Instiintarea privind infiintarea popririi
- art.41 alin.1 din Ordonanta de guvern nr.90/2003
Instiintarea privind infiintarea popririi nu este un act administrativ fiscal asa cum este definit de art.41 alin.1 din Ordonanta de guvern nr.90/2003 privind Codul de procedura fiscala intrucat prin acesta nu se stabilesc, modifica sau sting obligatii fiscale, ci reprezinta un inscris prin care organul fiscal aduce la cunostinta reclamantei ca s-a luat masuri executorii silite prin poprire asupra conturilor reclamantei.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIAI A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.645/04.03.2010)
Asupra recursului de fata:
Prin sentinta civila nr.179/CAF/08.10.2009, Tribunalul Giurgiu a admis exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Giurgiu si a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanta Directia Generala a Serviciilor Publice de Gospodarie Comunala si pe parata Administratia Finantelor Publice a Municipiului Giurgiu, in favoarea Judecatoriei Giurgiu.
Prin actiunea introdusa de Directia Generala a Serviciilor Publice de Gospodarie Comunala, astfel cum a fost precizata, restransa si completata, inregistrata sub numarul de mai sus, reclamanta a solicitat, in contradictoriu cu Administratia Finantelor Publice a Municipiului Giurgiu, anularea popririi infiintata de parata, asupra conturilor reclamantei, conform instiintarii de infiintare emisa prin adresa nr.15733/03.04.2009.
In consecinta, Tribunalul a retinut ca, prin promovarea prezentei actiuni, reclamanta a formulat contestatie la executare impotriva actului de executare reprezentat de poprirea infiintata asupra conturilor acesteia.
Astfel, s-a motivat de prima instanta ca nu se poate retine ca instiintarea privind infiintarea popririi este un act administrativ fiscal, neputand fi incadrata in notiunea de act administrativ fiscal, astfel cum acesta este definit prin art.41 alin.1 din Ordonanta de Guvern nr.90/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, intrucat nu se stabilesc, modifica sau sting obligatii fiscale, ci reprezinta doar un inscris prin care organul fi scai aduce la cunostinta debitoarei faptul ca s-a luat masura executarii silite prin poprire asupra conturilor bancare ale reclamantei.
Potrivit art.172 alin.1 Cod procedura fiscala "Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor legale ... " iar potrivit alin.4 al aceluiasi articol "Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta."
In acest context, vazand si decizia nr. XIV/05.02.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care a dispus cu privire la interpretarea unitara a dispozitiilor mai sus mentionate, in sensul ca in cazul contestarii executarii silite sau a unui act de executare, in speta, instiintarea privind infiintarea popririi, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil si nu de normele de drept public cuprinse in Legea nr.554/2004, tribunalul a apreciat ca Judecatoria Giurgiu este competenta din punct de vedere material sa solutioneze prezenta contestatie la executare, in raport de dispozitiile art.1 din Codul de procedura civila ce stabilesc competenta materiala a judecatoriilor.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a formulat recurs reclamanta Directia Generala a Serviciilor Publice de Gospodarie Comunala, care a criticat hotararea pronuntata pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand prevederile art.3041 si urm. din Codul de procedura civila, si solicitand modificarea sentintei atacate in sensul constatarii legalei investiri a Tribunalului Giurgiu, competent material cu solutionarea cauzei.
In argumentarea recursului, s-a sustinut, in esenta, ca, prima instanta a fost in eroare atunci cand a calificat actul nr.15733/03.04.2009 ca fiind un act de executare, in realitate actul in discutie este un act administrativ fiscal, a carui anulare s-a solicitat, in temeiul dispozitiilor art.18 din Legea nr.554/2004.
In sustinerea calificarii actului nr.15733/03.04.2009 ca fiind un act administrativ sunt si dispozitiile art.42, 43 din Codul de procedura fiscala, unde sunt enumerate elementele pe care trebuie sa la contina actul administrativ fiscal.
Intimata Administratia Finantelor Publice a Municipiului Giurgiu nu a depus intampinare in cauza.
Recursul este nefondat.
Examinand actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile formulate si prevederile legale, cat si din oficiu, in conformitate cu dispozitiile art.304 si 3041 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca prima instanta a facut o legala si temeinica interpretare si aplicare a prevederilor legale incidente in cauza, situatie in care va respinge, ca atare, recursul formulat, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, prin adresa nr.15733/03.04.2009, emisa de Ministerul Finantelor Publice - Administratia Finantelor Publice Giurgiu (existenta la fila 32 dosar fond), adresa ce formeaza obiectul dosarului de fata, parata incunostinta reclamanta ca "in baza dispozitiilor art.149 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat, (_) s-a luat masura indisponibilizarii sumelor existente, precum si cele viitoare provenite din intarzierile zilnice in conturile in lei si/sau valuta (_).
Sumele vor fi retinute si varsate in conturile deschise la unitatea de trezorerie si contabilitate publica dupa cum urmeaza (_)".
Totodata, in antetul adresei mai sus mentionata, este indicat numarul dosarului de executare, respectiv nr.4030.
Asa fiind, in mod corect prima instanta a apreciat ca actul contestat, respectiv instiintarea privind infiintarea popririi nu este un act administrativ fiscal, asa cum este definit de art.41 alin.1 din Ordonanta de Guvern nr.90/2003 privind Codul de procedura fiscala, intrucat prin acesta nu se stabilesc, modifica sau sting obligatii fiscale, ci reprezinta un inscris, o adresa, prin care organul fiscal aduce la cunostinta reclamantei (in speta debitoarei), ca s-a luat masura executarii silite, prin poprire asupra conturilor reclamantei.
In consecinta, in raport de decizia nr.XIV din 05.02.20074, pronuntata de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in recursul in interesul legii, in mod legal Tribunalul a trimis dosarul Judecatoriei Giurgiu, competent material cu solutionarea cauzei.
In consecinta, pentru considerentele mai sus expuse, Curtea, in temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Directia Generala a Serviciilor Publice de Gospodarie Comunala.