Dreptul muncii. Anulare decizie de concediere. - art.252 din codul muncii

Conform art. 252 alin 2 din Codul muncii republicat:,, Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizia de sanctionare se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de persona76l, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata."
Analizand decizia contestata instanta constata ca aceasta nu intruneste cerintele art. 252 din Codul muncii, nefiind mentionate in cuprinsul acestei decizii
- descrierea faptei care constituie abatere disciplinara,
- motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile.
Se observa in acest sens ca, in decizia contestata se mentioneaza generic ,,absente nemotivate mai mult de 2 zile consecutiv sau mai mult de 3 zile intr-o luna ".
Angajatorul nu a aratat in decizia de sanctionare fapta ce se imputa salariatului, elementul material al faptei retinute ca abatere disciplinara care sa presupuna implicarea directa in savarsirea ei, formularile utilizate fiind generice. Descrierea faptei, asa cum este reglementata de art. 252 al. 2 lit. a din C muncii presupune ca angajatorul sa mentioneze data exacta (zi, luna, an) cand reclamanta a lipsit nejustificat, in acest fel putandu-se stabili daca absentele erau sau nu nemotivate, angajatul avand posibilitatea de a aduce dovezi prin care sa-si justifice absenta_ Nefiind indicata o data a savarsirii faptelor, instanta nu poate stabili daca parata a respectat termenul de 30 de zile, prevazut de art. 252 al. 1 C muncii, de la luarea la cunostinta despre abaterile savarsite pentru a emite decizia de sanctionare. In masura in care ar fi fost indicate exact zilele in care a absentat reclamanta, instanta putea stabili daca abaterea disciplinara a avut caracter continuu sau nu.
Prin cererea inregistrata pe rolul acestui tribunal sub nr. 4805/98/2012 la data de 29.11.2012 reclamanta D.G. a chemat in judecata pe parata SC _. pentru ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta in cauza instanta sa dispuna anularea deciziei de sanctionare prin desfacerea disciplinara a contractului individual de munca nr. 6/15.02.2011 si reintegrarea in functia detinuta anterior.
In motivarea cererii reclamanta arata ca la data de 22.11.2012 a primit decizia prin care s-a dispus concedierea sa incepand cu data de 09.11.2012. Solicita sa se constate nulitatea absoluta a deciziei deoarece nu au fost respectate disp. art. 252 al. 2 lit. a si c C muncii, respectiv intimata nu a descris fapta care constituie abatere disciplinara si nu sunt cuprinse motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii prealabile. A mai invocat exceptia nulitatii deciziei intemeiata pe dispozitiile art. 251 C muncii pentru lipsa efectuarii cercetarii disciplinare prealabile.
In drept a invocat art. 252 C muncii.
Cererea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 15 din Legea nr. 146/1997.
Parata a depus intampinare prin care solicita respingerea cererii reclamantei apreciind ca in cuprinsul deciziei contestate, fapta care constituie abatere disciplinara este descrisa in amanunt. De asemenea, mai arata ca reclamanta a fost convocata pentru a i se da posibilitatea sa-si sustina toate apararile, dar a refuzat sa dea explicatii in scris. Apreciaza ca o descriere mai amanuntita a faptei nu se impunea atata timp cat reclamanta nu s-a prezentat la data la care a fost convocata si a refuzat sa dea declaratii scrise cu privire la absentele sale si nici nu si-a justificat refuzul de a reveni la munca, asa cum i s-a cerut. In ceea ce priveste cercetarea prealabila arata ca reclamanta a fost convocata in acest sens in scris pentru data de 29.10.2012, dar s-a prezentat a doua zi la unitate.
In drept a invocat art. 115 Cpc,
In dovedire solicita proba cu inscrisuri, martori.
Din actele si lucrarile dosarului tribunalul retine urmatoarele:
Reclamanta a incheiat cu parata contractul individual de munca nr. 6/15.02.2011 care a incetat in temeiul deciziei fara numar si data prin care s-a dispus concedierea reclamantei potrivit art. 61 lit. a C muncii, incepand cu data de 09.11.2012.
Conform art. 252 alin 2 din Codul muncii republicat:,, Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizia de sanctionare se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata."
Analizand decizia contestata instanta constata ca aceasta nu intruneste cerintele art. 252 din Codul muncii, nefiind mentionate in cuprinsul acestei decizii
- descrierea faptei care constituie abatere disciplinara,
- motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile.
Se observa in acest sens ca, in decizia contestata se mentioneaza generic ,,absente nemotivate mai mult de 2 zile consecutiv sau mai mult de 3 zile intr-o luna ".
Angajatorul nu a aratat in decizia de sanctionare fapta ce se imputa salariatului, elementul material al faptei retinute ca abatere disciplinara care sa presupuna implicarea directa in savarsirea ei, formularile utilizate fiind generice. Descrierea faptei, asa cum este reglementata de art. 252 al. 2 lit. a din C muncii presupune ca angajatorul sa mentioneze data exacta (zi, luna, an) cand reclamanta a lipsit nejustificat, in acest fel putandu-se stabili daca absentele erau sau nu nemotivate, angajatul avand posibilitatea de a aduce dovezi prin care sa-si justifice absenta. In modul in care este descrisa fapta retinuta in sarcina reclamantei, aceasta nu are posibilitatea de a cunoaste in concret care au fost zilele in care a absentat nemotivat. Fara a indica efectiv care au fost zilele in care reclamanta a absentat, nu se poate stabili daca acele zile erau cumva zile nelucratoare, astfel ca reclamanta nu ar fi avut obligatia de a se prezenta la serviciu. Mai mult, in raport de zilele in care a absentat nejustificat se poate calcula si termenul in care angajatorul poate emite decizia de sanctionare. Nefiind indicata o data a savarsirii faptelor, instanta nu poate stabili daca parata a respectat termenul de 30 de zile, prevazut de art. 252 al. 1 C muncii, de la luarea la cunostinta despre abaterile savarsite pentru a emite decizia de sanctionare. In masura in care ar fi fost indicate exact zilele in care a absentat reclamanta, instanta putea stabili daca abaterea disciplinara a avut caracter continuu sau nu.
In cuprinsul deciziei de sanctionare nu se face referire la apararile salariatului cu privire la invinuirile care i se aduc. Desi parata se apara invocand faptul ca reclamantei i s-au solicitat explicatii in scris pe care aceasta a refuzat sa le dea, aceste aspecte trebuiau consemnate in decizia de sanctionare. Solicitarea paratei de incuviintare a probei testimoniale pentru dovedirea acestor aspecte nu este admisibila intrucat legea impune respectarea unei forme a deciziei de concediere, forma care nu poate fi complinita prin alte probe administrate ulterior emiterii ei. Refuzul reclamantei de a da explicatii cu privire la faptele imputate nu este un motiv de natura a complini lipsurile deciziei de sanctionare care trebuie sa faca referire la motivele inlaturarii apararilor salariatei.
Sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, potrivit art. 272 din Codul muncii, acesta fiind obligat sa depuna toate dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare, insa parata nu a reusit sa dovedeasca, prin inscrisurile depuse la dosar ca a respectat prevederile legale aplicabile in materie.
Avand in vedere ca decizia contestata este nelegala sub aspect formal deoarece nu indeplineste cerintele prevazute de art. 252 al. 2 lit. a, c din Codul muncii sub sanctiunea nulitatii absolute, instanta, in temeiul art. 80 alin. 1 din c muncii, urmeaza sa admita exceptia nulitatii si sa dispuna anularea deciziei de sanctionare prin desfacerea disciplinara a contractului individual de munca nr. 6/15.02.2011, fara numar si data, emisa de parata.
In baza art. 80 alin. 1 din Codul muncii va dispune obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul incepand cu data emiterii deciziei de concediere si pana la efectiva reincadrare. Avand in vedere ca instanta a constatat nulitatea deciziei de concediere, angajatorul va fi obligat, din oficiu, la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul chiar daca aceste despagubiri nu au fost solicitate pe calea contestatiei. Art. 80 al. 1 C muncii instituie o exceptie de la principiul disponibilitatii, instanta fiind obligata sa dea mai mult decat s-a cerut in temeiul normei imperative a legii.
In baza art. 80 alin. 2 din Codul muncii va dispune repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei de concediere, respectiv reintegrarea reclamantei in functia avuta anterior emiterii deciziei de sanctionare prin desfacerea disciplinara a contractului individual de munca nr. 6/15.02.2011, fara numar si data, emisa de parata.
In temeiul art.36 din Regulamentul de Ordine interioara al instantelor judecatoresti opinia asistentilor judiciari este concordanta cu solutia si considerentele expuse in motivarea prezentei hotarari.