In raport de data comiterii faptelor, data de la care au inceput sa curga termenele de precriptie a raspunderii penale, s-a constatat ca aceste termene s-au implinit. In aceasta situatie, in urma constatarii intervenirii prescriptiei raspunderii penale solutia de neincepere a urmaririi penale trebuia dispusa in baza disp. art. 10 lit. g din Codul de procedura penala si nu pe baza disp. art. 10 lit. d din Codul de procedura penala. Din aceasta perspectiva, nu a putut fi putut fi primita solicitarea petentilor de a se trimite cauza procuroruui in vederea inceperii urmaririi penale intrucat inn cauza s-a constatat existenta cazului de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale mentionat, si care nu permite inceperea urmaririi penale potrivit dispozitiilor art. 228 din Codul de procedura penala.
Prin sentinta penala nr. 263 din 23 noiembrie 2009, Judecatoria Sighetu Marmatiei, in temeiul art. 2781 al. 8 lit. a C.pr.penala, a respins plangerea formulata de partile vatamate H.T.M si H.V. si a mentinut rezolutia din 27 martie 2009 in dosar nr. 1349/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei si rezolutia din 22 aprilie 2009 in dosar nr. 375/II/2/2009 a Prim procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei, prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale privind pe faptuitorul S.V.
Pentru a hotari astfel, judecatoria a retinut ca partile vatamate H.T.M. si H.V. au formulat plangere impotriva rezolutiei din 27 martie 2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei data in dosarul nr. 1349/P/2008 si a rezolutiei din data de 22.04.2009 din dosar nr. 375/II/2/2009 a Prim procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures.
Prin rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei in dosar nr. 1349/P/2008 in temeiul art. 228 alin. 6 si art. 10 lit. d C.pr.pen., s-a dispus confirmarea propunerii de neincepere a urmaririi penale fata de faptuitorul S.V. pentru infractiunile de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1 si 2 C.pen., falsificarea instrumentelor oficiale prev. de art. 286 alin. 1 C.pen., folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. 1 C.pen., fals material in inscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 1 C.pen. si uz de fals prev. de art. 291 C.pen.
Prin rezolutia Prim procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures din 22.04.2009 in dosar nr. 375/II/2/2009 s-a mentinut solutia aratata mai sus.
Din actele de la dosar, instanta a retinut ca prin plangerea adresata organelor de urmarire penala partile vatamate H.T.M. si H.V. au solicitat efectuarea de cercetari fata de faptuitorul S.V. pentru infractiunile de inselaciune si altele comise prin aceea ca in anul 1988 a confectionat o stampila cu sigla unui notar din cantonul Lucerna - Elvetia pe care a aplicat-o pe un act intitulat "imputernicire" si a folosit inscrisul pentru a intra in posesia unei sume de bani cuvenite partilor vatamate cu titlu de despagubiri pentru un apartament ce le-a fost trecut in proprietatea statului anterior anului 1989.
Din actele premergatoare inceperii urmaririi penale a rezultat ca partile vatamate au emigrat in Elvetia in anul 1976, apartamentul in care locuiau situat pe str. 1 Mai din Sighetu Marmatiei fiind preluat de Statul Roman contra unei despagubiri.
Faptuitorul S.V. este cumnatul partilor vatamate fiind casatorit cu sora partii vatamate H.T.M. si in repetate randuri a reprezentat interesele acestora in baza unor imputerniciri notariale.
In anul 1995 partile vatamate i-au solicitat faptuitorului sa se intereseze de posibilitatea redobandirii apartamentului sau a unei sume de bani drept despagubire conform Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte trecute in proprietatea statului.
In data de 22.03.1996 a fost depusa la Primaria municipiului Sighetu Marmatiei o cerere prin care partile vatamate avand ca mandatar pe faptuitorul S.V. solicitau restituirea in natura a apartamentului. La cerere s-a atasat si un inscris intitulat procura prin care acestea imputerniceau pe faptuitor sa efectueze toate formalitatile pentru neprimirea apartamentului.
Prin Hotararea nr. 269/1997 a Comisiei pentru aplicarea legii nr. 112/1995 s-a dispus acordarea de despagubiri pentru cota de 1/2 din apartamentul in cauza in suma de 97.389 lei ce urma sa fie actualizata la data platii. Hotararea a fost onorata in data de 22.12.1998 cand s-a achitat faptuitorului suma de 37.607,736 lei in baza ordinului de plata 1171/22.12.1998.
Partile vatamate au reclamat ulterior ca faptuitorul nu le-a mai predat banii si au solicitat efectuarea de cercetari pe motiv ca procura folosita de faptuitor ar fi falsa.
Parchetul de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei a retinut ca in cauza actiunea penala nu poate fi pusa in miscare fata de faptuitor intrucat s-a implinit termenul de prescriptie a raspunderii penale prev. de art. 122 lit. a din C.pen., care a inceput sa curga in momentul savarsirii faptelor, adica in perioada 1997 - 1998.
Prin plangerea inregistrata la Judecatoria Sighetu Marmatiei partile vatamate subliniaza ca atat rezolutia procurorului de confirmare a solutiei de neincepere a urmaririi penale fata de faptuitorul S.V.pentru cele 5 infractiuni cat si a procurorului ierarhic superior de respingere a plangerii, este nelegala si netemeinica.
S-a apreciat de catre partile vatamate ca era necesara inceperea urmaririi penale si apoi efectuarea unor expertize asupra inscrisului in discutie.
Totodata s-a sustinut ca nu poate interveni prescriptia, asa cum a retinut procurorul, pentru ca varianta inselaciunii este cea aratata la art. 215 alin. 1, 2 si 3 C.pen. (mentinerea in eroare). In aceasta situatie, termenul de prescriptie curge de la data in care au avut certitudinea cu privire la manoperele frauduloase facute de faptuitor, adica in 13.07.2006.
Instanta a constatat ca desi partile vatamate sustin ca au luat cunostinta de manoperele frauduloase facute de faptuitor doar la 13.07.2006, sustinerile lor nu sunt reale.
Astfel in declaratia lui H.V. acesta arata ca in 2002 ar fi primit o suma de bani pentru imobilul solicitat iar din anul 2003 si pana in 2006 nu a facut nici un demers pentru a primi apartamentul sau banii de la S.V., desi din primavara lui 2003 a intrat in posesia unei copii de la Trezoreria Baia Mare din care a reiesit ca S.V. a ridicat o suma de bani data ca despagubire.
Petenta H.T.M. in declaratia ei a aratat ca in 2002, a aflat ca apartamentul era vandut si ca banii au fost incasati de catre S.V.
Instanta a considerat ca in mod corect Parchetul de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei a apreciat ca in cauza termenul de prescriptie a inceput sa curga de la momentul savarsirii faptelor, adica in perioada 1997 - 1998, cand Comisia pentru aplicarea legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului Judetean Maramures, in baza actelor depuse de S.V. a emis Hotararea nr. 269/1997, in temeiul careia s-a platit o despagubire de 37.607,736 lei cu ordinul de plata nr. 1171/22.12.1998.
Ulterior acestei plati nu s-au mai efectuat alte acte materiale care sa intre in continutul laturii obiective a infractiunilor in discutie.
Instanta a apreciat ca nu se mai impune administrarea altor probe, inclusiv efectuarea unei expertize, in legatura cu autenticitatea procurii prin care persoanele vatamate l-ar fi imputernicit pe S.V. sa efectueze demersuri legale pentru obtinerea despagubirilor cuvenite in baza Legii nr. 112/1995.
Fata de cele de mai sus, instanta a respins plangerea formulata.
Prin decizia penala nr. 45/R din 25 februarie 2010 Tribunalul Maramures a admis recursul declarat de petentii H.T.M si H.V., a casat in intregime sentinta instantei de fond si rejudecand cauza a dispus, in temeiul art. 2781 alin.8 lit. b din Codul de procedura penala admiterea plangerii formulate de cei doi petenti, cu consecinta schimbarii temeiului de drept al solutiei de neincepere a urmaririi penale fata de faptuitorul S.V. pentru infractiunile prev. de art. 215 alin. 1 si 2 Cod penal, art. 286 alin. 1 Cod penal, art. 287 alin. 1 Cod penal, art. 288 alin. 1 Cod penal si art.291 din Codul penal, din prevederile art. 10 lit. d Cod procedura penala in prevederile art. 10 lit. g Cod procedura penala.
In considerentele deciziei de casare tribunalul a retinut ca prin plangerea adresata Parchetului de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei, petentii au solicitat efectuarea de cercetari fata de faptuitorul S.V. pentru infractiunile prev. de art. 215 al. 1 si 2 C.pen., art. 286 al. 1 C.pen., art. 287 al. 1 C.pen., art. 288 al. 1 C.pen. si art. 291 C.pen., comise prin aceea ca faptuitorul a confectionat o stampila cu sigla unui notar din cantonul Lucerna - Elvetia, pe care a aplicat-o pe un act intitulat "imputernicire", si a folosit inscrisul pentru a intra in posesia sumei de bani ce reprezenta despagubiri pentru apartamentul petentilor, obtinute in baza Legii nr. 112/1995.
In urma actelor de cercetare prealabila, prin rezolutia din 27 martie 2009, Parchetul a dispus neinceperea urmaririi penale, in temeiul art. 228 al. 6 si art. 10 lit. d C.pr.penla, retinandu-se in esenta ca actiunea penala nu poate fi pusa in miscare fata de faptuitor, intrucat in sarcina acestuia nu se poate retine falsificarea unor instrumente oficiale si folosirea acestora pentru confectionarea imputernicirii contestate.
Din examinarea actelor dosarului, tribunalul constata ca solutia de neincepere a urmaririi penale fata de faptuitor, dispusa prin rezolutia atacata, desi corecta, nu a fost adoptata in considerarea temeiului legal corespunzator.
Astfel, fara a efectua acte temeinice de cercetare penala, marginindu-se la audierea petentilor si a faptuitorului si doar pe baza valorificarii si interpretarii inscrisurilor depuse la dosar, procurorul a constatat existenta unei cauze de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale, cea prev. de art. 10 lit. d C.pr.penala. Aceasta cauza insa nu este suficient concretizata, iar retinerea ei ca temei ar fi presupus verificarea tuturor imprejurarilor semnalate in plangere si lamurirea cu certitudine a starii de fapt pe baza de probe, respectiv o cercetare completa. Astfel, ea nu poate fundamenta in fapt si in drept solutia adoptata.
Pe de alta parte, faptele reclamate prin plangere de catre petenti s-au comis in perioada anilor 1997 - 1998, cand Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului Judetean Maramures a emis hotararea nr. 269/1997, in baza careia s-a platit despagubirea de 37.607,736 Rol cu ordinul de plata nr. 1171/22.12.1998, iar ulterior acestei date nu s-au mai efectuat acte materiale care sa intre in continutul laturii obiective a infractiunilor reclamate.
In raport de data comiterii faptelor, data de la care au inceput sa curga termenele de prescriptie a raspunderii penale, potrivit dispozitiilor art. 122 alin. 2 C.penal, s-a constatat ca aceste termene s-au implinit. Sub acest aspect nu are relevanta data la care petentii au cunoscut faptele, dispozitiile legale in materie fiind exprese, in sensul ca termenele de prescriptie se socotesc de la data savarsirii, respectiv consumarii infractiunii.
Or, in mod evident, in urma constatarii intervenirii prescriptiei raspunderii penale, solutia de neincepere a urmaririi penale trebuia dispusa in baza dispozitiilor art. 10 lit. g C.pr.penala.
Din aceasta perspectiva, solicitarea petentilor de a se trimite cauza procurorului in vederea inceperii urmaririi penale nu a putut fi primita, in cauza constatandu-se existenta cazului de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale mentionat si care nu permite inceperea urmaririi penale, potrivit dispozitiilor art. 228 C.pr.penala.
Pentru motivele mai sus aratate, recursul declarat de petenti a fost admis, cu consecinta desfiintarii in parte a rezolutiei de neincepere a urmaririi penale si a modificarii temeiului de drept al solutiei de neincepere a urmaririi penale fata de faptuitor. Intrucat in cauza a intervenit prescriptia raspunderii penale, in cauza trebuia sa se faca aplicarea disp. art. 10 lit. g din Codul de procedura penala.