Conflict de munca. Drepturi banesti. Solicitarea de catre personalul auxiliar de specialitate din justitie a ajutorului banesc pentru nasterea unui copil conform contractului colectiv de munca unic la nivel national 2007 - 2010. Sentinta civila nr. 155F din data de 12.02.2008
pronunțată de Tribunalul Ialomita

Prin cererea inregistrata pe rolul acestui tribunal, reclamanta A.M. a chemat in judecata paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Bucuresti si Tribunalul Ialomita solicitand obligarea acestora la plata ajutorului banesc, egal cu un salariu de baza actualizat la data platii efective pentru nasterea unui copil , conform art.51 lit. c din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National 2007 - 2010.
In motivarea cererii sale, reclamanta, grefier la Judecatoria Slobozia, a aratat ca la data de 5 martie 2007 a dat nastere unui copil si ca, in conformitate cu dispozitiile Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel National pentru anii 2007 - 2010, trebuia sa primeasca un ajutor banesc egal cu un salariu de baza, platit de unitate mamei, pentru nasterea fiecarui copil .
Aceasta obligatie este imperativa pentru toate unitatile angajatoare din tara, intrucat prin unitate se intelege, potrivit art.2 alin.2 din C.C.M. unic 2007 - 2010 si institutiile publice, asociatiile de orice fel si organele de stat .
Mai mult decat atat, arata reclamanta, toate drepturile cuprinse in contractul colectiv unic sunt garantate tuturor salariatilor, incadrati la toti angajatorii din tara, inclusiv personalului incadrat in justitie, care desi are o lege de salarizare speciala, beneficiaza totodata si de drepturile si ajutoarele prevazute pentru toti ceilalti salariati din tara, fara nicio distinctie si fara nicio discriminare .
Daca s-ar proceda altfel, sustine reclamanta, s-ar incalca prevederile legale, privind nediscriminarea, garantate pe plan intern, atat prin Constitutia Romaniei cat si prin O.G. nr.137/2000 cat si pe plan international, prin Conventiile O.I.M. nr.100/1951 asupra egalitatii de remunerare, 111/1958, privind discriminarea in domeniul fortei de munca si exercitarii profesiei si 183/2000, privind protectia maternitatii cu scopul de a proteja egalitatea tuturor femeilor care muncesc .
Cererea reclamantei se dovedeste a fi nelegala si netemeinica urmand a fi respinsa pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiile art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, privind contractul colectiv de munca pentru salariatii institutiilor bugetare, prin contractele de munca nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale, prevederi cuprinse si la art.3 alin.3 din Contractul Colectiv de Munca Unic la nivel national pe anii 2007 - 2010 .
In acest sens, este de observat ca dreptul solicitat de reclamanta si prevazut la art.51 lit.c din C.C.M. 2007 - 2010, constand in contravaloarea unui salariu pe unitate platit mamei pentru nasterea fiecarui copil este reglementat prin art.25 din Legea nr.416/2001 .
Prin urmare, in raport de cele aratate mai sus, reclamantei nu i se poate acorda dreptul reglementat la art.51 lit.c din C.C.M. 2007 - 2010, intrucat astfel de drept este reglementat prin Legea nr.416/2001 .
Mai mult decat atat, drepturile salariale si de orice natura pentru personalul auxiliar de specialitate din justitie, din care face parte si reclamanta este reglementat de legi speciale (Legea nr.567/2004 si O.G. nr.8/2007) iar printre drepturile cuvenite acesteia nu se prevede si dreptul solicitat prin cererea de chemare in judecata .
In cauza nu se poate retine nici faptul ca reclamanta, fata de alte categorii profesionale, se afla intr-o situatie de discriminare in conditiile reglementate de O.G. nr.137/2000 .
Astfel, C.E.D.O, legat de art.14, privind interzicerea discriminarii, a apreciat ca diferenta de tratament devine discriminare atunci cand se induc distinctii intre situatii analoage si comparabile, fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva (18 februarie 1991- cauza FREDIM contra Suediei sau 23 iunie 1993 - cauza HOFFMAN contra Austriei) .
Ori, justificarea rezonabila si obiectiva in cazul in speta rezida in aceea ca drepturile salariale si de alta natura cuvenite legal reclamantei sunt achitate de o institutie publica finantata integral de la bugetul de stat iar interesul legislatiei privind gestionarea acestui buget face ca drepturile cuvenite angajatilor unei astfel de institutii sa fie stabilite prin lege si sa nu se poata constitui obiect al unor negocieri colective, asa cum prevad de altfel si dispozitiile art.157 alin.2 Codul muncii .
Asa fiind, pentru aceste considerente, urmeaza a respinge ca neintemeiata cererea formulata de reclamanta A. M., impotriva paratilor Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Bucuresti si Tribunalul Ialomita .
Tribunalul Ialomita - sentinta civila nr. 155/F/12.02.2008.