Procedura insolventei. Inexistenta creantei in cazul in care, potrivit ordinului intern, creditorul avea indatorirea de a nu mai calcula accesoriile debitului principal.
- OMFP nr.1537/2008
Indiferent de prevederile Legii nr.85/2006, privind procedura insolventei, din formularea dispozitiilor OMFP nr.1537/2008, in lipsa oricarei distinctii, rezulta ca pentru creantele constituind obligatii fiscale inscrise la masa credala sau rezultate din activitatea curenta nu se mai calculeaza accesorii, acestea nedatorandu-se, indiferent de data deschiderii procedurii, ceea ce trebuie interpretat ca nu pot fi pretinse cu titlu de creante in procedura insolventei nici accesoriile care ar fi putut sa fie calculate intre data intrarii in vigoare a Legii nr.85/2006 si data deschiderii procedurii insolventei.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALA nr.1415 din 25.11.2010)
Prin cererea inregistrata in data de 27.02.2009 la Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala, astfel cum a fost precizata prin cererea de la 08.05.2009, in cauza constituind obiectul dosarului nr.8572/3/2008, privind procedura insolventei prevazuta de Legea nr.85/2006 derulata impotriva debitorului SC SCCCCFB - FCCFB SRL, debitoarea mentionata, prin administratorul special, a formulat contestatie impotriva creantei pretinsa in cauza de creditoarea AFPS 1, in suma de 14.890.560 lei, solicitand recalcularea creantei in sensul diminuarii acesteia cu accesoriile calculate pentru perioada cuprinsa intre data intrarii in vigoare a Legii nr.85/2006 si data de 11.04.2008 cand s-a deschis procedura insolventei, in suma de 4.205.341 lei, invocandu-se prevederile OMFP nr.1537/2008 pentru aprobarea deciziei comisiei de proceduri fiscale nr.1/2008.
Prin sentinta comerciala nr.1827 pronuntata la 12.02.2010 in dosarul nr.8572/3/2008 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, prin judecatorul sindic, a dispus, printre altele, inscrierea in tabelul obligatiilor debitorului, pentru creditorul AFPS 1, a unei creante in suma de 10.685.219 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta comerciala in sensul mentionat tribunalul a retinut ca potrivit concluziilor expertizei intocmita in cauza, creditorul contestator detine impotriva debitorului o creanta avand caracter cert, lichid si exigibil doar in limita sumei de 10.685.219 lei. Aceasta in conditiile in care, potrivit evidentei contabile debitoarea figureaza la 11.04.2008 cu un sold debitor catre creditorul contestator in suma de 14.156.067 lei iar potrivit OMFP 1537/14.11.2008, s-a stipulat ca "pentru contribuabilii cu procedura insolventei deja deschisa, nu vor mai fi calculate obligatii fiscale accesorii, dar si faptul ca nu se mai datoreaza astfel de majorari". Prin urmare dandu-se eficienta acestor norme, tribunalul a apreciat ca se impune sa fie diminuata creanta pretinsa de AFPS 1 cu suma de 3.467.606 lei reprezentand majorari aferente perioadei 20.07.2006 pana la 11.04.2006.
Impotriva acestei sentinte comerciale creditoarea AFPS 1 a declarat recurs, in termen legal, solicitand modificarea in parte a hotararii atacate in sensul inscrierii creditoarei recurente in tabelul obligatiilor debitorului, cu intreaga suma solicitata cu titlu de creante, respectiv 14.890.560 lei.
In motivarea recursului s-a aratat, in esenta, in raport cu dispozitiile art.304 pczt.9 si art.3041 Cod procedura civila, mai intai ca prin declaratia de creanta formulata, AFPS 1 a solicitat inscrierea sa in tabelul obligatiilor debitorului in cauza cu o creanta in suma de 14.890.560 lei, reprezentand debite si accesorii datorate bugetului de stat consolidat. Debitorul, prin administratorul special, a contestat, la 27.02.2009, creanta respectiva, sub aspectul majorarilor de intarziere calculate pe perioada cuprinsa intre data intrarii in vigoare a Legii nr.85/2006 pana la 11.04.2008 cand s-a deschis procedura insolventei in cauza.
Aceasta, desi potrivit art.75 alin.1 din Legea nr.85/2006 dupa expirarea termenului de contestare prevazut de art.73 alin.2 din lege, pana la inchiderea procedurii mai exista posibilitatea contestarii creantelor din tabelul definitiv doar exceptional, numai pentru motive expres si limitativ prevazute de lege (fals, dol, eroare esentiala sau titluri hotaratoare). Ipoteza art.75 alin.1 este aceea ca actele sau faptele au aparut dupa termenul prevazut de art.73 din lege si nu au fost anterior cunoscute contestatorului. Or, prin contestatia debitoarei nu s-a facut altceva decat sa se invoce ordinul nr.1537/2008 pentru aprobarea Deciziei Comisiei de proceduri fiscale nr.1/2008, fara sa se arate in concret care sunt faptele sau actele care nu au putut fi invocate pe calea contestatiei la tabelul preliminar prevazuta de art.73 din lege, astfel ca aceasta trebuie considerata inadmisibila, neindeplinind conditiile prevazute de art.75 din lege.
Motivarea instantei a fost confuza, lapidara si straina de natura pricinii. Gresit s-a retinut ca la data deschiderii procedurii insolventei recurenta figura cu un sold de 14.153.067 lei precum si ca pentru contribuabilii cu procedura insolventei deja deschisa, nu vor mai fi calculate obligatii fiscale accesorii si nu se mai datoreaza astfel de majorari, nu numai incepand cu momentul deschiderii procedurii ci si de la data de 20.07.2006, cand a intrat in vigoare Legea nr.85/2006 pana la deschiderea procedurii insolventei in cauza, la 11.04.2008. Prin urmare, suma de 3.467.606 lei, a accesoriilor calculate pentru perioada mentionata, a fost scazuta in mod gresit din creanta pretinsa de creditoarea recurenta.
Mai mult, tribunalul a dispus inscrierea creditoarei la masa credala doar cu suma de 10.685.219 lei, desi scazand din creanta pretinsa de 14.890.560 lei, suma de 3.467.606 lei, mai ramane o diferenta de 737.735 lei, asupra acesteia tribunalul a omis sa se pronunte.
Intr-o cauza similara, instanta a apreciat in mod legal ca au fost valabil calculate accesoriile pana la data deschiderii procedurii.
Intimata debitoare SC SCCCCFB - FCFB SRL a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
In dovedirea sustinerilor lor partile au depus la dosarul cauzei inscrisuri.
Fata de acestea, analizand actele dosarului, Curtea a constatat ca recursul este nefondat, avand in vedere urmatoarele considerente:
Incidenta dispozitiilor art.75 din Legea nr.85/2006 in ceea ce priveste contestatia la creanta formulata de debitor prin administratorul special trebuie retinuta in conditiile in care cu privire la intrarea in vigoare a OMFP nr.1537/2008 ulterior implinirii termenului de contestare a tabelului preliminar, nici partile nu au avut sustineri potrivnice, iar pe cale de interpretare, se poate aprecia in ceea ce priveste ordinul in discutie, ca acesta se incadreaza intre categoriile de motive care permit contestarea in continuare a creantelor conform art.75 din Legea nr.85/2006.
Prevederile deciziei nr.1/2008 a Comisiei de proceduri fiscale, aprobata prin OMFP nr.1537/2008 in sensul ca "incepand cu data intrarii in vigoare a Legii nr.85/2006, in cazul contribuabililor pentru care s-a deschis procedura insolventei nu se mai datoreaza si nu se mai calculeaza obligatii fiscale accesorii pentru creantele inscrise la masa credala si pentru cele rezultate din activitatea curenta, indiferent de data deschiderii procedurii" au inteles general clar sub aspectul ca impun necalcularea accesoriilor si intre data intrarii in vigoare a Legii nr.85/2006 si data deschiderii procedurii. Deciziei respective si ordinului de aprobare trebuie sa li se dea eficienta in primul rand de catre administratia fiscala creditoare, in sensul ca din moment ce nu trebuie calculate accesoriile la care s-a facut referire nu mai trebuie nici sa fie pretinse sau obtinute in procedura insolventei. In masura in care s-ar sustine ca formularea prevederilor deciziei nr.1/2008 a Comisiei de proceduri fiscale nu exprima vointa reala a emitentului, aceasta trebuie mai intai indreptata, in mod corespunzator, pentru a nu mai fi astfel avuta in vedere.
Tribunalul a facut trimitere la concluziile expertizei intocmite la judecata in prima instanta si referitor la diferenta de suma in cuantum de 737.735 lei si a admis in parte contestatia debitorului, mai putin doar cu privire la aceasta suma, astfel ca nu este cazul sa se retina ca nu s-ar fi pronuntat sub acest aspect.
De asemenea, practica judiciara nu constituie izvor de drept, cu atat mai mult jurisprudenta in care nu a intervenit problema OMFP nr.1537/2008.
Avand in vedere considerentele aratate Curtea in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila a respins recursul in cauza ca nefondat.