Contestatie la executare - Dreptul de retentie este un mijloc specific de garantare a obligatiilor, reprezentand uneori si o forma de manifestare a exceptiei de neexecutare - constand in dreptul creditorului de a refuza sa restituie un bun al debitorului sau aflat in detentia sa, pana ce debitorul nu-i plateste tot ceea ce ii datoreaza in legatura cu acel bun.
Debitul trebuie sa fie recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
Asupra recursului civil de fata
Prin cererea inregistrata sub nr. 2645 din 21 decembrie 2004 petenta SC M SA Corabia a formulat contestatie la executare solicitand anularea executarii pornita in dosarul de executare nr . 317/2004 al BEJ IG in baza titlui executor reprezentat de decizia nr. 404/2003 a Tribunalului Olt solicitandu-se totodata suspendarea executarii pana la solutionarea pe fond a contestatiei la executare.
In motivarea contestatiei se arata ca, prin decizia nr. 404/7 aprilie 2003 ce constituie titlul executor, petenta a fost obligata sa lase in deplinia proprietate si linistita posesie moara si terenul aferent situate in comuna Vadastrita Jud Olt.
Se mai arata ca impotriva deciziei s-a formulat recurs iar Curtea de Apel Craiova a admis recursul si a retinut cauza spre rejudecare in vederea stabilirii contravalorii imbunatatirilor aduse morii in litigiu, dosarul fiind in curs de solutionare.
Petenta a solicitat pe cale de exceptie sa se constate ca asupra morii revendicate are un drept de retentie pana la achitarea de catre intimati a sumelor ce reprezinta contravaloarea imbunatatilor ce se apropie de suma de 1.000.000.000 lei.
Prin incheierea din 5 ianuarie 2005 pronuntata de Judecatoria Corabia s-a dispus suspendarea executarii silite privind dosarul de executare nr. 317/2004 pana la solutionarea pe fond a contestatiei.
Dupa administrarea probelor prin sentinta civila 36 din 17.01.2005 pronuntata de Judecatoria Corabia in dosar nr. 365/2004 s-a respins ca neantemeiata contestatia formulata de SC M CORABIA si s-a dispus restituirea sumei de 5.000.000 lei depusa de petent drept cautiune conform chitantei seria M nr . 29182 din 3 ianuarie 2005.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca prin decizia civila 404 din 7 aprilie 2003 Tribunalul Olt a admis apelul declarat de reclamantii IC, IR, IA impotriva sentintei civile nr. 1664 din 8.12.2000 a Judecatoriei Corabia, a schimbat sentinta si a obligat parata SC M SA sa lase reclamantilor in deplina proprietate si linistita posesie moara si terenul aferent situate in comuna Vadastrita Jud Olt, decizia ramasa irevocabila prin decizia Curtii de Apel Craiova nr. 2809/ 2003.
Titlu executor a fost pus in executare de cei 3 creditori la 10.12.2004, formandu-se dosarul de executare cu nr. 317/2004, emitandu-se de catre executorul judecatoresc, somatie catre contestatoare pentru respectarea dispozitivului deciziei intocmindu-se procesul verbal nr. 317/2004.
Instanta de fond a retinut ca nu exista titlu executor pentru constatarea imbunatatirilor pe care le pretinde si pe care sa-l poata invoca drept temei al instituirii dreptului de retentie asupra imobilului.
Pe de alta parte s-a retinut ca actele efectuate pe parcursul executarii sunt legale, astfel incat nu au fost incalcate dispoz. art 299 si urmatoarele cpc., contestatoarea nefiind vatamata in drepturile sale prin executarea inceputa.
Impotriva sentintei a declart recurs contestatoarea criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-a sustinut ca titlu excutor, respectiv decizia civila nr. 404 din 7 aprilie 2003 pronuntata de Tribunalul Olt, precum si sentinta civila 1664 din 8 decembrie 2000 pronuntata de Judecatoria Corabia au fost casate de decizia Curtii de Apel Craiova care a retinut cauza in vederea solutionarii cererii reconventionale formulate de SC M si pentru stabilirea imbunatatirilor si a valorii acestora .
Se sustine ca in aceste conditii se impune instituirea dreptului de retentie asupra imobilelor moara si teren - dreptul de retentie fiind un drept real de garantie ce poate invocat pe cale principala sau pe calea unei contestatii la executare, chiar si in situatia in care dreptul s-a nascut ulterior hotararii de restituire a imobilelor, astfel cum este cazul in speta.
Intimatii au depus la dosar intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Examinand actele dosarului se constata ca recursul este nefondat urmand a fi respins.
Intradevar, asa cum se sustine in motivele de recurs, dreptul de retentie este un drept real de garantie in virtutea caruia cel care detine un bun mobil sau imobil al altuia pe care trebuie sa-l restituie are dreptul sa-l retina pana ce titularul dreptului de proiprietate ii plateste datoria, dreptul de retentie putand fi invocat atat pe cale de actiune cat si in cadrul unei contestatii la executare.
Este insa necesar ca debitul sa fie recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila care sa justifice instituirea dreptului de retentie ca garantie a achitarii debitului.
In cauza insa nu exista o hotarare judecatoreasca care sa stabileasca valoarea creantei ce ar urma sa fie garantata prin instituirea dreptului de garantie, situatie in care, in mod corect instanta de fond a respins contestatia ca neantemeiata.
In aceasta situatie si constatand ca in cauza nu subzista nici unul din motivele care atrag modificarea sau casarea hotararii conform dispozitiilor art. 304 cpc urmeaza ca in temeiul art 312 cpc recursul sa fie respins ca nefondat.