Instantele judecatoresti romane nu sunt abilitate sa constate calitatea de cetatean roman a unei persoane.
- art. 111 Cod procedura civila.
- art. 13-19 din Legea nr. 21/1991,cu modificarile si completarile ulterioare.
DECIZIA CIVILA NR.1172 R
Sedinta publica din data de 23.09.2010
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti in data de 27.03.2009, petenta H. N. a solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constatate calitatea sa de cetatean roman.
In motivarea cererii petenta a aratat ca s-a nascut la data de 18.01.1979 in R.M., parintii sai fiind H. T. si E. (nascuta I). Tatal sau s-a nasut la data de 09.08.1948 in satul P. jud. O. din parinti romani H. F., nascut la data de 14.12.1916 in satul C., judet B. si H. S. nascuta la data de 18.03.1913 in satul P., judet O., casatoriti la Iasi la data de 28.05.1941. Odata cu semnarea actului Unirii dintre R. D. M. (B. si regatul R.) la data de 27.03.1918, bunicii sai practic au obtinut cetatenia romana prin nastere "ius sanguinis" dar implicit prin " ius soli". In urma agresiunii sovietice din anul 1940 si apoi a invaziei militare a URSS din 1944 in Basarabia, bunicii sai si in consecinta parintii sai, dar si petenta au pierdut fortat cetatenia romana si fortat li s-a impus cetatenia sovietica.
Prin sentinta civila nr. 7178/28.05.2009 Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a respins actiunea formulata de petenta H. N.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs petenta fiind inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila sub nr. 7980/299/2009, la data de 03.08.2009.
Prin decizia civila nr. 1231A/04.12.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila s-a respins ca nefondat apelul declarat de recurenta H. N. impotriva sentintei civile nr. 7178/28.05.2009 pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut in ceea ce priveste constatarea calitatii de cetatean roman a apelantei, prima instanta in mod corect a apreciat netemeinicia acesteia, in conditiile in care in cazul dobandirii cetateniei romane prin nastere, apelanta trebuia sa faca dovada calitatii de cetatean roman a cel putin unuia dintre parinti la momentul nasterii sale.
Impotriva deciziei tribunalului, a declarat recurs petenta H. N..
In motivarea recursului, recurenta a aratat ca instanta a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, conform art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, deoarece a apreciat netemeinicia cererii in conditiile in care, in cazul dobandirii cetateniei romane prin nastere, apelanta trebuie sa faca dovada calitatii de cetatean roman a cel putin unuia dintre parinti, la momentul nasterii sale. Recurenta apreciaza ca afirmatia instantei sustine pertinenta actiunii care este una de constatare a calitatii de cetatean roman, considerent pentru care instanta ar fi trebuit sa admita actiunea.
In cel de-al doilea motiv, recurenta precizeaza ca hotararea recurata este lipsita de temei legal, fiind data cu aplicarea gresita a legii in ceea ce priveste aspectul caracterului necontencios al actiunii, conform art. 304 pct. 9 Cod procedura civila .
In sedinta publica de la data de 23.09.2010, din oficiu, Curtea a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii ca motiv de ordine publica, fata de procedura speciala prevazuta de Legea nr. 21/1991.
In ceea ce priveste aceasta exceptie, Curtea retine urmatoarele considerente:
In cauza, petenta nu a dovedit ca cel putin unul dintre parintii sai avea cetatenie romana la momentul nasterii sale. Aceasta cerinta este prevazuta si de textul Conventiei Europene in ceea ce priveste cetatenia, astfel ca, potrivit art. 6 pct. 1 lit. a "fiecare stat parte trebuie sa prevada in dreptul sau intern, dobandirea de drept a cetateniei de catre unele persoane si pentru copiii ai caror parinti, cel putin unul, poseda in momentul nasterii cetatenia acelui stat parte".
Faptul ca localitatea ce reprezinta locul de nastere al tatalui se afla sub jurisdictia Statului roman la momentul nasterii acestuia, si anume la 18.01.1979, nu genereaza o prezumtie absoluta ca acesta ar fi avut cetatenia romana in momentul nasterii, cat timp nu s-a administrat vreo dovada din care sa reiasa ca nu a intervenit nici o imprejurare care sa determina pierderea sau retragerea cetateniei romane.
Cererea de constatare a calitatii de cetatean roman constituie o chestiune diferita dar strans legata de cea a probarii calitatii de cetatean roman, intrucat idem est non probari, iar in aceste conditii, unei persoane care se pretinde cetatean roman dar nu dispune si nu poate obtine mijloacele de proba pentru dovedirea acestei calitati, nu i se poate recunoaste aceasta calitate pe calea unei actiuni in constatare formulata in conditiile art. 111 Cod procedura civila.
In masura in care o persoana care se pretinde cetatean roman nu are mijloacele de proba pentru dovedirea acestei calitati, respectiv nu detine o carte de identitate sau un pasaport eliberate de autoritatile romane sau un certificat de cetatenie romana eliberat in conditiile art. 19 alin. 4 din Legea nr. 21/1991 de comisia pentru cetatenie din cadrul Ministerul Justitiei ori o adeverinta de atestare a calitatii de cetatean roman eliberata de comisia pentru cetatenie din cadrul Ministerul Justitiei conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 21/1991, instanta apreciaza ca impotriva persoanei in cauza actioneaza pana la proba contrara o prezumtie relativa simpla conform art. 1203 Cod civil de neindeplinire a conditiilor pentru recunoasterea calitatii de cetatean roman, iar pe cale de consecinta persoana in cauza trebuie sa urmeze procedura prevazuta de art. 13-19 din Legea nr. 21/1991 pentru obtinerea calitatii de cetatean roman.
Conform art. 13-19 din Legea nr. 21/1991, cetatenia romana se acorda prin ordinul Ministerului Justitiei in baza si in conformitate cu concluziile raportului intocmit conform art. 16 si 17 din Legea nr. 21/1991 de comisia pentru cetatenie din cadrul Ministerul Justitiei. Ordinul ministrului de justitie de acordare sau de respingere a cererii de legalitate pe calea contenciosului administrativ. Procedura de solutionare a cererii de acordare a cetateniei romane se desfasoara in fata unor autoritati administrative, respectiv in fata comisiei pentru cetatenie din cadrul Ministerul Justitiei si este lipsita de caracter jurisdictional.
Drept consecinta, fata de aceste considerente, instanta retine ca instantele judecatoresti romane nu sunt abilitate sa constate calitatea de cetatean roman a unei persoane.
Avand in vedere aceste considerente, Curtea a admis recursul conform art. 304 pct. 9 si modificand in tot decizia recurata, a admis apelul, schimband in tot sentinta apelata in sensul ca s-a admis exceptia inadmisibilitatii cererii si s-a respins cererea, ca inadmisibila.