Uzucapiune, calitatea procesuala pasiva a statului. Statul este persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi si obligatii. (Decizia civila nr.43 R din 13 ianuarie 2010 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IV a Civila.)
Art.25 din Decretul nr.31/1954 si art. 680 Cod civil
Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.17527/14.12.2007 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr.29229/299/2006, au fost respinse exceptia inadmisibilitatii si a lipsei calitatii procesuale pasive; a fost admisa cererea formulata de reclamanta C.E. in contradictoriu cu paratii Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si Municipiul Bucuresti prin Primarul General; s-a constatat deschisa succesiunea defunctei Gh.A.;s-a constatat vacanta succesorala si calitatea de unic mostenitor a Statului Roman; s-a constatat ca reclamanta a dobandit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului din Bucuresti, str.Renasterii nr.42, sector 1, identificat prin raportul de expertiza 2023/12.03.2007 si prin accesiune dreptul de proprietate asupra constructiei aferente pe acest teren.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin cererea formulata, reclamanta C.E. a solicitat, in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si Municipiul Bucuresti prin Primarul General, ca instanta sa constate deschisa succesiunea defunctei Gh.A.,sa constate vacanta succesorala si calitatea de unic mostenitor al Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice si dobandirea de catre reclamanta a dreptului de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, str.Renasterii nr.42, sector 1, prin uzucapiune, precum si instanta sa constate ca reclamanta a dobandit dreptul de proprietate asupra constructiilor aflate pe teren prin accesiune imobiliara, in motivarea cererii reclamanta aratand ca a cumparat imobilul la data de Gheorghe Ana printr-un inscris sub semnatura privata in anul 1973, ca aceasta achizitionase imobilul in 1956 prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.277/18-17.01.1956 de Notariatul de Stat Orasenesc al Raionului Grivita Rosie, ca ulterior, in 2004, reclamanta a ridicat pe teren o alta constructie, in locul celei care a ars, ca sunt indeplinite conditiile prevazute de codul civil pentru dobandirea proprietatii prin uzucapiune.
Prima instanta a mai constat si ca, pe acest teren, reclamanta a ridicat o constructie individualizata prin raportul de expertiza inregistrat sub nr.2023/12.03.2007, astfel ca,tinand cont ca potrivit art.492 Cod civil proprietarul terenului este prezumat a fi si proprietarul constructie, si avand in vedere ca uzucapiunea are efecte retroactive,instanta a constatat ca reclamantul a dobandit dreptul de proprietate asupra constructiei.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel motivat Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice,criticand hotararea pentru nelegalitate si netemeinice si aratand ca reclamanta nu are calitate procesuala activa, intrucat, potrivit art.85 din Legea nr.35/1995,"in lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constata ca succesiunea este vacanta, eliberand certificat de vacanta succesorala, dupa expirarea termenului legal de acceptare a mostenirii".
Prin decizia civila nr.1048 din data de 07.07.2008 Tribunalul Bucuresti-Sectia a V-a Civila a admis apelul declarat de paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice; a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice si a respins actiunea ca neintemeiata formulata de reclamanta impotriva Municipiului Bucuresti si ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasive a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
Pentru a hotari astfel tribunalul a retinut ca in mod corect prima instanta a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii avand in vedere ca orice persoana interesata poate solicita sa se constate vacanta succesorala atunci cand reprezentantul statului ramane in pasivitate si nu cere el insusi sa se constate acest lucru, iar in prezenta cauza reclamanta urmareste sa isi stabileasca un drept in raport cu statul, pe care il considera mostenitor al defunctei Gh.A.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.26 alin.1 din Legea nr.18/1991, "terenurile situate in intravilanul localitatii, care au apartinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, in ambele cazuri fara mostenitori, trec in proprietatea comunei, orasului sau a municipiului, dupa caz si in administrarea primariilor...".
Totodata, potrivit art.25 din Decretul nr.31/1954, "Statul este persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi si obligatii. El participa in astfel de raporturi prin Ministerul Finantelor, afara de cazurile in care legea stabileste anume alte organe in acest scop".
Din coroborarea textelor legale sus-mentionate cu dispozitiile art.680 Cod civil, rezulta ca mostenitor in cazul succesiunilor vacante este statul, dar nu prin Ministerul Finantelor, ci prin unitatea administrativ teritoriala de la ultimul domiciliu al defunctului.
Aceeasi concluzie se desprinde si din dispozitiile art.68 alin.1 din Legea nr.36/1995, care dau competenta de a solicita deschiderea succesiunii "ori carei persoane interesate,....procurorului, precum si....a secretariatului consiliului local al localitatii in raza careia defunctul si-a avut ultimul domiciliu, atunci cand are cunostinta ca mostenirea cuprinde bunuri imobile".
In consecinta, tribunalul a constatat ca pe capatul de cerere privind constatarea succesiunii vacante nu are calitate procesuala pasiva Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice. Totodata, tribunalul a constatat ca Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, nu are calitate procesuala pasiva pe capatul de cerere privind constatarea uzucapiunii, dispozitiile art.26 alin.1 din Legea nr.18/1991 stabilind expres entitatea in patrimoniul careia intra terenurile persoanelor decedate fara mostenitori, iar in cauzele privind constatarea uzucapiunii calitatea procesuala pasiva este atrasa de calitatea de proprietar al bunului imobil asupra caruia se invoca posesia exercitata de catre reclamant. Ca atare, calitatea procesuala pe acest capat de cerere are Municipiului Bucuresti, iar nu, Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
Pe cale de consecinta, calitatea procesuala pasiva pe capatul de cerere privind accesiunea nu are calitate procesuala pasiva Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice,ci tot Municipiul Bucuresti, capatul de cerere privind constatarea accesiunii fiind accesoriu capatului de cerere privind constatarea uzucapiunii.
In consecinta, tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice si a respins actiunea formulata impotriva acestui parat ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala.
Tribunalul a constatat intemeiat si motivul de apel care vizeaza neindeplinirea conditiilor uzucapiunii.
Astfel, desi reclamanta a sustinut ca ar fi cumparat imobilul de la Gh. A. printr-un act sub semnatura privata incheiat in anul 1973, nu a depus acest act si nu a facut nici o dovada in sensul ca un astfel de act ar fi existat si ar fi fost incheiat in anul pretins de reclamanta.
Totodata, din declaratia martorului audiat la cererea reclamantei rezulta ca "din anul 1971-1972 reclamanta a locuit cu Gh.A.si a avut grija de aceasta pana la decesul care a survenit in anul 1983" si ca "dupa 1983 reclamanta a continuat sa locuiasca in imobil". Din declaratia aceluiasi martor rezulta ca acesta cunostea de la parintii sai ca "Gh. A.si Gh.A. s-au hotarat sa-i dea reclamantei imobilul din str. Renasterii nr.42 pentru ca a avut grija de ei". Ca atare, eventuala vanzare prin inscris sub semnatura privata putea avea loc oricand pana in anul 1983, cand a decedat Gh.A.
Impotriva deciziei pronuntate de tribunal a declarat recurs reclamanta, C.E. care a criticat solutia pentru nelegalitate, invocand in drept dispozitiile art. 304 pct. 7 si pct. 9 Cod procedura civila.
Recurenta a aratat ca desi a declarat apel numai Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor, instanta admitand apelul, s-a pronuntat si fata de Municipiul Bucuresti si mai mult a solutionat cauza atat pe exceptie, cat si pe fond si incalcand drepturile stabilite de catre instanta de fond in favoarea reclamantei.
Recursul este intemeiat.
Examinand actele si lucrarile dosarului, se constata ca prin decizia civila nr.1048 din data de 07.07.2008 Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila a admis apelul declarat de paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice; a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice si a respins actiunea ca neintemeiata formulata de reclamanta impotriva Municipiului Bucuresti si ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasive a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
Apelul a fost declarat de catre Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice impotriva sentintei civile nr.17527 din 14.12.2007 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Unul dintre motivele de apel invocate de catre apelanta - parata se refera la lipsa calitatii procesuale pasive a Statului Roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor.
In masura in care instanta de apel a considerat intemeiat acest motiv si a admis apelul, schimband sentinta in sensul ca a respins actiunea formulata de reclamanta fata de Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, pentru lipsa calitatii procesuale pasive nu mai putea proceda la solutionarea cauzei pe fond, intrucat nu mai erau indeplinite cerintele prevazute de procedura civila, pentru formularea actiunii si solutionarea unei cereri de chemare in judecata.
Pe de alta parte, au fost incalcate principiul disponibilitatii si al solutionarii cauzei in limitele investirii, deoarece atata timp cat Municipiul Bucuresti prin Primarul General nu a declarat apel impotriva sentintei pronuntata de judecatorie, tribunalul nu se putea pronunta fata de aceasta parte, schimband solutia pe fond in apel.
Mai mult, nedeclararea apelului de catre Municipiul Bucuresti a determinat intrarea in puterea lucrului judecat a dispozitiilor instantei de fond, relative la reclamanta C.E.si paratul Municipiul Bucuresti.
Un alt aspect care trebuia avut in vedere de catre tribunal este acela ca Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice nu a fost obligat la o prestatie catre reclamanta, chemarea sa in judecata fiind doar pentru actiunea in constatare si pentru opozabilitate.
In mod corect instanta de fond a stabilit calitatea Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice de a sta in proces, de vreme ce s-a solicitat constatarea deschiderii succesiunii defunctei Gh.A. si a vacantei succesorale, in raport de faptul ca potrivit dispozitiilor art. 680 Cod civil, "In lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului".
De altfel, in doctrina, dar si in practica judiciara s-a apreciat ca, spre deosebire de ceilalti mostenitori, statul, in privinta dreptului avand ca obiect mostenirea vacanta, nu are un drept de optiune succesorala.
Prin actiunea formulata de reclamanta C.E., aceasta urmareste sa se constate ca a dobandit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului din Bucuresti, str. Renasterii nr. 42, sector 1, ceea ce inseamna ca pentru a-si stabili dreptul si a-l si realiza, trebuie sa se judece in contradictoriu cu Statul Roman si cu Municipiul Bucuresti, deoarece statul trebuie sa asigure remedii juridice si mijloace efective prin care partile pot sa-si exercite drepturile reglementate de lege.
In situatia in care s-ar constata lipsa calitatii procesuale pasive a celor doi parati chemati in judecata, s-ar ajunge la lipsirea reclamantei de un mijloc juridic efectiv de a-si stabili dreptul de proprietate in contradictoriu cu statul.
Aceste aspecte au fost retinute in jurisprudenta CEDO, de pilda in cauza Malhous contra Cehiei, si in cauza Faimblat contra Romaniei, ceea ce impune fiecarui stat semnatar al conventiei sa reglementeze cai juridice interne pentru ca orice persoana ce invoca o incalcare a Conventiei sa aiba acces la acestea si sa fie eficiente, in masura care permit sa se ajunga la o decizie cu privire la temeinicia plangerii si la un remediu adecvat pentru orice incalcare constatata.