Prin sentinta penala nr. 93 din 17 septembrie 2008, Judecatoria Targu Lapus, a constatat, in temeiul art. 461 lit. d Cod procedura penala coroborat cu art. 126 alin. 1 lit. b si art. 127 Cod penal, ca nu a intervenit prescriptia executarii pedepsei de 1 an inchisoare ce i-a fost aplicata condamnatului D.V prin sentinta penala nr. 162/17.10.2001, ramasa definitiva la data de 27.02.2002 prin decizia penala nr. 24/A/29.01.2002 a Tribunalului Maramures.
Pentru a hotari astfel, judecatoria a retinut ca, urmare a adresei nr. 87015 din 21.02.2008, emisa de IPJ Maramures - Serviciul de Investigatii Criminale, Biroul Urmariri, Biroul executari penale din cadrul Judecatoriei Tg. Lapus a sesizat instanta de judecata ca prin hotarare sa se pronunte cu privire la prescriptia executarii pedepsei rezultante de 1 an inchisoare ce i-a fost aplicata condamnatului D.V. prin Sentinta penala nr. 162 din data de 17.10.2001. Aceasta sentinta penala a fost insa modificata de Tribunalul Maramures prin decizia penala nr. 24/A/29.01.2002, definitiva la data de 27.02.2002, ca urmare a admiterii apelului declarat doar cu privire la latura civila a cauzei, dispunandu-se obligarea inculpatului la despagubiri civile si la plata dobanzilor catre partea civila D.S.M.
In baza sentintei penale nr. 162/17.10.2001, ramasa definitiva la data de 27.02.2002 instanta de fond a emis mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr.
220 din data de 06.03.2002, condamnatul fiind dat in urmarire generala la data de 24.01.2003 prin Ordinul IGPR nr. s/150040.
Urmare a sesizarii Parchetului de pe langa Judecatoria Tg. Lapus, nr. 736/II/5/2006 din 17.11.2005, prin incheierea din data de 22.11.2006 s-a dispus emiterea unui mandat de urmarire internationala pentru condamnatul D.V.
La data de 27.11.2006 a fost emis Mandatul de Urmarire Internationala nr. 220/5/2002 care a fost transmis Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala Bucuresti, in vederea difuzarii acestuia pe canalele specifice, condamnatul fiind pus in urmarire internationala prin mesajul Biroului National Interpol nr. 15252 din 05.12.2006, potrivit adresei nr. 1994400/AS din data de 05.12.2006.
La data de 22.02.2007 a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Targu Lapus, in dosarul nr. 206/319/2007 adresa nr. 1994401/AS din 21.02.2007 prin care Biroul National Interpol solicita instantei sa se pronunte asupra emiterii unui Mandat European de Arestare pentru condamnatul D.V.
Prin incheierea nr. 31 din data de 28.02.2008, s-a dispus emiterea unui Mandat European de Arestare.
Prin urmare, la data de 28.02.2008 s-a emis Mandatul European de Arestare nr. 2/28.02.2007 care a fost trimis Biroului National Interpol si Ministerului Justitiei, Directia Drept International si Tratate, in vederea transmiterii catre autoritatile judiciare competente pentru executare.
La data de 02.05.2007 Biroul National Interpol comunica judecatoriei ca Dumitru Viorel a fost arestat provizoriu la data de 27.04.2007 de catre autoritatile judiciare portugheze, solicitand sa traduca mandatul in limba portugheza.
Prin adresa din data de 03.05.2007, Judecatoria Tg. Lapus a solicitat Ministerului Justitiei, Directia Drept International si Tratate, intrucat nu aveau traducatori, sa traduca Mandatul European de Arestare si sa-l transmita autoritatilor judiciare competente pentru executare.
Potrivit adresei din data de 30.04.2007 a Tribunalului de a doua Instanta din Lisabona, D.V. nu a fost de acord cu predarea sa autoritatilor romane, declarand apel, iar pana la judecarea apelului, s-a dispus punerea acestuia in libertate.
La data de 13.08.2007 Biroul National Interpol comunica faptul ca, instanta portugheza a refuzat executarea Mandatului European de Arestare emis pe numele condamnatului D.V.
In raport de aspectele mai sus mentionate, s-a solicitat instantei de fond sa constate prescriptia executarii pedepsei de 1 an inchisoare.
Analizand cauza din prisma inscrisurilor de la dosar si a normelor legale in materie, prima instanta a constatat urmatoarele:
D.V. a fost condamnat in Romania la o pedeapsa de 1 an inchisoare, situatie in care a fost emis, la data de 06.03.2002, mandatul de executare a pedepsei.
Pentru ca acesta s-a sustras de la executarea pedepsei, la sesizarea Biroului National Interpol, Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Lapus a solicitat judecatoriei emiterea unui mandat de urmarire internationala, iar la data de 27.11.2006 a fost emis Mandatul de Urmarire Internationala si Arestare Provizorie in Vederea Extradarii, in conformitate cu dispozitiile art. 66/1 raportat la art. 68 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, modificata prin Legea nr. 224/2006.
In aceasta situatie, condamnatul a fost pus in urmarire internationala prin mesajul nr. 15252/05.12.2006 al Biroului International Interpol, necunoscandu-se locul in care acesta se afla.
Un timp, condamnatul D.V. nu a fost identificat, insa ca urmare a faptului ca acesta a fost dat in urmarire internationala, autoritatile franceze au solicitat emiterea unui Mandat European de Arestare.
La data de 28.02.2007, in conformitate cu dispozitiile art. 81 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, modificata si completata prin Legea nr. 224/2006, Judecatoria Tg. Lapus a emis Mandatul European de Arestare care a fost comunicat Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala - Biroul National Interpol, in limba romana, pentru ca D.V. nu era inca identificat.
La data de 02.05.2007, Judecatoria Tg. Lapus, in calitatea sa de instanta de executare, a fost incunostintata de catre Biroul National Interpol (fila 18 din dosarul nr. 206/319/2006), despre faptul ca urmaritul international D.V. a fost identificat si arestat provizoriu in vederea predarii catre Romania, la data de 27.04.2007, de catre autoritatile portugheze. Prin aceiasi adresa s-a solicitat instantei ca, avand in vedere faptul ca s-a stabilit, prin identificarea condamnatului, statul de executare, sa fie tradus Mandatul European de Arestare in limba portugheza.
Judecatoria Tg. Lapus, a fost incunostintata de catre Tribunalul de a Doua Instanta din Lisabona, despre faptul ca, potrivit legislatiei interne, condamnatul a atacat executarea mandatului, iar la data de 30.04.2007 s-a dispus punerea sa in libertate pana la solutionarea apelului (filele 23-34 din dosarul nr. 206/319/2007).
Revenind la situatia juridica a condamnatului instanta a observat ca in temeiul art. 126 alin. 1 lit. b din Codul penal roman, termenul de prescriptie a executarii pedepsei de 1 an la care acesta a fost condamnat, s-ar fi implinit la data de 27.02.2008.
Conform art. 127 alin. 1 Cod penal, cursul acestui termen de prescriptie se intrerupe prin inceperea executarii pedepsei.
Or, arestarea inculpatului in urma identificarii sale de catre autoritatile portugheze la data de 27.04.2007 in vederea predarii catre Romania, data la care atat Mandatul de Urmarire Internationala si Arestare Provizorie in Vederea Extradarii cat si Mandatul European de Arestare erau emise de catre instanta de executare, este de natura a intrerupe cursul prescriptiei.
Nu a fost primita apararea facuta de catre condamnat prin aparator, in sensul ca statul de executare a Mandatului European de Arestare a refuzat executarea acestuia intrucat ar fi nelegal. Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 29-61), a rezultat ca ceea ce au refuzat autoritatile portugheze este doar predarea condamnatului, in calitatea acestuia de rezident in acest stat, urmand sa fie executata pedeapsa aplicata de Judecatoria Tg. Lapus, in Portugalia (filele 40-42 - motivarea instantei portugheze).
In cursul unei proceduri interne in fata autoritatilor portugheze, condamnatul s-a opus la predarea sa catre Romania invocand prescriptia executarii pedepsei, insa instanta portugheza a stabilit faptul ca prescriptia nu a intervenit nici din punct de vedere al statului emitent si nici din punct de vedere al statului de executare a MAE (fila 57 din dosarul instantei de fond, respectiv 28 din hotarare).
Faptul ca instanta portugheza a refuzat predarea condamnatului catre Romania insa a dispus preluarea de catre statul portughez a executarii pedepsei de 1 an inchisoare a lui D.V., nu este de natura sa afecteze prescriptia executarii pedepsei, ci este o chestiune de natura procedurala, care va fi reglementata de catre Biroul Executari Penale, neavand legatura cu obiectul prezentei cauze.
Avand in vedere aceste considerente, instanta de fond a apreciat ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 127 alin. 1 Cod penal si a constatat ca nu a intervenit prescriptia executarii pedepsei aplicata condamnatului D.V.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs condamnatul D.V. care, prin aparator, a aratat ca hotararea primei instante este nelegala, incalcandu-se dreptul la aparare al condamnatului si dreptul de a formula personal contestatie la executare.
A mai sustinut ca, atata vreme cat nu a inceput o executare efectiva si hotararea de condamnare nu a fost pusa in executare, obiectul cauzei nu-l poate constitui o contestatie la executare.
In consecinta, s-a invocat faptul ca problema intervenirii prescriptiei va putea fi analizata abia dupa punerea efectiva in executare a mandatului.
In subsidiar, s-a solicitat a se constata ca a intervenit prescriptia executarii pedepsei, intrucat din actele dosarului a rezultat ca statul portughez a refuzat punerea in executare a mandatului, existand o privare de libertate a condamnatului fara insa a se incepe executarea pedepsei.
Prin decizia penala nr. 395/R/11.12.2008 tribunalul a admis recursul declarat de condamnat a casat in intregime sentinta instantei de fond si a dispus rejudecarea cauzei de catre aceasta, retinandu-se ca nu au fost respectate dispozitiile legale care reglementeaza citarea partilor in proces.
In considerentele deciziei de casare s-a mentionat ca, potrivit disp. art. 291 C.pr.penala, judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate si procedura este indeplinita, dispozitii ce se regasesc si in cuprinsul art. 460 C.pr.penala ce reglementeaza procedura la instanta de executare, conform carora presedintele dispune citarea partilor interesate.
Tribunalul a facut trimitere si la dispozitiile art. 177 alin.1 C.pr.penala, potrivit carora, inculpatul se citeaza la adresa unde locuieste, iar potrivit alin. 4 al aceluiasi articol, daca nu se cunoaste adresa unde locuieste inculpatul, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala s-a savarsit infractiunea; potrivit alin. 3 al aceluiasi articol, daca inculpatul locuieste in strainatate, citarea se face prin scrisoare recomandata, in afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.
Verificand, in raport de actele dosarului, modul de indeplinire a procedurii de citare, tribunalul a constatat ca pe parcursul judecarii la prima instanta, condamnatul a fost citat doar de la ultimul domiciliu cunoscut, desi a reiesit in cauza ca acesta se afla in strainatate, respectiv in Portugalia. Indeplinind procedura numai la adresa de domiciliu, unde condamnatul nu mai locuia, prima instanta a procedat la judecarea cauzei in lipsa unei parti nelegal citate, cu incalcarea unui drept fundamental, respectiv dreptul la aparare.
De asemenea, nu a fost respectat principiul potrivit caruia orice persoana are dreptul la un proces echitabil, principiu inscris in art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului.
Ca urmare, tribunalul a considerat ca s-a cauzat o vatamare intereselor legale ale condamnatului, ce prevaleaza fata de celelalte motive de recurs invocate, vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea hotararii primei instante.
In consecinta, recursul declarat de condamnat a fost admis.