inregistrat sub nr. 1071/P/2008 emis la data de 22 aprilie 2009 au fost trimisi in judecata inculpatii B.M. si B.M., pentru savarsirea infractiunii de taiere fara drept de arbori, prev.si ped.de art. 108 alin. 1 lit. a si alin. 2 lit. a din Legea 46/2008 cu aplicarea art. 37 lit.b cod penal, pentru fiecare din cei doi inculpati.
S-a retinut prin rechizitoriu ca la data de 20 iunie 2008 inculpatii, cu ajutorul unui topor imprumutat, au taiat din padurea proprietatea partii vatamate T.S. un arbore molid, nemarcat de organele silvice, avand o valoare de 566,7 lei care depaseste de 6,44 ori pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior.
De asemenea, prin acelasi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitilor B.M. si B.M. pentru infractiunea prev.si ped.de art. 20 cod penal raportat la art. 110 alin. 1 lit. a si alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale acesteia.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Jud. Valenii de Munte sub nr. 1031/331 din 8 mai 2009.
In cursul cercetarii judecatoresti, dupa verificarea regularitatii actului de sesizare, au fost audiati inculpatii, in conformitate cu disp.art. 323 cod procedura penala raportat la art. 69 si urmatoarele cod procedura penala, acestia recunoscand savarsirea faptei pentru care au fost trimisi in judecata si propunand in aparare audierea martorilor D.V. si D.C.C.
De asemenea, a fost audiata si partea vatamata T-S., care s-a constituit parte civila cu suma de 10.000 lei, reprezentand contravaloarea arborelui taiat.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr.1071/P/2008 intocmit de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Valenii de Munte s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor pentru savarsirea infractiunii de taiere de arbori prevazuta si pedepsita de art.108 alin.1 lit.a si alin.2 lit.a din Lg.46/2008 cu aplicarea art.37 lit.b C.p comisa prin aceea ca la data de 20 iunie 2008 inculpatii cu ajutorul unui topor imprumutat au taiat din padurea proprietatea partii vatamate T.S. un arbore molid nemarcat de organele silvice avand o valoare de 566,7 lei care depaseste de 6,44 ori pretul mediu al unui m.c de masa lemnoasa pe picior.
Cu ocazia efectuarii urmaririi penale s-au administrat urmatoarele probatorii : referat de terminare a urmaririi penale, rezolutie de incepere si confirmare a urmaririi penale, proces verbal de depistare, planse fotografice, declaratia partii vamate T.S., declaratii de martor, fisa de cazie, referat ancheta sociala, declaratii de inculpat , procese verbale de prezentare a materialului de urmarire penala si acte.
Audiati inculpatii atat in faza de urmariere penala cat si cu ocazia efectuarii cercetarii judecatoresti inculpatii au recunoscut savarsirea faptelor.
Astfel din administrarea probatoriului in cauza a rezultat ca la data de 20 iunie 2008 inculpatii cu ajutorul unui topor imprumutat au taiat din padurea proprietatea partii vatamate T.S. un arbore molid nemarcat de organele silvice avand o valoare de 566,7 lei care depaseste de 6,44 ori pretul mediu al unui m.c de masa lemnoasa pe picior. Pretul arborelui taiat de catre inculpati a fost comunicat prin adresa nr.5653/23.06.2008 de catre RNP ROMSILVA - Ocolul Silvic Valeni (f.12 up).
Potrivit declaratiei partii vatamate T.S. date in fata organelor de urmarire penala (f.16 up) materialul lemnos taiat ilegal a fost in intregime recuperat.
Din declaratiile martorilor audiati in cauza D.V. si D.C.C., instanta de fond a retinut faptul ca acestia impreuna cu organele jandarmeriei i-au surprins pe inculpati in padurea apartinand partii vatamate T.S. imediat dupa ce au taiat un arbore, martorul D.C.C. mentionand ca la acea data in padure s-au aflat mai multe echipe formate din jandarmi si personal silvic una dintre acestea urmarindu-i pe inculpati.
S-a observat de catre judecatorul fondului ca aceste declaratii se coroboreaza atat cu procesul verbal de depistare incheiat la data de 20 iunie 2008 (f.6 up) proces verbal semnat atat de catre inculpati, martorii din prezenta cauza si partea vatamata, plansele foto cat si cu celelalte probe din dosarul cauzei.
S-a precizat ca faptul ca cei doi inculpati au o stare materiala precara si copii minori in intretinere, asa cum rezulta din anchetele sociale efectuate in cauza, nu reprezinta o justificare pentru savarsirea infractiunilor astfel ca aceasta aparare nu poate fi avuta in vedere in circumstantierea pedepsei.
La dozarea pedepsei au fost avute in vedere criteriile generale prevazute de art.72 C.pen, precum si faptul ca inculpatii au recunoscut savarsirea faptei.
Astfel instanta in baza art.108 al.1 lit.a si al.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal l-a condamnat pe inculpatul B.M., la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare.
In baza.art.71 al.1,2 Cod penal i-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal.
In baza art.108 al.1 lit.a si al.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal l-a condamnat pe inculpatul B.M, la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare.
In tem.art.71 al.1,2 Cod penal i-a interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 al.1 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal.
S-a constatat integral recuperat prejudiciul cauzat partii civile T.S. prin restituirea materialului lemnos taiat fara drept.
In baza art.191 al.1 Cod procedura penala a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
Onorariile pentru aparatorul din oficiu, in suma de cate 300 lei pentru fiecare inculpat s-a dispus sa fie avansate din fondurile Ministerului Justitiei catre Baroul Prahova.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel cei doi inculpati, solicitand admiterea apelurilor, achitarea acestora in temeiul art 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. c C.p.p., intrucat inculpatii nu au savarsit fapta retinuta in sarcina lor, ei au gasit acel arbore taiat de alte persoane, iar din declaratia martorului asistent rezulta ca i-a vazut pe inculpati cand fasonau un lemn, astfel incat sunt nevinovati, cu atat mai mult cu cat beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, iar indoiala profita acestora.
In faza procesuala a apelului, au fost reaudiati cei doi inculpati, la data de 22.09.2010, filele 19-22, au fost reaudiati martorii din acte, la data de 30.03.2011, D.C.C., filele 75-76 si D.V., filele 77-78, ultimul fiind martorul asistent la incheierea procesului verbal de depistare din data de 20.06.2008, filele 6-7 d.u.p.
Totodata, pe parcursul solutionarii cauzei in fata instantei de apel, au fost obtinute in repetate randuri relatii de la Directia Nationala a Padurilor-ROMSILVA-Directia Silvica Prahova, cu privire la pretul unui metru cub de masa lemnoasa, pentru a se verifica daca fapta retinuta prin rechizitoriu in sarcina inculpatilor mai constituie infractiune potrivit Legii nr. 46/2008-Codul Silvic, avand in vedere decizia de recurs in interesul legii nr. XII/18.02.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectiile Unite.
De asemenea in aplicarea deciziei de recurs in interesul legii nr. II/15.03.2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, in cauza a fost citata in calitate de parte vatamata si Directia Nationala a Padurilor-ROMSILVA-Directia Silvica Prahova.
La termenul de judecata din data de 19.10.2011, apelantul inculpat B.M. si-a retras apelul formulat in cauza, conform declaratiei sale de la fila 103 dosar apel.
Examinand sentinta atacata, pe baza actelor si lucrarilor dosarului, a criticilor formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, tribunalul, conform art. 379 si urm. C.p.p., a constatat urmatoarele:
Prin rechizitorul Parchetului de pe langa Judecatoria Valenii de Munte inregistrat sub nr. 1071/P/2008 emis la data de 22 aprilie 2009 au fost trimisi in judecata inculpatii B.M. si B.M., pentru savarsirea infractiunii de taiere fara drept de arbori, prev.si ped.de art. 108 alin. 1 lit. a si alin. 2 lit. a din Legea 46/2008 cu aplicarea art. 37 lit.b cod penal.
S-a retinut prin rechizitoriu ca la data de 20 iunie 2008 inculpatii, cu ajutorul unui topor imprumutat, au taiat din padurea proprietatea partii vatamate T.S. un arbore molid, nemarcat de organele silvice, avand o valoare de 566,7 lei care depaseste de 6,44 ori pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior.
De asemenea, prin acelasi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitilor B.M. si B.M. pentru infractiunea prev.si ped.de art. 20 cod penal raportat la art. 110 alin. 1 lit. a si alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale acesteia.
La baza celor retinute in actul de sesizare a instantei de fond, a stat in principal procesul verbal de depistare din data de 20.06.2008, filele 6-7 d.u.p., precum si declaratia martorului D.C.C., fila 20 d.u.p., dar si declaratiile inculpatilor B.M., filele 24-25 d.u.p. si B.M., filele 31-32 d.u.p.
Insusindu-si situatia de fapt retinuta in rechizitoriu, instanta de fond a observat ca aceasta situatie este confirmata de probele administrate atat in faza de urmarire penala cat si in faza de cercetare judecatoreasca, din coroborarea carora a concluzionat ca cei doi inculpati sunt vinovati de savarsirea infractiunii de taiere fara drept de arbori din fondul forestier national sau din vegetatia forestiera situata pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, prev. de art. 108 al. 1 lit. a si al. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008.
Tribunalul a apreciat ca aceasta concluzie a primei instante este eronata, fiind rezultatul unei interpretari gresite a probelor care in opinia Tribunalului nu confirma cele retinute in rechizitoriu.
Astfel, s-a subliniat ca in mod eronat instanta de fond a apreciat ca inculpatii au recunoscut savarsirea faptelor ce li se imputa, in conditiile in care desi in primele declaratii ale acestora, a lui B.M., filele 24-25 d.u.p. si a lui B.M., filele 31-32 d.u.p., au recunoscut ca ei au taiat arborele in speta, in declaratiile ulterioare, date in fata instantei de fond, fila 14, B.M. si fila 15, B.M., dar si cu prilejul reaudierii lor, la data de 22.09.2010, filele 19-22, de catre instanta de apel, acestia au precizat ca nu ei sunt cei care au taiat arborele apartinand partii vatamate T.S., ei fiind cei care au gasit arborele deja taiat si se pregateau sa-l curete de ramuri si sa-l incarce in caruta cu care se aflau in padurea respectiva, moment in care au intervenit fortele de ordine din cadrul Inspectoratului Judetean de Jandarmi Prahova care au incheiat procesul verbal de depistare din data de 20.06.2008, filele 6-7 d.u.p., martor asistent fiind numitul D.V.
Declaratiile martorului D.C.C., fila 20 d.u.p., fila 17 dosar fond si filele 75-76 dosar apel sustin teoria inculpatilor, in sensul ca acest martor afirma de fiecare data ca nu i-a vazut pe cei doi inculpati cum taiau arborele, ci ca stie ca au fost prinsi in fapt de jandarmi, martorul fiind chemat de jandarmi dupa momentul prinderii inculpatilor, de fata fiind si martorul D.V.
Mai mult, in sensul celor de mai sus sunt si declaratiile martorului D.V., care a asistat la incheierea procesului verbal de depistare din data de 20.06.2008, ce nu a fost audiat in faza de urmarire penala si care in fata instantei de fond, fila 16, cat si a instantei de apel, filele 77-78, a precizat ca i-a gasit in padure pe inculpati insotiti de jandarmi, ca nu a vazut cand a fost taiat arborele, ca nu i-a vazut pe inculpati taind respectivul arbore si ca acesta era taiat mai demult, intrucat taietura era ingalbenita, lucru care nu s-a consemnat in procesul verbal.
Acelasi martor precizeaza ca nu i s-a citit procesul verbal de depistare, doar i s-a dat sa-l semneze.
In consecinta, constatand ca cele retinute in procesul verbal de depistare din data de 20.06.2008, nu se coroboreaza cu declaratiile inculpatilor din faza de cercetare judecatoreasca si nici cu cele ale martorilor D.C.C. si D.V., instanta de apel a observat ca in cauza nu exista probe directe sau indirecte, in sensul celor retinute in actul de sesizare a instantei in sarcina inculpatilor.
Potrivit art. 52 C. proc. pen., care consacra prezumtia de nevinovatie, orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva.
In cazul in care probele referitoare la vinovatie nu sunt certe, sigure, complete, ci exista indoiala cu privire la vinovatia inculpatului, se aplica regula in dubio pro reo, potrivit careia orice indoiala opereaza in favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, solutia ce se impune este achitarea inculpatului de catre instanta de judecata.
In Codul de procedura penala roman, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prezumtia de nevinovatie este inscrisa intre regulile de baza ale procesului penal, in art. 52 statuandu-se ca "orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva."
Prin adoptarea prezumtiei de nevinovatie ca principiu de baza, distinct de celelalte drepturi care garanteaza si ele libertatea persoanei - dreptul la aparare, respectarea demnitatii umane - s-au produs o serie de restructurari ale procesului penal si a conceptiei organelor judiciare, care trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte:
- vinovatia se stabileste in cadrul unui proces, cu respectarea garantiilor procesuale, deoarece simpla invinuire nu inseamna si stabilirea vinovatiei;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face in fiecare etapa a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii si definitive pentru urmatoarea faza a procesului;
- la adoptarea unei hotarari de condamnare, pana la ramanerea definitiva, inculpatul are statutul de persoana nevinovata; la adoptarea unei hotarari de condamnare definitive prezumtia de nevinovatie este rasturnata cu efecte "erga omnes";
- hotararea de condamnare trebuie sa se bazeze pe probe certe de vinovatie, iar in caz de indoiala, ce nu poate fi inlaturata prin probe, trebuie sa se pronunte o solutie de achitare.
Toate aceste cerinte sunt argumente pentru transformarea conceptiei asupra prezumtiei de nevinovatie, dintr-o simpla regula, garantie a unor drepturi fundamentale, intr-un drept distinct al fiecarei persoane, de a fi tratata ca nevinovata pana la stabilirea vinovatiei printr-o hotarare penala definitiva.
Faptul ca inculpatii au fost inconsecventi in declaratiile date in fata organelor judiciare este irelevant, intrucat, conform art. 66 alin. (1) C. proc. pen., "inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia."
Potrivit art. 69 C. proc. pen. "declaratiile inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza."
Imprejurarea ca initial cei doi inculpati au recunoscut ca ei au fost cei care au taiat arborele apartinand partii vatamate T.S. poate fi explicat prin aceea ca ambii inculpati sunt recidivisti in modalitatea post executorie si ca astfel au sperat ca nu vor fi trimisi in judecata, daca vor colabora cu organele de ordine, acesta fiind de altfel motivul pentru care nu s-au opus la sosirea jandarmilor, nu au fugit si au fost pasnici.
De altfel, declaratiile acestora din faza de umarire de la filele 24-25 si 31-32 d.u.p., nu au fost scrise de acestia, ci numai semnate de inculpati, la dosarul de urmarire penala neexistand declaratii olografe ale inculpatilor.
Ca evenimentele s-au derulat in modul prezentat de inculpati rezulta din declaratiile martorilor D.C.C. si D.V. care au relatat ca au asistat la incheierea procesului verbal de depistare si care nu au vazut personal cum cei doi inculpati au taiat arborele.
Avand in vedere ca, la pronuntarea unei condamnari, instanta trebuie sa-si intemeieze convingerea vinovatiei inculpatului pe baza unor probe sigure, certe si intrucat in cauza probele in acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lasand loc unei nesigurante in privinta vinovatiei inculpatilor, se impune a se da eficienta regulii potrivit careia "orice indoiala este in favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumtiei de nevinovatie, un principiu institutional care reflecta modul in care principiul aflarii adevarului, consacrat in art. 3 C. proc. pen., se regaseste in materia probatiunii.
Ea se explica prin aceea ca, in masura in care dovezile administrate pentru sustinerea vinovatiei celui acuzat contin o informatie indoielnica tocmai cu privire la vinovatia faptuitorului in legatura cu fapta imputata, autoritatile judecatoresti penale nu-si pot forma o convingere care sa se constituie intr-o certitudine si, de aceea, ele trebuie sa concluzioneze in sensul nevinovatiei acuzatului si sa-l achite.
Inainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Infaptuirea justitiei penale cere ca judecatorii sa nu se intemeieze, in hotararile pe care le pronunta, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobandita pe baza de probe decisive, complete, sigure, in masura sa reflecte realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii).
Numai asa se formeaza convingerea, izvorata din dovezile administrate in cauza, ca realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii) este, fara echivoc, cea pe care o infatiseaza realitatea reconstituita ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar daca in fapt s-au administrat probe in sprijinul invinuirii, iar alte probe nu se intrevad ori pur si simplu nu exista, si totusi indoiala persista in ce priveste vinovatia, atunci indoiala este "echivalenta cu o proba pozitiva de nevinovatie" si deci inculpatii trebuie achitati.
In sensul celor de mai sus, s-a pronuntat si I.C.C.J., sectia penala, prin decizia nr. 3465 din 27 iunie 2007.
In consecinta, in baza art. 379 pct. 2 lit. a C.p.p., tribunalul a admis apelul declarat de apelantul-inculpat B.M., impotriva sentintei penale nr. 71/23.03.2010 a Judecatoriei Valenii de Munte, a desfiintat sentinta apelata si rejudecand pe fond cauza :
In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 lit. c C.p.p. l-a achitat pe inculpatul B.M., pentru savarsirea infractiunii de taiere fara drept de arbori din fondul forestier national sau din vegetatia forestiera situata pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, prev. de art. 108 al. 1 lit. a si al. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 37 lit. b C.p., fapta din data de 20.06.2008, parte civila fiind T.S., precum si Directia Nationala a Padurilor ROMSILVA-Directia Silvica Prahova, intrucat fapta nu a fost savarsita de inculpat.
Totodata, tribunalul a constatat ca apelantul-inculpat B.M., si-a retras apelul declarat impotriva sentintei penale nr. 71/23.03.2010 a Judecatoriei Valenii de Munte, la termenul de judecata din data de 19.10.2011.
Drept urmare, in baza art. 373 C.p.p., tribunalul a extins efectele apelului declarat de apelantul-inculpat B.M. si asupra inculpatului B.M. si in consecinta:
In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 lit. c C.p.p. l-a achitat pe inculpatul B.M., pentru savarsirea infractiunii de taiere fara drept de arbori din fondul forestier national sau din vegetatia forestiera situata pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, prev. de art. 108 al. 1 lit. a si al. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 37 lit. b C.p., fapta din data de 20.06.2008, parte civila fiind T.S., precum si Directia Nationala a Padurilor ROMSILVA-Directia Silvica Prahova, intrucat fapta nu a fost savarsita de inculpat.
Deoarece potrivit disp. art.416 pct. 3 C.p.p., hotararea primei instante, in privinta inculpatului B.M., a ramas definitiva la data retragerii de catre acesta a apelului formulat, respectiv la data de 19.10.2011 existand astfel posibilitatea emiterii de forme de executare de catre instanta de fond, pe numele acestui inculpat, tribunalul a dispus anularea formelor de executare intocmite pe numele acestui inculpat, in masura in care s-au emis.
In baza art. 346 al. 3 C.p.p. instanta a respins ca inadmisibila actiunea civila promovata de parte civila T.S.
De asemenea, s-a luat act ca Directia Nationala a Padurilor ROMSILVA-Directia Silvica Prahova nu a formulat pretentii civile in cauza.
In cauza, s-a facut aplicarea si a disp. art. 192 al. 1 pct. 1 C.p.p., in sensul ca s-a dispus ca toate cheltuielile judiciare avansate de stat, sa ramana in sarcina acestuia, deoarece s-a apreciat ca in speta nu se regaseste nici una din situatiile enumerate limitativ de acest text de lege, cheltuielile judiciare avansate de stat nefiind determinate de partea vatamata constituita parte civila T.S.
1