Constatare suspendare a raportului de munca Sentinta civila nr. 239 din data de 26.02.2009
pronunțată de Tribunalul Mures

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr.5325/05.10.2004 reclamanta S.C.Herlitz Romania S.A. a chemat in judecata pe paratul P S Petru solicitand constatarea suspendarii raportului de munca dintre reclamanta si parat incepand cu data de 28.03.2001 si pana in prezent.
In motivare s-a aratat ca intre parti s-a incheiat un contract de angajare care in raport cu obiectul pe care l-a prezentat a fost considerat ca fiind contract de munca in baza unei hotarari judecatoresti definitive si executorii, in baza acestui contract paratul se obliga sa presteze munca specifica Presedintelui Consiliului de Administratie - Director General iar reclamanta sa-i plateasca o remuneratie corespunzatoare, ca la data de 28.03.2001 paratul a demisionat din functia de presedinte al Consiliului de administratie, prin sentinta civila nr.170/2004 Tribunalul Mures a constatat ca demisia paratului a vizat exclusiv functia de Presedinte al Consiliului de Administratie nu si pe cea de director, in consecinta fata de hotararea instantei judecatoresti singura deductie logica ar fi in sensul ca raportul de munca a continuat sa existe, cu toate acestea nu si-a produs efectele sale principale deoarece angajatul P S Petru nu a prestat munca fata de angajatorul sau, la randul sau nici angajatorul reclamant S.C.Herlitz Romania S.A. in mod reciproc nu a platit drepturile salariale, atitudinea angajatorului avand la baza caracterul sinalagmatic si cu titlu oneros al contractului, obligatia angajatorului de plata a salariului subzista doar atat timp cat salariatul presteaza munca, salariul fiind contraprestatia muncii depuse, s-au invocat prevederile art.39 lit.a Codul muncii, s-a aratat ca faptul ca nici una dintre parti nu a inteles sa puna capat in mod expres raporturilor de munca, in conditiile legii, conduce la ideea ca partile au convenit tacit ca raporturile de munca sa ramana in fiinta dar ele sa fie suspendate, s-au invocat prevederile art.51 lit.g, 49 alin.2 si 49 alin.4 Codul muncii, ca mecanismul suspendarii contractului de munca in efectele sale principale era functional si anterior datei de 01.03.2003 cand a intrat in vigoare noul Cod al muncii, institutia suspendarii existand ca rezultat al doctrinei.
Paratul P S Petru a invocat prin intampinare si prin notele scrise depuse la dosar exceptiile necompetentei materiale a instantei, tardivitatii introducerii actiunii, inadmisibilitatii introducerii actiunii, lipsei de interes, puterii lucrului judecat, litispendentei, lipsei dovezii calitatii de reprezentant a reprezentantului reclamantei si exceptia perimarii.
Pe fondul cauzei paratul a expus divergentele dintre el si ceilalti actionari ai societatii comerciale reclamante din care au rezultat mai multe litigii in justitie, ca reclamanta trebuie sa probe in ce masura i-a asigurat conditiile impuse prin art.6 alin.1 din Codul muncii, ca si-a desfasurat activitatea de director al reclamantei si sarcinile ce derivau din contractul de munca cu toate piedicile puse de administratorul Horatiu Nicolau, in conditiile in care sediul reclamantei se afla intr-un imobil proprietatea paratului.
Prin incheierea pronuntata la termenul din 11.01.2005 s-a dispus suspendarea in baza art.244 alin.1 pct.2 Cod procedura civila a judecarii actiunii civile pana la solutionarea dosarului penal nr.9188/2004 al Judecatoriei Tg.Mures.
La data de 30.10.2008 reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol.
Prin Incheierea din 18.11.2008 a fost repusa cauza pe rol constatandu-se ca dosarul penal mentionat, a carui judecata a fost stramutata la Judecatoria Sinaia, a fost solutionat definitiv prin decizia penala nr.896/31.10.2007 a Curtii de Apel Ploiesti.
Prin incheierea din 11.12.2008 instanta a respins exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant si exceptia perimarii, cu motivarea aratata in cuprinsul incheierii.
La dosarul cauzei s-au depus inscrisuri in copie: sentinta civila nr.170/2004 a Tribunalului Mures (f.31-34), rechizitoriul din dosarul penal nr.52/P/2004 al Parchetului de pe langa Judecatoria Tg.Mures (f.62-65), copia sentintei penale nr.329/2006 a Judecatoriei Sinaia (f.99-104), copia deciziei penale nr.896/2007 a Curtii de Apel Ploiesti (f.105-111), inscrisuri din dosarele nr.2064/102/2007 al Tribunalului Mures (f.112-115) si 7830/2003 al Tribunalului Mures (f.116-122), listing privind societatea comerciala reclamanta (f.133-138), sentinta civila nr.964/22.05.2008 pronuntata de Tribunalul Mures in dosar nr.2064/102/2007 (f.148-153), regulamentul intern si contractele colective de munca la nivelul societatii reclamante din perioada 2000-2009 (f.181-202, 213-262), contract de angajare (f.203-205).
Au fost audiate martorele F M Lsi I G(f.267-268).
Deliberand prioritar asupra exceptiilor necompetentei materiale, tardivitatii introducerii actiunii, inadmisibilitatii introducerii actiunii, lipsei de interes, puterii lucrului judecat si litispendentei, exceptii unite cu fondul conform art.137 Cod procedura civila, tribunalul constata ca acestea sunt nefondate, urmand sa fie respinse pentru motivele aratate in continuare.
Exceptia necompetentei materiale nu este intemeiata deoarece obiectul cauzei il constituie un conflict de munca vizand constatarea suspendarii raportului de munca dintre societatea reclamanta si parat, competenta revenind tribunalului conform art.2 alin.1 lit.c din Codul de procedura civila.
Exceptia tardivitatii introducerii actiunii de asemenea nu este intemeiata deoarece in cauza este vorba despre o actiune in constatare, imprescriptibila .
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii introducerii actiunii de asemenea se constata ca este neintemeiata intrucat societatea comerciala reclamanta nu are la dispozitie o actiune in realizare in sensul art.111 Cod procedura civila prin care sa poata obtine suspendarea raporturilor de munca. Faptul ca angajatorul poate dispune suspendarea raporturilor de munca din initiativa sa, in cazurile prevazute la art.52 Codul muncii, nu inseamna ca el are la dispozitie o actiune in realizare, art.111 Cod procedura civila referindu-se la o actiune in justitie si nu la o masura ce poate fi dispusa de un angajator conform legislatiei muncii.
Este neintemeiata si exceptia lipsei de interes, societatea comerciala angajatoare avand interes sa obtina o hotarare judecatoreasca prin care sa se constate suspendarea raportului de munca cu paratul angajat, pentru a o putea opune eventualelor pretentii privind plata drepturilor salariale ale acestuia, prezenta actiune in constatare avand caracter preventiv, urmarindu-se constatarea inexistentei dreptului angajatului la salariu.
De asemenea tribunalul constata neintemeiata si exceptia puterii lucrului judecat, invocata de parat prin intampinare fata de solutionarea dosarului nr.7830/2003 in care s-a pronuntat sentinta nr.170/2004 a Tribunalului Mures, deoarece nu exista tripla identitate prevazuta de art.1201 Cod civil, obiectul si cauza fiind diferite, in dosarul nr.7830/2003 s-a solutionat o actiune formulata de reclamantul P S pentru obligarea paratei S.C.Herlitz Romania S.A. la plata drepturilor salariale si operarea inregistrarilor corespunzatoare in carnetul sau de munca.
Pentru aceleasi motive este neintemeiata si exceptia litispendentei ridicata de asemenea de parat prin intampinare.
Prin intampinare paratul a mai invocat exceptia puterii lucrului judecat in raport de dosarul nr.3816/2003 al Tribunalului Mures, ce a avut ca obiect un litigiu comercial intre parti, din motivarea exceptiei (intampinarea f.8 dosar) reiesind ca paratul o invoca in sustinerea tezei sale ca Tribunalul Mures - sectia civila nu ar fi competent sa solutioneze prezentul litigiu, deoarece in dosarul nr.3816/2003 al Tribunalului Mures s-a stabilit ca litigiile ce au la baza drepturile si obligatiile administratorilor se judeca de catre sectiile comerciale si nu de catre sectiile civile ale tribunalelor, ceea ce nu este cazul in speta unde se judeca un litigiu vizand suspendarea raporturilor de munca.
Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul constata actiunea reclamantei fondata in parte, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Intre societatea reclamanta si parat a fost incheiat un contract, intitulat in limba engleza "employment contract formanaging director" - contract de angajare pentru director general (depus in traducere legalizata la f.203-205 dosar), contract in privinta caruia s-a stabilit prin sentinta civila nr.170/2004 a Tribunalului Mures (f.31-34) ca este un contract individual de munca. Contractul a fost semnat de catre reprezentantul reclamantei la 28.06.2000 iar de parat la 30.11.2000.
La data de 28.03.2001 reclamantul a demisionat din functia de presedinte al consiliului de administratie al reclamantei, prin aceeasi sentinta mentionata anterior stabilindu-se ca demisia nu priveste si functia de director general.
Din declaratiile martorilor F M Lsi I G(f.267-268) reiese ca din momentul depunerii demisiei paratul nu a mai prestat in nici un fel munca in favoarea societatii comerciale reclamante.
Cum contractul individual de munca este un contract oneros si comutativ, neindeplinirea de catre paratul angajat a obligatiei de a presta munca in favoarea reclamantei angajatoare face ca acesta la randul ei sa nu-i plateasca paratului drepturile salariale. In acest sens sunt si clauzele contractelor colective de munca incheiate la nivelul societatii comerciale reclamante pentru perioada 2000 - 2009 (f.195,223,233,243,252,260).
Ca atare tribunalul constata intemeiate sustinerile reclamantei ca pe perioada cat paratul nu a prestat munca raportul de munca a fost suspendat in efectele sale principale, respectiv angajatul nu a prestat munca iar angajatorul nu a platit salariul.
Cu privire la perioada 28.03.2001-29.01.2004nu se poate retine ca paratul nu a prestat munca deoarece prin sentinta civila nr.170/2004 a Tribunalului Mures societatea angajatoare a fost obligata sa-i plateasca paratului drepturile salariale (f.31-34), implicit recunoscandu-se ca a prestat si munca in favoarea ei.
DE asemenea, nu pot fi retinute nici sustinerile paratului ca si-a indeplinit toate obligatiile ce-i reveneau conform contractului de munca, desfasurandu-si activitatea la sediul societatii, sediu ce se afla intr-un imobil proprietatea paratului.
Sustinerile paratului sunt contrazise de declaratiile martorilor audiate, care au putut observa personal ca paratul nu a mai muncit, o martora fiind angajata in calitate de sef departament resurse umane iar cealalta in calitate de director economic la societatea reclamanta, precum si de faptul ca dupa demisia paratului societatea reclamanta si-a schimbat sediul din imobilul situat in Tg.Mures, str.Depozitelor nr.20, proprietatea paratului, in imobilul situat in Tg.Mures, str.Depozitelor nr.22, Hala Mare (listingul emis de O:R:C. Mures f.133-138), astfel ca nu se poate retine ca paratul si-ar fi desfasurat activitatea la vechiul sediu al societatii reclamante.
Fata de cele retinute anterior tribunalul cu majoritate de voturi va admite in parte actiunea formulata de reclamanta si va constata suspendarea raportului de munca intervenit intre parti pe perioada 30.01.2004 - 26.02.2009.
Vor fi respinse celelalte pretentii ale reclamantei privind perioada 28.03.2001 - 29.01.2004, astfel cum am aratat.