Exercitarea dreptului la libera exprimare de catre jurnalist in limitele impuse de lege nu poate constitui un delict civil si nu poate da nastere la despagubiri chiar daca urmare a demersului jurnalistic una sau mai multe societati comerciale ar suferii prejudicii de imagine( dec. civ. Nr. 1328 din 03.07.2009)
Art. 998-999 Cod Civil raportat la art. 41 din legea nr. 504/2008
.
Prin actiunea formulata la 18.11.2006, reclamantele SC G SA si SC L I PC SA au chemat in judecata pe paratii B.S.O. si SC ABC P M SA , solicitand obligarea acestora la plata daunelor materiale si morale cauzate in urma difuzarii emisiunilor din 16.10.2006 si 30.10.2006.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 998, art. 999 Cod civil si art. 112 Cod procedura civila.
Paratul B.S.O. a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii, aratand ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 998-999 Cod civil pentru angajarea raspunderii civile delictuale, respectiv nu este precizat nici un prejudiciu, facandu-se simple afirmatii generice, nu exista o fapta ilicita si un raport de cauzalitate respectiv nu exista vinovatie.
Prin sentinta civila nr. 1694/19.12.2007 pronuntata de T. B. in dosar nr. 803/3/2007 a fost respinsa ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantele SC G SA si SC L. I. P. C. SA impotriva paratilor B.S.O., SC ABC P M SA, N. TV.
Impotriva sentintei mentionate a declarat apel SC L I P C SA.
Apelul declarat in termen a fost legal timbrat.
Analizand actele si lucrarile dosarului,Curtea retine urmatoarele:
Paratul B.S.O., realizator al emisiunii "Echipa de investigatii" a abordat tema "S" in mai multe emisiuni TV. Reclamantele se considera prejudiciate prin respectivele emisiuni si solicita despagubiri.
Anterior reclamantele s-au adresat CNA, care in sedinta publica din 8.02.2007, a decis sanctionarea postului N TV cu amenda in cuantum de 3000 lei pentru faptul ca in emisiunea "Echipa de investigatii" realizata de B.S. O. , difuzata in zilele de 15 si 22.01.1007 nu s-a respectat principiul "audiatur et altera pars" incalcandu-se astfel prevederile art. 42 alin. 2 din codul de reglementare al continutului audio-vizual, conform carora : "in cazul in care in emisiunile audio-vizuale se aduc acuzatii unei persoane privind fapte ori comportamente ilegale ori imorale, acesta trebuie sustinute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul sa intervina pentru asi exprima punctul de vedere; daca acuzatiile sunt aduse de radio difuzor, acesta trebuie sa respecte principiul "audiatur et altera pars"
Curtea constata in primul rand ca prin actiunea introductiva se solicita despagubiri pentru prejudiciile materiale si morale cauzate reclamantelor prin informatiile false difuzate cadrul emisiunii "Echipa de investigatii" din zilele de 26.10.2006 si 30.10.2006. Actiunea nu a fost precizata de catre reclamante decat sub aspectul cuantumului total al pretentiilor solicitate.
Fata de cele aratate Curtea retine ca Tribunalul nu avea a se pronunta asupra refuzului paratilor de a da pe post dreptul la replica criticile apelantelor relative la acest aspect neputand fi primite.
Curtea constata ca informatiile privitoare la creanta redate in emisiunile incriminate sunt bazate pe o nota de informare intocmita de Autoritatea Nationala de Control din cadrul Guvernului Romaniei. Aceasta nota a fost reluata in adresa nr. 125113 din 20.02.2004 emisa de catre MAI IGP (fila 183 dosar fond). De asemenea Curtea constata ca realizatorul emisiunii a avut in vedere contractul de import in comision nr. 4052/1994 si cele cinci acte aditionale la acest contract (filele 148-171 dosar fond).
Prin motivele de apel apelantele recunosc ca emisiunile au avut la baza documente dar pretind ca acestea erau false. Apelantele sustin ca documentele au fost falsificate de catre autoritatile statului respectiv AVAS si fosta Agentie Nationala de Control.
Folosind argumentul logic cunoscut sub denumirea "reductio ad absurdum" si acceptand ca sustinerile apelantelor relative la falsificarea documentelor sunt adevarate Curtea constata ca nici in acest caz nu s-ar dovedi vinovatia paratilor deoarece acestia au fost de buna credinta si au fost indusi in eroare. Evident ca daca documentele sunt reale nu se mai pune problema relei credinte si corectitudinii demersului jurnalistic.
Curtea constata ca si informatiile relative la aspectele aratate in alineatul anterior au la baza acte oficiale fiind exclusa reaua credinta a paratilor. Oricum Curtea nu poate primi sustinerile apelantilor conform carora informatiile nu ar fi adevarate.
In masura in care documentele avute la dispozitie sunt oficiale si credibile nu i se poate pretinde jurnalistului sa faca verificari cu privire la existenta unor procese intre parti sau cu privire la existenta unor hotarari judecatoresti. Sub acest aspect trebuie precizat ca neacordarea dreptului la replica reprezinta o incalcare a obligatiilor legale o astfel de conduita fiind susceptibila de a atrage sanctiuni civile. De asemenea trebuie precizat ca despagubirile solicitate de catre reclamante nu au legatura cu neacordarea dreptului la replica astfel ca respectarea dispozitiilor art. 41 din legea nr. 504/2008 nu a facut obiect de analiza nici in fata primei instante si nici in prezentul apel.
Fiind vorba de o exprimare a jurnalistului cu privire la un subiect de interes general si retinand buna credinta a jurnalistului Curtea apreciaza ca o condamnare nejustificata la plata de despagubiri ar fi de natura sa intimideze sau sa descurajeze pe viitor libera discutare de catre presa a chestiunilor de interes public.
Exercitarea dreptului la libera exprimare de catre jurnalist in limitele impuse de lege nu poate constitui un delict civil si nu poate da nastere la despagubiri chiar daca urmare a demersului jurnalistic una sau mai multe societati comerciale ar suferii prejudicii de imagine.
Curtea constata ca persoanele fizice despre care s-a facut vorbire in cadrul respectivelor emisiuni nu sunt parte in cauza astfel ca nu se pune problema analizarii continutului emisiunilor prin raportate la acestea.
De asemenea Curtea constata ca pentru nerespectarea principiului "audiatur et altera pars" paratii au fost sanctionati de catre CNA. Aceasta sanctiune este avuta in vedere de catre instanta dar nu este suficienta pentru a dovedi intrunirea in persoana paratilor a tuturor conditiilor legale pentru a intervenii raspunderea civila delictuala a acestora.
Fata de cele aratate Curtea retine ca solutia primei instante de respingere a actiunii in raspundere civila delictuala este legala si temeinica.
In consecinta Curtea va respinge ca nefondat apelul.