Continut speta Acordare facilitati fiscale
Prin Decizia civila. 1539/R din 6 Martie 2014 pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures Sectia II-a civila in Dosar nr.1823/96/2013 s-a respins ca nefondat recursul formulat de Prefectul Judetului Harghita, impotriva Sentintei nr.3972 din 18.09.2013, pronuntata de Tribunalul Harghita, in dosarul nr.1823/96/2013.
Prin aceeasi hotarare a fost admis recursul formulat de Consiliul local, impotriva sentintei nr.3972 din 18.09.2013, pronuntata de Tribunalul Harghita, in dosarul nr.1823/96/2013 si in consecinta a fost modificata, in parte, sentinta atacata, in sensul ca a fost anulat partial art.2 alin.2 din Hotararea nr.231 din 20.12.2012, prin eliminarea sintagmei "care nu inregistreaza restante la plata obligatiilor bugetare locale".
Instanta de control judiciar a retinut ca prin sentinta nr.3972 din 18 septembrie 2013, Tribunalul Harghita a admis in parte actiunea in contencios administrativ formulata de reclamant si, in consecinta:
A anulat art.2 alin.2 din Hotararea nr.231 din 20.12.2012, emisa de parat.
A respins actiunea cu privire la anularea art.2 alin.3 teza I si a Anexei 2 din Hotararea nr.231 din 20.12.2012, emisa de parat.
Examinand recursurile formulate prin prisma motivelor invocate Curtea a retinut ca, contrar sustinerilor recurentului Institutia Prefectului Judetului Harghita, nu se pune problema adaugarii la lege, prin art.2 alin. 3 din HCL nr. 231 din 20.12.2012 respectandu-se dispozitiile art. 286 alin. 1 si 2 Cod fiscal.
Dispozitiile art. 286 Cod fiscal raportat la pct. 220. din HG nr. 44/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare ale Legii nr.571/2003, privind Codul fiscal nu conditioneaza acordarea facilitatilor decat cu privire la natura impozitului, acesta trebuind sa fie pentru cladirea folosita ca domiciliu de persoanele fizice, respectiv pentru terenul aferent cladirii folosite ca domiciliu de acestea, ceea ce prin art. 1 din Anexa s-a respectat.
De asemenea, aceste dispozitii nu limiteaza in vreun fel categoria persoanelor fizice care ar beneficia de facilitati. De altfel, prin acelasi articol din HCL nr. 231 din 20.12.2012 si in baza acelorasi dispozitii legale, aceste facilitati au fost acordate si persoanelor detinatoare a titlului de "cetatean de onoare"al municipiului, fara ca recurentul sa critice in vreun fel acordarea facilitatilor fiscale acestei categorii de contribuabil si, mai ales, fara sa motiveze in vreun fel de ce considera necesara aceasta discriminare intre contribuabili cu atat mai mult cu cat, fiind in general persoane defavorizate, familiile care au in intretinere persoane cu handicap grav sau accentuat aveau mai mare nevoie de facilitatea fiscala acordata.
In ceea ce priveste recursul formulat de Consiliul Local, s-a retinut ca, prin art. 2 alin. 2 din aceeasi HCL nr. 231 din 20.12.2012, s-a conditionat acordarea bonificatiei pentru plata cu anticipatie, pana la data de 31 martie inclusiv, a impozitului pe cladiri, a impozitului pe teren si a impozitului pe mijloacele de transport, datorate pentru intregul an in curs de contribuabili, reprezinta o adaugare la lege, aspect pe care, recurenta insasi l-a recunoscut atat prin intampinarea din fata instantei de fond cat si prin cererea de recurs. Insa in mod nelegal instanta de fond a anulat intregul alineat desi recunoscuse dreptul autoritatii locale in stabilirea cuantumului bonificatiei. Anuland integral aceste dispozitii, practic bonificatia care a fost acordata si in baza careia contribuabilii si-au platit cu anticipatie, pana la data de 31 martie 2013 impozitul pe cladiri, pe teren si pe mijloacele de transport, datorate pentru intregul an, ramane fara temei legal.
Practic, instanta de fond s-a contrazis in considerente si dispozitiv cu privire la acest drept al autoritatii locale ca, in baza art. 255 alin.2, art.260 alin.2, respectiv art.265 alin.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu art.288 pct.224 alin.1 lit. d din H.G. nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, sa stabileasca nivelul bonificatiei, de vreme ce, in considerente l-a recunoscut iar prin dispozitiv a anulat intregul alin. 2 al art. 2 din HCL nr. 231 din 20.12.2012.