Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Art. 998- 999 Cod civil . Exercitarea unui drept subiectiv inlatura caracterul ilicit al faptei.Exercitarea abuziva a unui drept poate constitui temei al raspunderii civile delictuale. Decizie nr. 2029 din data de 11.06.2012
pronunțată de Tribunalul Gorj

Art. 998- 999 Cod civil . Exercitarea unui drept subiectiv inlatura caracterul ilicit al faptei.Exercitarea abuziva a unui drept poate constitui temei al raspunderii civile delictuale. R O M A N I A

TRIBUNALUL GORJ
SECTIA I CIVILA

Decizia Nr. 2029/2012
Sedinta publica de la 11 Iunie 2012
Completul compus din:
PRESEDINTE
Judecator
Judecator
Grefier

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul parat EM impotriva sentintei civile nr. 10637/09.12.2011, pronuntata de Judecatoria Tg Jiu, in dosarul nr. _..
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns intimatul reclamant MF si procurator DI, lipsa fiind recurentul parat EM reprezentat de avocat SM
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefier, intimatul reclamant declara ca-l imputerniceste pe DI sa-l reprezinte in prezenta cauza, dupa care constatandu-se recursul in stare de judecata, s-a acordat cuvantul.
Avocat SM pentru recurentul parat a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei si respingerea actiunii conform motivelor scrise, aratand ca nu exista fapta ilicita a paratului si nici vinovatia acestuia.
Procurator DI pentru reclamant solicita respingerea recursului ca nefondat si reclamantul depune o precizare scrisa.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de fata :
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu sub nr. _, reclamantul MF a solicitat instantei ca in contradictoriu cu paratul EM sa fie obligat paratul la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca la data de 07.02.2011, ora 07.00, a fost luat de acasa impreuna cu concubina sa de catre seful de post al Politiei Runcu care a fost insotit de catre ajutorul acestuia si de catre 3 politisti de la Politia Mun. Tg-Jiu insotiti de catre un caine, dusi la Postul de Politie Runcu unde a fost amprentat, iar concubinei sale i s-a luat o declaratie, dupa care a fost lasata in strada la o temperatura de -300 C.
Ca organele de politie i-au comunicat reclamantului ca este suspectat de furt calificat pentru ca ar fi furat suma de 4.000 lei de la parat si la verificarea amprentelor s-a constatat ca pe banii despre care paratul a pretins ca au fost furati de catre reclamant au fost gasite alte amprente decat ale reclamantului.
In dovedirea actiunii, reclamantul a solicitat instantei proba cu martorii ,paratul solicitand instantei proba cu martorii __
Martorul EM fiind fiul paratului a fost inlaturat de la audiere potrivit disp. art. 189 alin.1 C.proc.civ.
Instanta a solicitat Politiei Mun. Tg-Jiu atasarea dosarului nr. .. in care s-a pronuntat rezolutia de neincepere a urmaririi penale fata de faptuitorul V cercetat pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. i C.Pen.
Prin sentinta civila nr. 10637/09.12.2011, pronuntata de Judecatoria Tg Jiu, in dosarul nr. _ s-a admis in parte actiunea formulata de catre reclamantul MF , in contradictoriu cu paratul EM
A obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale si suma de 500 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, a retinut instanta ca prin plangerea adresata Postului de Politie Runcu persoana vatamata EM a sesizat ca faptuitorul FM i-a sustras dintr-o anexa gospodareasca (pivnita) suma de 4.000 lei.
Parchetul de pe langa Judecatoria Tg-Jiu, cu ocazia efectuarii cercetarii la fata locului la imobilul anexa gospodareasca, nu a identificat urme sau alte mijloace de proba, chiar martorii propusi de persoana vatamata fiind audiati, au precizat ca in ziua in care a fost reclamat ca s-a produs furtul, FM nu a fost vazut la domiciliul persoanei vatamate si de asemenea martorii nu l-au vazut purtand discutii cu persoana vatamata.
Faptuitorul FM a declarat ca in noaptea de 6-7 februarie 2011 s-a aflat la domiciliul sau impreuna cu sotia si cele doua fiice, afland si el de la vecini ca EM a sesizat furtul sumei de 4.000 lei dintr-o dependinta gospodareasca, dar nu are cunostinta cine a comis aceasta fapta.
A constatat Parchetul de pe langa Judecatoria Tg-Jiu ca exista un dubiu in ceea ce priveste comiterea acestei fapte penale de catre faptuitorul FM , cu atat mai mult cu cat martorii propusi de insusi persoana vatamata nu cunosc nimic in legatura cu acest pretins furt, nefiind de asemenea verosimil faptul ca persoana vatamata ar fi depozitat o suma atat de mare intr-o dependinta a locuintei (pivnita).
In urma acestor probe administrate, Parchetul de pe langa Judecatoria Tg-Jiu, prin rezolutia din 30.06.2011, a dispus neinceperea urmaririi penale fata de faptuitorul FM pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 208-209 alin.1 lit.i C.Pen.
In cursul cercetarii judecatoresti au fost audiati martora reclamantului, RV care in sedinta publica din 04.11.2011 a precizat ca este concubina reclamantului si pe data de 07.02.2011 paratul a acuzat pe reclamat ca este hot si ca i-a furat banii si in urma acestei declaratii reclamantul si martora au fost dusi la politie, fiind anchetati pe motiv ca reclamantul a furat banii paratului.
Aceeasi martora a precizat ca a auzit vorbindu-se prin sat ca tot membrii familiei paratului ar fi luat banii acestuia.
Martorul reclamantului UI a precizat ca la inceputul lunii februarie a fost invitat la familia reclamantului si a doua zi de dimineata se afla tot la domiciliul reclamantului, constatand prezenta organelor de politie la acest domiciliu pentru a face cercetari pe motivul ca s-au furat niste bani ai vecinului.
Acelasi martor a precizat ca organele de politie s-au deplasat la locuinta reclamantului pentru a face cercetari deoarece paratul a avut un cerc de banuiti printre care se numara si reclamantul.
Martorul paratului SCC a precizat ca nu cunoaste pentru ce se judeca partile.
Din actele si probele administrate la dosar, inclusiv din rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Tg-Jiu pronuntata in dosarul nr. _ rezulta fara putinta de tagada ca fata de reclamant, la plangerea paratului, s-a dispus neinceperea urmaririi penale pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 208-209 alin.1 lit.i C.Pen. cu motivarea ca din probele administrate in cauza nu rezulta ca reclamantul ar fi savarsit aceasta fapta penala, cu atat mai mult cu cat martorii propusi de insasi persoana vatamata, EM nu cunosc nimic in legatura cu acest pretins furt, nefiind verosimil nici faptul ca persoana vatamata ar fi depozitat o suma atat de mare intr-o dependinta a locuintei (pivnita).
Astfel, instanta a apreciat ca din partea paratului la adresa reclamantului a existat o fapta ilicita de natura sa-i produca reclamantului un prejudiciu moral, cu atat mai mult cu cat la Postul de Politie Runcu paratul s-a adresat solicitand efectuarea de cercetari fata de reclamant expres cu privire la faptul ca i-ar fi sustras dintr-o anexa gospodareasca suma de 4.000 lei si nu cu referire la un pretins cerc de suspecti pe care i-ar fi avut in vedere paratul.
S-a apreciat ca fapta paratului intruneste elementele raspunderii civile delictuale care i-au produs reclamantului un prejudiciu moral, acesta nefiind vinovat de savarsirea faptei sesizate de catre parat impotriva sa, plangerea formulata impotriva sa generand un prejudiciu moral datorat de disconfortul deplasarii la organele de politie in conditiile in care acesta, potrivit rezolutiei parchetului, s-a dovedit a fi nevinovat.
In baza art. 274 C.proc.civ. va fi obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat.
Impotriva sentintei a declarat recurs paratul EM, solicitand modificarea acesteia, in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata.
Recurentul sustine ca in cauza fapta nu intruneste elementele raspunderii civile delictuale, intrucat fapta sa nu are caracter ilicit, formularea cu buna credinta a unei plangerii penale fiind un drept constitutional reglementat si de legea procesual penala, nefiind exercitata abuziv, in caz contrar ar fi existat savarsirea infractiunii de denunt calomnios. Ca, paratul a formulat o singura plangere fata de reclamant si nu a contestat solutia dispusa de procuror.
Ca, plangerea nu a fost formulata cu intentia de a provoca reclamantului o represiune nedreapta, iar cu privire la un presupus prejudiciu moral suportat de reclamant, arata ca nu s-a declansat urmarirea penala, nu s-au dispus masuri preventive care sa aduca atingere unor drepturi fundamentale si nici nu a fost obligat la cheltuieli judiciare.
Tribunalul, verificand actele si lucrarile dosarului, constata intemeiate criticile formulate de recurentul parat.
Pentru angajarea raspunderii civile delictuale in temeiul art. 998 Cod civil se impune existenta unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii si aceasta fapta sa fie imputabila autorului ei, respectiv autorul sa fi avut o vina atunci cand a savarsit-o.
Cu privire la caracterul ilicit al faptei este de precizat ca exista anumite situatii in care raspunderea nu este angajata, caracterul ilicit al faptei fiind inlaturat de anumite cauze, printre care si exercitarea unui drept subiectiv.
Cel ce exercita prerogativele pe care legea le recunoaste dreptul sau subiectiv nu poate fi considerat ca actioneaza in mod ilicit, chiar daca prin exercitiul acestui drept a adus anumite restrangerii drepturilor altei persoane.
Doar exercitarea abuziva a unui drept poate constitui temei al raspunderii civile delictuale, respectiv atunci cand dreptul nu este utilizat in vederea realizarii finalitatii sale, ci in intentia de a pagubi o alta persoana.
Astfel, art. 723 Cod procedura civila prevede ca drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege, iar partea care foloseste in chip abuziv aceste drepturi raspunde pentru pagubele pricinuite.
In cauza de fata, paratul la 07.02.2011 s-a adresat cu plangere organelor de politie, in scopul sesizarii faptei de furt produsa in patrimoniul sau, in noaptea de 6/7.02.2011, ocazie cu care a precizat ca il banuieste ca autor pe reclamant.
Chiar daca in urma cercetarilor efectuate de organele de urmarire penala nu s-a constatat ca reclamantul este autorul faptei (din actele de urmarire penala nu rezulta ca autorul ar fi fost identificat), fapta paratului de a sesiza organele in drept pentru cercetarea unei fapte de furt nu poate fi considerata abuziva, ci constituie un drept al persoanei pagubite.
Acest drept nu a fost executat de catre reclamant in mod abuziv, fara temei si in scopul de a defaima sau pedepsi nelegal pe reclamant.
Din procesul verbal de cercetare la locul faptei rezulta ca la domiciliul paratului, in incaperea de unde acesta a precizat ca i s-a sustras suma de bani, au existat urme de fortare - 3 lacate fortate si aruncate, precum si existenta unor documente ravasite, indicii ce l-au indreptatit pe parat sa sesizeze organele de politie pentru cercetari.
Nu a rezultat ca paratul ar fi formulat plangeri repetate impotriva reclamantului si nici ca dupa adoptarea solutiei de neincepere a urmarii penale, paratul ar fi continuat sa sustina ca reclamantul este autorul faptei de furt.
Banuiala paratului asupra reclamantului s-a intemeiat pe imprejurarea ca acesta din urma cunostea locul unde paratul isi pastra suma de bani.
Imprejurarea ca nu reclamantul este autorul faptei nu poate fi considerata ca o dovada a relei credinte a paratului la momentul formularii plangerii catre organele de urmarire penala.
Se impune a se avea in vedere specificul infractiuni de furt - luarea bunului din posesia partii vatamate, fara stirea si consimtamantul acestuia, astfel ca , in putine cazuri persoana pagubita are posibilitatea sa cunoasca autorul furtului inainte de efectuarea cercetarilor de catre organele abilitate.
Sesizarea organelor de urmarire penale are tocmai scopul identificarii faptuitorilor si nu poate fi conditionata de cunoasterea in prealabil de catre persoana pagubita a autorului faptei de furt.
Intrucat, asa cum s-a aratat fapta paratului nu are caracter ilicit si nu a fost savarsita cu rea credinta, tribunalul, in temeiul art. 312 alin. 1 si 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, va admite recursul si va modifica sentinta, in sensul respingerii actiunii formulate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE :

Admite recursul declarat de recurentul parat EM impotriva sentintei civile nr. 10637/09.12.2011, pronuntata de Judecatoria Tg Jiu, in dosarul nr. _..
Modifica sentinta, in sensul ca respinge actiunea.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica de la 11 Iunie 2012 la Tribunalul Gorj.

Sursa: Portal.just.ro