Omisiunea verificarii rechizitoriulu si a efectuarii cercetarii judecatoresti. Sanctiune. Hotarare nr. 200/a din data de 05.06.2009
pronunțată de Tribunalul Mures

Prin sentinta penala nr. 556 din data de 4 decembrie 2008, pronuntata de Judecatoria Reghin in dosarul nr. 1096/289/2008, instanta, in baza dispozitiilor art.. 11 alin. 2 lit. a Cod procedura penala, raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedura penala, l-a achitat pe inculpatul XX(fiul lui Karoly si Ana, nascut la data de 25.12.1978 in Reghin, xx, 4 clase, fara antecedente penale, CNP ), de sub acuza comiterii infractiunii de patrundere fara drept si refuz de parasire a zonei de siguranta a structurii feroviare publice, prevazuta si pedepsita de art. 4 alin. 1 din Legea 289/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
In baza art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal l-a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 1 luna inchisoare pentru comiterea infractiunii de distrugere, dipunind, in temeiul art. 81 Cod penal, suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata termenului de incercare de 2 ani si 1 luna, termen prevazut de art. 82 Cod penal.
In temeiul art. 359 Cod procedura penala, i-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor a caror nerespectare atrage revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
In baza art. 346 alin. 1 Cod procedura penala, art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedura penala raportat la art. 998, 999 Cod civil, a admis actiunea civila exercitata de partea civila "COMPANIA NATIONALA DE CAI FERATE CFR" SA - Sucursala Regionala de Cai Ferate Brasov cu sediul in Brasov, str. Politehnicii, nr. 1, jud. Brasov si l-a obligat pe inculpat la plata catre aceasta a sumei de 7801.35 lei catre aceasta, cu titlu de despagubiri.
In temeiul art. 191 alin.1 Cod procedura penala,inculpatul a fost obligat sa plateasca in favoarea statului, suma 93 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul din 30 aprilie 2008 emis in dosarul nr. 2109/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Reghin si inregistrat la aceasta instanta sub nr. 1096/289/2008 din data de 7 mai 2008, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului XXsub acuza savarsirii infractiunii prevazute de art. 4 alin. 1 din Legea 289/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 217 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Actul de inculpare se bazeaza pe urmatoarele mijloace de proba: plangerea partii vatamate (fila 5-6), proces-verbal de sesizare din oficiu (fila 7), proces-verbal de identificare (fila 8), proces-verbal de constatare a efectuarii unor acte premergatoare (fila 9), proces-verbal de cercetare la fata locului (fila 10), plansa fotografica (fila 12-21), declaratia de invinuit (fila 23), declaratia de martor (fila 27).
Prin expozitivul rechizitoriului s-a retinut ca, in vara anului 2007, data neputandu-se stabili, inculpatul Xxa patruns in mod repetat, fara drept, in zona de siguranta a caii ferate din statia CFR Reghin si a distrus, prin lovirea cu un baros si alte unelte improvizate, dalele prefabricate din beton care intrau in componenta gardului de imprejmuire a statiei, iar ulterior armatura din fier rezultata din acestea a valorificat-o la un centru de colectare a fierului vechi.
Prejudiciul astfel cauzat are o valoare de 7810,35 lei pentru care Compania nationala de Cai Ferate "CFR" SA- Sucursala Regionala de Cai Ferate Brasov se constituie parte civila (fila 5).
Inculpatul a recunoscut faptele, iar din fisa de cazier judiciar a rezultat ca nu are antecedente penale.
Analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanta a retinut ca faptele de distrugere comise de catre inculpat sunt pe deplin probate cu declaratia acestuia de recunoastere fara rezerve in faza de urmarire penala, coroborate potrivit art. 69 Cod procedura penala, cu declaratia de martor (f. 27).
In ceea ce priveste infractiunea de patrundere fara drept si refuzul parasirii zonei de siguranta a structurii feroviare publice, instanta a retinut faptul ca, prin materialul probator administrat, nu s-a probat elementul material al infractiunii si anume patrunderea fara drept si refuzul parasirii zonei de siguranta a structurii caii ferate publice. Astfel, desi s-a dovedit faptul ca inculpatul a distrus gardul imprejmuitor al zonei verzi a statiei de cale ferata, acesta nu face parte din zona de siguranta a caii ferate publice. Din fotografiile existente la dosarul cauzei rezulta ca inculpatul a savirsit actele de distrugere intr-o zona accesibila publicului, respectiv pe peronul calatorilor din statia CFR, in zona ce limiteaza acest peron cu zona verde a statiei.
In aceste conditii instanta a dispus, in temeiul art. 11 alin. 2 lit. a Cod procedura penala, raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedura penala, achitarea inculpatului referitor la fapta de patrundere fara drept si refuzul parasirii zonei de siguranta a structurii feroviare publice prevazuta si pedepsita de art. 4 alin. 1 din Legea 289/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
In privinta celeilalte acuzatii, prima instanta a apreciat ca, in drept, fapta inculpatului Xxcare, in baza aceleiasi rezolutii infractionale a distrus cu intentie gradul de imprejurare al statiei CF Reghin, cauzand o paguba, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prevazute de art. 217 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Asa fiind si totodata, vazand si dispozitiile art. 72 si art. 52 Cod penal, instanta a dispus condamnarea inculpatului - in baza art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal - la pedeapsa de 1 luna inchisoare pentru comiterea infractiunii de distrugere.
La individualizarea pedepsei, instanta a avut in vedere atat persoana inculpatului, circumstantele in care a savarsit fapta, gradul de pericol social al acesteia, ca si atitudinea sincera a inculpatului; instanta a apreciat ca prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special se poate atinge scopului pedepsei, asa cum acesta e prevazut de lege.
In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, in baza acelorasi considerente mai sus expuse, instanta a considerat ca nu se impune executarea pedepsei prin privarea de libertate, ci pentru atingerea scopului pedepsei asa cum acesta este prevazut de lege, este suficienta suspendarea conditionata a acesteia, in baza art. 81 Cod penal, pe durata termenului de incercare de 2 ani si 1 luna, stabilit in conditiile art. 82 Cod penal si format din durata pedepsei aplicate la care se adauga un interval de 2 ani, aceasta modalitate de executare fiind in opinia instantei o eficienta cale de educare si prevenire, oferind posibilitatea inculpatului de a-si remedia conduita, in caz contrar urmand sa sufere consecintele ce decurg din prevederile art. 83 Cod procedura penala, asupra carora instanta i-a atras atentia in temeiul art. 359 Cod procedura penala, si anume revocarea masurii dispuse si executarea in intregime a pedepsei.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel Parchetul de pe linga Judecatoria Reghin, considerand-o netemeinica si nelegala, solicitind desfiintarea integrala a sentintei penale atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond, pentru urmatoarele motive:
A fost incalcata Decizia nr. 9/2008 a ICCJ pronuntata in recurs in interesul legii, intrucat verificarea legalitatii si temeiniciei rechizitoriului, s-a facut de catre procurorul ierarhic superior, fara a se consemna aceasta mentiune obligatorie, pe actul de sesizare. Aceasta omisiune nu s-a complinit la instanta de fond, cu toate ca s-a facut aplicarea art. 300 alin. 2 Cod procedura penala, iar dosarul a fost trimis prim-procurorului pentru verificarile impuse de art. 264 alin. 3 Cod procedura penala.
Pe de alta parte, s-a considerat ca solutia primei instante se sprijina pe un probatoriu incomplet administrat, in conditiile in care s-a renuntat nemotivat la administrarea singurului martor propus spre ascultare prin rechizitoriu. Starea de fapt stabilita releva faptul ca zona de siguranta feroviara este circumscrisa celor 20 de metri masurati de la axul caii ferate, iar gardul din beton a fost distrus si inspre zona sudica unde se localizeaza zona de siguranta feroviara. Astfel, inculpatul nu putea executa actele materiale de distrugere fara sa patrunda efectiv in acea zona interzisa. In aceasta ipoteza este vorba de un concurs real cu conexitate etiologica, respectiv inculpatul a savarsit o infractiune, aceea prevazuta de art. 4 din Legea nr. 289/2005, pentru a putea savarsi cealalta infractiune - distrugerea (filele 2-3).
Examinand apelul promovat, din prisma dispozitiilor art. 371 Cod procedura penala, art. 378 Cod procedura penala, instanta de control judiciar il gaseste fondat, pentru urmatoarele considerente invocate din oficiu.
Astfel, critica invocata vizeaza nerespectarea dispozitiilor art. 264 alin. 3 Cod procedura penala, in conditiile pronuntarii, la data de 18 februarie 2008, a Deciziei nr. 9 data in recurs in interesul legii de catre ICCJ - Sectiile Unite, referitoare la verificarea sub aspectul legalitatii si temeiniciei a rechizitoriului emis de procuror la data de 30 aprilie 2008, deci dupa data pronuntarii deciziei amintite.
Or, in conditiile in care rechizitoriul astfel emis, nu a fost verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei sale, nici macar dupa momentul sesizarii instantei de judecata, este evidenta incalcarea dispozitiilor art. 264 Cod procedura penala, incalcare sanctionata cu nulitatea absoluta a actelor efectuate de catre instanta si deci, si a hotaririi astfel pronuntate.
In ceea ce priveste criticile de fond ale sentintei, tribunalul ca instanta de control judiciar, nu va trece la analizarea lor, urmind a fi examinate cu ocazia rejudecarii.
Totusi, se impune a fi facuta o precizare: prima instanta a pronuntat o hotarire pe fondul cauzei, fara insa a administra nici o proba, nici in favoarea nici in defavoarea inculpatului, rezumindu-se a examina cauza prin prisma probelor administrate in faza de urmarire penala, incalcind astfel dispozitiile art. 62 si urmatoarele Cod procedura penala, conform carora instanta este datoare sa lami’ureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.
Asadar, prin prisma acestor considerente si a motivelor de apel care au fost invocate din oficiu si a celor primite de catre instanta de control judiciar, apelul declarat de Parchetul de pe linga Judecatoria Reghin impotriva sentintei penale nr. 556 din 4 decembrie 2008, pronuntata de Judecatoria Reghin, in dosarul nr. 1096/289/2008, este fondat, motiv pentru care, in baza art. 379 pct.2 lit. b Cod procedura penala, urmeaza a fi admis si, in consecinta:
Va desfiinta integral hotararea atacata si va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta, Judecatoria Reghin care urmeaza a da curs judecatii in prim grad tinind cont si de considerentele prezentei decizii, potrivit prevederilor art. 385 Cod procedura penala, urmind ca judecata sa isi reia cursul chiar de la momentul initial al sesizarii instantei. Evident, cu ocazia rejudecarii, prima instanta va complini lipsurile actului de sesizare si va administra si probele pe care le considera necesar a fi administrate in vederea justei solutionari a cauzei
Pornind de la solutia ce urmeaza sa fie pronuntata in cauza, in baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuieli judiciare din apel, vor ramane in sarcina statului.