Sentinta nr. 222
Sedinta publica din 20 ianuarie 2012
Pe rol judecarea cauzei privind reclamanta C. S.M. in contradictoriu cu paratele Administratia Finantelor Publice (AFP), Directia Generala a Finantelor Publice (DGFP) si Administratia Fondului pentru Mediu (AFM), avand ca obiect contencios administrativ.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
Procedura de citare legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care, potrivit art.1591 alin.4 din C.pr.civ., tribunalul si-a verificat din oficiu competenta si, in baza art.319 alin.1 din C.pr.civ., s-a declarat competent a solutiona prezenta cauza.
Se constata consemnate dosarului cauzei intampinari, din partea paratelor DGFP Gorj si AFP
Nemaifiind cereri de formulat, tribunalul a constatat cercetarea judecatoreasca terminata si a trecut la solutionarea cauzei, retinand solicitarea de judecare in lipsa, conform disp.art.242 Cod procedura civila. TRIBUNALUL
Asupra cauzei de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Gorj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal la data de 17.11.2011 sub nr. 13601/95/2011, reclamanta C S M a chemat in judecata paratele Administratia Finantelor Publice , Directia Generala a Finantelor Publice si Administratia Fondului pentru Mediu solicitand instantei ca, prin sentinta ce va pronunta, sa dispuna obligarea paratelor la restituirea sumei de 1.470 lei, reprezentand taxa de poluare, achitata in mod nelegal, pentru autoturismul achizitionat si anularea Deciziei nr. 96/18.07.2011.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a achizitionat autoturismul marca RENAULT tipul CLIO de la S. A.M., iar pentru a-l inmatricula in Romania a fost obligat sa achite taxa de poluare prevazuta de OUG nr. 50/2008.
A aratat ca acest autoturism a fost inscris ultima oara in Slovenia, cand i-au fost platite toate taxele de inmatriculare.
A mentionat faptul ca a efectuat procedura prealabila prevazuta de Legea nr. 554/2004 pentru restituirea taxei achitate, in suma de 1.470 lei, insa aceasta i-a raspuns prin Decizia nr. 96/18.07.2011, ca nu este de acord cu restituirea sumei solicitate, adresa pe care o considera un refuz nejustificat la solutionarea cererii sale, In opinia sa, organul fiscal, primind cererea asa cum a fost formulata, trebuia sa o solutioneze printr-o decizie prin care sa-i fie admisa sau respinsa cererea.
A considerat ca prevederile OUG 50/2008 nu pot fi aplicate deoarece incepand data de 01.01.2007, Romania a devenit stat membru al Uniunii Europene. Autoturismul achizitionat a fost inmatriculat pentru prima data intr-un stat comunitar, prin urmare a fost achitata contravaloarea taxelor speciale de catre primul detinator al acestuia.
Si in Romania taxa de poluare este achitata numai de catre primul detinator, in legislatia interna neexistand reglementari privind perceperea taxei cu ocazia revinderii autoturismelor.
In consecinta, pentru autoturismele inmatriculate in Romania nu se plateste taxa de poluare cu ocazia revinderii, in timp ce pentru autoturismele inmatriculate in celelalte state comunitare si reinmatriculate in Romania se percepe aceasta taxa, deci rezulta o diferenta tratament ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravine dispozitiilor mentionate in Tratatul CEE.
Aceste dispozitii se opun unei taxe speciale de inmatriculare pentru achizitiile intracomunitare de autoturisme neinmatriculate pe teritoriul national astfel incalcandu-se principiul libertatii circulatiei marfurilor, adica se dezavantajeaza, direct sau indirect masinile din celelalte tari membre U.E.,in competitia cu produsele similare autohtone.
OUG nr. 50/2008 nu poate fi aplicat deoarece prin art.142/2 modifica Codul Fiscal, acest lucru nefiind legal, deoarece orice modificare adusa acestuia se face prin lege promovata cu sase luni inainte de data intrarii in vigoare a acesteia, nu prin ordonanta de urgenta.
Demn de remarcat este si un alt tip de discriminare, anume intre persoanele care au solicitat inmatricularea autoturismelor anterior date de 1 iulie 2008 si cele care inmatriculeaza autoturismele ulterior; doar acestea din , doar aceste persoane din urma platesc taxa de poluare, desi este evident ca polueaza si autoturismele primei categorii de persoane cele inmatriculate ulterior.
Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul inmatricularii, desi din preambulul OUG 50/2008 rezulta ca s-a urmarit asigurarea protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calitatii aerului ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului ,,poluatorul plateste".
In consecinta a solicitat admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
A solicitat judecarea cauzei in lipsa, potrivit art. 242 alin2. C.pr.civ..
In dovedirea actiunii, reclamantul a depus la dosar, in copii xerox dupa toate actele de provenineta a autovehiculului, cu traducerile legalizate, decizia de calcul si chitanta privind achitarea taxei de poluare seria TS7 nr. 4998522din 11.07.2011, practica judiciara, decizia nr. 96 din 18 iulie 2011.
In conditiile art.115 C.pr.civ., in cauza a formulat intampinare parata Administratia Finantelor Publice a formulat intampinare (41-43) prin care a solicitat respingerea actiunii ca fiind netemeinica si nelegala.
In motivarea a aratat ca reclamantul a achitat suma cu titlu de taxa de poluare potrivit formulei si elementelor de calcul reglementata de O.U.G.50/2008 cu modificarile si completarile ulterioare, in contul Administratiei Fondului pentru Mediu.
A aratat ca reclamantul nu a contestat instantei de judecata titlul de creanta, in speta Decizia de calcul emisa potrivit art.44 din O.U.G.92/2003.
De altfel, reclamantul s-a adresat A.F.P. Targu-Jiu doar cu o cerere de restituire, si contesta raspunsul A.F.P., Tribunalul Gorj - Sectia Contencios Administrativ, cerere in pretentii discutabila pe calea Contenciosului Administrativ Fiscal si fata de acest aspect s-a invocat inadmisibilitatea acestei actiunii.
Necontestarea deciziei de calcul, atrage inadmisibilitatea acestei actiunii, reclamantul necontestand in procedura prealabila modul de calcul, decizia de calcul, fiind doar nemultumit de refuzul A.F.P. de a-i fi restituit suma achitata cu titlu de taxa de poluare.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca a achitat suma cu titlu de taxa de poluare potrivit OUG 50/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, in contul AFM solicitand instantei restituirea sumei achitate, fara a contesta documentul ce a instituit suma de plata, invocand astfel exceptia tardivitatii actiunii.
A solicitat sa se constate ca reclamantul solicita A.F.P restituirea sumei achitate, contesta decizia de calcul, si in aceste conditii, competenta solutionarii actiunii introduse de reclamant apartine si D.G.F.P Gorj, conform procedurii reglementate de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala si apoi Tribunalului Gorj Sectia contencios administrativ, fiind vi cerere in pretentii discutabila pe calea Contenciosului Administrativ Fiscal.
Astfel, a invocat, ca o consecinta, prin prisma celor aratate, exceptia prematuritatii prezentei actiuni.
Pe cale de exceptie a invocat si inadmisibilitatea acestei actiuni intrucat, reclamantul la momentul introducerii actiunii nu face dovada procedurii prealabile in termenul prevazut de art.7 din L554/2004, nu contesta in termenul prevazut de art. 207 din O.G.92/2003, republicata, mai mult este inadmisibila prin prisma art.10 alin. l din O.U.G 50/2008, dispozitii ce au caracter imperativ si reglementeaza singura ipoteza in care cuantumul taxei de poluare poate fii contestat, avand in vedere masura deprecierii sau o expertizare tehnica a caracteristicilor autovehiculului rulat.
Totodata s-a solicitat introducerea in cauza a Administratiei Fondului pentru Mediu, ca beneficiar al sumei achitata de reclamanta.
A invederat ca actiunea a fost formulata dupa expirarea celor 30 de zile de la comunicarea deciziei de calcul ce a instituit suma achitata si solicitata a fi restituita oricand si nu in termenul prevazut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind incalcate prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, aspect fata de care s-a invocat exceptia de inadmisibilitatii actiunii.
Reclamantul si-a intemeiat cererea de judecata pe prevederile art.90 din Tratatul de Aderare face vorbire de drepturi, dar legislatia nationala si comunitara obliga la plata taxei speciale si ulterior de poluare pentru toate autoturismele, Comisia Europeana a recunoscut ca taxa de poluare instituita prin O.U.G nr.50/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, corespunde normelor comunitare ,apreciindu-se ca nu pot fi retinute sustinerile reclamantului potrivit carora prin instituirea acestei taxe ar fi fost discriminat de suma achitata.
A mai aratat ca Tratatul de Aderare incheiat de Romania cu ocazia cu ocazia intrarii in Uniunea Europeana nu e solutia legislativa adoptata de Parlamentul Romaniei, dar legislatia nationala invocata nu contravine la aceasta data normelor comunitare si da dreptul autoritatilor interne competente sa aiba initiative legislative in conformitate cu prevederile art. 21 alin.3 din Legea nr. 24/2000, precum si OUG nr. 7/16.02.2009, da dreptul autoritatilor competente sa restituie diferenta dintre taxa platita cu titlu de taxa speciala si taxa depoluare.
De altfel taxa de poluare a fost platita de reclamant cu ocazia primei inmatriculari in Romania a autoturismului ca urmare a aplicarii dreptului intern, respectiv a Codului fiscal, reclamantul invocand instantei de fond nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicarii directe a reglementarilor comunitare in speta art.90 din Tratatul de Aderare ce face referire la "impozite interne de orice natura" si nu taxe nationale similare.
Taxa de poluare pentru autovehicule se achita la prima inmatriculare a autoturismului in Romania si la stabilirea ei se au in vedere mai multe elemente de calcul si anume valoarea combinata a emisiilor de CO2, taxa specifica exprimata in Euro/1 g CO2, capacitatea cilindrica, taxa specifica pe cilindri si cota de reducere a taxei care are in vedere vechimea autoturismului exprimata in ani, de rulajul mediu anual, de starea tehnica si nivelul de dotare al autovehiculului.
Aceasta taxa se achita inainte de prima inmatriculare a autoturismelor noi si a autoturismelor second hand cumparate din UE.
Taxa de poluare introdusa prin dispozitiile OUG nr. 50/2008 reprezinta o exprimare a suveranitatii statale sub forma dreptului de a stabili taxe si impozite, ceea ce constituie obiectul analizei in aceasta cauza nu poate fi decat verificarea identitatii de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralitatii taxei.
Comisia Europeana nu a contestat niciodata instituirea taxei ca atare si a solicitat reasezarea modalitatii de calcul in sensul armonizarii legislatiei romanesti cu cea europeana si nu a considerat vreodata ca taxa de poluare este nelegala sau incalca tratatele comunitare, sau ca nu ar trebui platita, solicitand doar modificarea modului de calcul si criteriile la care se raporteaza nivelul taxarii.
Fata de cele aratate a solicitat admiterea exceptiilor invocate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii reclamantului ca fiind netemeinica si nelegala, si in subsidiar respingerea cereri privind cheltuielile de judecata.
In temeiul art. 242 C.pr.civ a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
In conditiile art. 115 C.pr.civ, parata Directia Generala a Finantelor Publice a formulat intampinare (filele nr.44-47) prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive in ce o priveste, in favoarea Administratiei Finantelor Publice a Municipiului .
S-a invocat art. 33 din Codul de procedura fiscala care stipuleaza ca organul competent in administrarea impozitelor si taxelor este cel in a carui raza teritoriala se afla domiciliul contribuabilului sau platitorului de venit. S-a solicitat a se observa ca DGFP nu a emis nici un act administrativ care sa poata fi contestat de reclamantul Filip Alexandru restituirea fiind solicitata de la AFP
In consecinta, s-a solicitat admiterea exceptiei si respingerea actiunii fata de DGFP ca fiind formulata impotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Tot pe cale de exceptie s-a invocat lipsa calitatii procesuale pasive a DGFP in favoarea Administratiei Fondului pentru Mediu, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
S-a aratat ca reclamantul a solicitat doar restituirea sumelor platite cu titlu de taxa de poluare. Actul administrativ ce putea si trebuia sa fie contestat pe cale administrativa de catre reclamant este reprezentat de decizia de calcul al taxei de poluare nr. 23071/19.04.2011. A avut in vedere si faptul ca, potrivit dispozitiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii competente revocarea acestuia.
Referitor la fondul cauzei a facut urmatoarele aprecieri:
O data cu reasezarea metodologiei de calcul a taxei de poluare s-au eliminat reglementarile referitoare la interzicerea inmatricularii in Romania a autoturismelor mai vechi de 8 ani si cele care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3.
In aceasta situatie, era imperios necesara adoptarea unei masuri pentru evitarea importarii in Romania a unor autoturisme vechi, cu grad ridicat de poluare. Era evident ca neluarea unor asemenea masuri ar fi avut drept consecinta transformarea in deseuri a autovehiculelor second hand la scurt timp dupa introducerea acestora in Romania, tara noastra urmand sa suporte costurile aferente reciclarilor in locul tarilor de unde au fost achizitionate autovehiculele respective.
Faptul ca unele solutii legislative adoptate de Parlamentul Romaniei nu au in vedere reglementarile in materie ale UE asigurand compatibilitatea cu acestea, da dreptul autoritatilor competente sa aiba initiative legislative in conformitate cu prevederile are. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, cand este cazul sa faca propuneri de modificare si completare a actelor normative interne ale caror dispozitii nu sunt concordante cu cele ale actelor internationale la care Romania este parte sau nu asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar.
Potrivit art. I-33 "Actele juridice ale Uniunii" din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Ceha, Regatul Danemarcei, Republica Federala Germania, Republica Estonia, Republica Elena, Regatul Spaniei, Republica Franceza, Irlanda, Republica Italiana, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungara, Republica Malta, Regatul Tarilor de Jos, Republica Austria, Republica Polona, Republica Portugheza, Republica Slovenia, Republica Slovaca, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) si Republica Bulgaria si Romania privind aderarea Republicii Bulgaria si a Romaniei la Uniunea Europeana, semnat de Romania la Luxemburg la 25 aprilie 2005: "Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce priveste rezultatul care trebuie obtinut, lasand in acelasi timp autoritatilor nationale competenta in ceea ce priveste alegerea formei si a mijloacelor."
Totodata, a precizat faptul ca alin. 2) al art. 148 din Constitutia Romaniei instituie suprematia tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozitiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privinta rezultatului. insa autoritatile nationale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozitiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Referitor la dispozitiile art. 23 (9 ) si art. 25 (12) din Tratatul Uniunii Europene a considerat ca acestea nu sunt aplicabile in cauza, deoarece taxa de poluare nu este o taxa vamala in intelesul acestor dispozitii legale, ea aplicandu-se si autoturismelor care se produc in Romania.
Asadar, aceasta taxa a fost adoptata pentru evitarea importarii in Romania a unor autoturisme vechi, cu grad ridicat de poluare.
Nici Comisia Europeana nu este impotriva perceperii unei taxe de poluare a autoturismelor.
De asemenea, precizam ca principiul "poluatorul plateste" pe care se bazeaza si instituirea taxei speciale pentru autovehicule este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
De altfel, 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa ce se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor.
Prin urmare, existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozitiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru a se dispune restituirea sumei.
Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul Comunitatilor Europene a considerat ca aceste prevederi nu sunt incidente in cauza, intrucat taxa de prima inmatriculare urmeaza a fi platita de toti proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de provenienta acestora, la momentul primei inmatriculari in Romania.
Astfel, pentru un autoturism fabricat in Romania care nu a fost inmatriculat o perioada de 8 ani, se va plati aceeasi taxa de inmatriculare ca si in cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu conditia existentei acelorasi specificatii tehnice.
Prin urmare, dispozitiile art. 90 alin. (1) din Tratatul Comunitatilor Europene au in vedere introducerea unor limitari ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decat pentru produsele interne.
In consecinta, trebuie retinut faptul ca dispozitiile art. 90 din Tratatul Comunitatii Europene nu sunt incidente in cauza, deoarece, pe de o parte nu suntem in prezenta unor "impuneri mai mari decat cele ce se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare ", iar, pe de alta parte, nu ne aflam in prezenta unui regim fiscal discriminatoriu, deoarece obligatia platii taxei de poluare exista pentru toate autoturismele, indiferent de tara de provenienta a acestora, nefiind in prezenta unei ingradiri a liberei circulatii a marfurilor.
Fata de motivele invocate, a solicitat admiterea exceptiei asa cum a fost formulata, iar pe fond respingerea actiunii ca neintemeiata.
In temeiul art. 242 alin. 2 din Codul de procedura civila, a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Luand in examinare actiunea formulata de reclamant, raportat la obiectul cererii, temeiul legal operant, intampinarile formulata de catre paratele D.G.F.P. si A.F.P , inscrisurile depuse in sustinerea cererilor, Tribunalul retine urmatoarele:
Reclamantul a solicitat, in contradictoriu cu paratele, sa se dispuna restituirea sumei de 1.470 lei, cu titlu de taxa de poluare, achitata cu chitanta TS7 nr. 4998522 din 11.07.2011 (fila 15), asa incat urmeaza ca analiza sa fie efectuata in raport de dispozitiile O.U.G. nr. 50/2008 intrata in vigoare la 1 iulie 2008.
La data de 11.07.2011, reclamantul a achitat taxa de poluare, in suma totala de 1.470 lei, pentru un autovehicul second-hand, importat din alt stat al Uniunii Europene, asa cum rezulta din inscrisurile consemnate cauzei, inmatricularea autoturismului in Romania facandu-se doar in conditiile achitarii acestei obligatii.
Cu cererea inregistrata sub nr.41910/12.07.2011, reclamantul a solicitat restituirea integrala a taxei de poluare, parata D.G.F.P. comunicandu-i refuzul, prin DECIZIA nr.96 din 18.07.2011, motivat de dispozitiile art. 4 din O.G. nr. 50/2008 si de imposibilitatea restituirii avand in vedere ca decizia de calcul a taxei de poluare nu a fost contestata.
Intrucat exceptiile invocate de catre parate privind inadmisibilitatea actiunii sunt strans legate de analiza de fond a cererii principale, potrivit dispozitiilor art.137 al.2 Cod procedura civila instanta le va analiza si se va pronunta odata cu acesta.
Cu referire la exceptiile invocate de catre paratele D.G.F.P. si, respectiv AFP , Tribunalul apreciaza ca acestea sunt neintemeiate, urmand a fi respinse cu urmatoarea motivare:
Astfel, analizand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a DGFP instanta concluzioneaza ca aceasta este neintemeiata, dat fiind ca reclamanta a solicitat, prin actiunea dedusa judecatii, atat restituire a taxei de poluare, achitata prin chitanta susmentionata, cat si anularea Deciziei nr. 96 din 18 iulie 2011, emisa tocmai de aceasta institutie publica (DGFP ).
Cererea de restituire a taxei de poluare a fost adresata administratiei finantelor publice municipale, care a facut cunoscut contribuabilului conditiile in care se poate asigura restituirea sumei solicitate. Chiar daca administratiile finantelor publice municipale, ca unitati fiscale teritoriale, sunt subordonate directiilor generale ale finantelor publice judetene, ele au atributii, sarcini si raspunderi diferite, delimitate prin regulamentele de organizare si functionare, aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor nr. 1820/2003.
Nefiind parte in raportul nascut din faptul platii taxei de poluare, directiile generale ale finantelor publice judetene nu pot raspunde fata de contribuabil, de modul in care administratia finantelor publice municipala a solutionat cererea de restituire, fiecare unitate fiscala purtand o raspundere proprie pentru actele indeplinite sau pentru refuzul de a solutiona cererea care i-a fost adresata.
In cauza, fata de cererea reclamantei, sunt aplicabile disp. art. 33 din Codul de procedura fiscala, conform carora organul fiscal competent este cel in a carui raza teritoriala se afla domiciliul contribuabilului sau platitorului de venit.
Dat fiind ca AFP are capacitate procesuala, aceasta poate sta singura in judecata, alaturi de AFM, in calitate de parate, privind capatul de cerere privind restituirea taxei depoluare, rezulta ca,fata de acesta, intr-adevar DGFDP nu are calitate procesuala, nefiind parte in raportul juridic de drept fiscal nascut intre AFP si Reclamant, in calitate de contribuabil.
Insa, in ce priveste capatul de cerere referitor la anularea Deciziei nr.96/2011, parata DGFP beneficiaza de calitatea procesuala pasiva, ea fiind emitentul actului contestat.
Asa fiind, per ansamblul actiunii deduse judecatii, se constata ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de aceasta, nu este intemeiata, urmand sa fie respinsa.
Referitor la exceptiile invocate de AFP , se retin urmatoarele:
In speta se porneste de la notiunea de act administrativ fiscal ce este prevazuta in art. 41 Cod pr. fiscala "actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatilor fiscale".
Conform art. 1 Cod pr. fiscala, acesta reglementeaza drepturile si obligatiile partilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor si taxelor datorate bugetelor locale si bugetului de stat, fiind aplicabil si pentru "administrarea drepturilor vamale, a creantelor provenite din amenzi, contributii si orice alte sume ce constituie venit al bugetului general consolidat, conform legii, in masura in care prin lege nu se prevede altfel".
Prin administrarea impozitelor si taxelor, a contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat intelegem: inregistrarea fiscala, stabilirea, verificarea, colectarea acestora, solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrativ fiscale.
Stabilirea impozitelor, a taxelor si contributiilor, a altor sume datorate bugetului general consolidat se face prin declaratie fiscala conform art. 82 al. 2 si 86 al. 4 Cod pr. fiscala, sau prin decizie emisa de organul fiscal in celelalte cazuri, decizia de impunere fiind prevazuta de disp. art. 86 si se emite ca urmare a inspectiei fiscale sau ori de cate ori se modifica baza de impunere.
Art. 88 prevede actele administrativ fiscale asimilate deciziilor de impunere: deciziile privind rambursari de TVA si restituiri de impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat; deciziile referitoare la bazele de impunere; deciziile referitoare la obligatiile de plata accesorii; procesele verbale prevazute de art. 142 al. 6 si art. 168 al. 2; deciziile privind nemodificarea bazei de impunere.
Conform art. 117 Cod proc. fiscala, se restituie la cererea debitorului sumele prevazute in alineatul 1: cele platite fara existenta unui titlu de creanta, cele platite in plus fata de obligatia fiscala, ca urmare a unei erori de calcul, cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale, procedura de restituire a acestor sume, inclusiv modalitatea de acordare a dobanzilor prevazuta de art. 124 aprobandu-se prin Ordin al Ministrului Finantelor Publice (in concret Ordinul nr. 1899/2004 si neconfundandu-se cu contestatia formulata impotriva actului administrativ fiscal reglementata de dispozitiile art. 207 si urm. Cod pr. fiscala.
In Ordinul nr.1899/2004 emis de Ministrul Finantelor Publice se reglementeaza procedura de restituire a sumelor solicitate conform art. 117 Cod pr. fiscala, sumele ce fac obiectul prezentului act normativ fiind cele stipulate in O.G. nr. 92/2003, art. 117. Restituirea se efectueaza la cererea contribuabilului, in 45 zile de la depunerea si inregistrarea la organul fiscal caruia ii revine competenta de administrare a creantelor bugetare, conform art. 33 din OG nr. 92/2003, denumit organ fiscal competent. Cererea de restituire trebuie sa fie depusa inauntrul termenului de prescriptie de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la restituire, sa cuprinda codul de inregistrare fiscala al contribuabilului, suma si natura creantei solicitate a fi restituita, documentatia necesara care sa confirme ca aceasta nu este datorata bugetului.
Cererea va fi insotita de copii de pe documentele din care rezulta ca suma a fost platita la buget pentru sumele platite fara existenta unui titlu de creanta, obligatia organului fiscal competent fiind aceea de a se intocmi decizia de restituire in trei exemplare, pentru sumele nerestituite sau nerambursate in termenul prevazut de art. 199 al. 1 si 2 sau art. 117 din OG nr. 92/2003, calculandu-se si dobanda aferenta, cu ziua imediat urmatoare expirarii termenului.
In anexa la acest ordin este publicata in forma tipizata decizia de restituire, unde se prevede "prezenta se poate contesta conform art. 174 din OUG nr. 92/2003, la organul de solutionare competent, in termenul prevazut de art. 176", in prezent intelegandu-se prin aceasta in urma numeroaselor modificari ale Codului de pr. fiscala, contestatia invocata de parata AFP in conditiile art. 207 si urm. Cod pr. fiscala.
Ori, nefiind emisa o asemenea decizie de restituire in conditiile mai sus expuse, reclamantul nu avea obligatia parcurgerii procedurii prevazute de art. 207 si urm. Cod proc. fiscala.
Nu prezinta relevanta juridica pentru solutionarea cauzei H.G. nr. 686 din 24.06.2008 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, in capitolul 6 reglementandu-se "restituirea sumelor reprezentand diferente de taxe platite", la acel moment prin raportare la taxa datorata conform art. 2141 - 2143 din Legea nr. 571/2003, sub aspectul sumei ce ar putea fi restituita (intrucat reclamantul a achitat taxa de poluare si nu de prima inmatriculare), ci doar sub aspectul procedurii de restituire.
Astfel, si in acest act normativ s-a prevazut ca sumele se restituie la cererea contribuabilului conform art. 117 Cod pr. fiscala, depusa la organul fiscal competent (organul fiscal la care persoana juridica este inregistrata ca platitor de taxe si impozite si pentru persoana fizica, organul fiscal in a carei raza teritoriala isi are domiciliul fiscal) atasandu-se documentele de provenienta pentru autoturism si dovada de plata a taxei de poluare, cererea solutionandu-se in conditiile art. 70 din O.U.G. nr. 92/2003.
Avand in vedere considerentele expuse, se concluzioneaza ca reclamantul a investit organul fiscal competent, in speta A.F.P. in contul careia a achitat taxa de poluare, cu o cerere de restituire, caruia i s-a raspuns nefavorabil printr-o simpla corespondenta, in speta adresa nr. 96 din 18.07.2011, parcurgand astfel procedura prealabila.
Dispozitiile art. 207 Cod pr. fiscala nu sunt aplicabile spetei, intrucat textul se refera la posibilitatea contestarii titlului de creanta sau al altor acte administrativ fiscale, insa reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare prin prisma refuzului organului central de a-i restitui sumele platite fara titlu. In acest caz, al refuzului emiterii unui act, nu se mai impune formularea unei noi cereri, avand in vedere ca autoritatea fiscala nu a emis un act pe care are ipotetic posibilitatea sa il revoce.
Legiuitorul a asimilat, conform art.2 al. 2 din Legea nr. 554/2004 actelor administrative unilaterale si refuzul de a rezolva o cerere ce priveste un drept sau un interes legitim. Refuzul emiterii actului, implicit de a solutiona cererea, se circumscrie sferei controlului contenciosului administrativ, asimilarea avand ca scop instituirea pentru persoana respectiva, careia i s-a refuzat emiterea actului, a dreptului la acces la justitie. De altfel, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 procedura prealabila sub forma recursului gratios sau a recursului ierarhic este prevazuta numai in situatia vatamarii dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual. Prezenta cerere este formulata atat inauntrul termenului de prescriptie de 5 ani dar si a termenului prevazut de art.11 din Legea nr. 554/2004, asa incat exceptia tardivitatii actiunii nu poate fi pusa in discutie, aceasta urmand a fi respinsa ca neintemeiata.
Pe de alta parte, apararile paratei cu referire la inadmisibilitatea actiunii, generata de imprejurarea ca nu se solicita anularea unui act administrativ fiscal de plata a taxei se apreciaza ca sunt neintemeiate si pur speculative. Intr-adevar, reclamanta a achitat taxa, conformandu-se dispozitiilor citate din Codul fiscal, precum si a unei calculatii privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilita de Ministerul Finantelor si care este afisata, in forma electronica, in mod public. Astfel, cum si paratele confirma, operatiunea tehnica de inmatriculare a autoturismelor second -hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibila fara plata taxei.
Intr-adevar, nici un organ administrativ din Romania, nici cel care inmatriculeaza autoturisme, nici cel care incaseaza taxa si nici Ministerul Finantelor care administreaza bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanta, care sa o materializeze. In consecinta, insasi obligatia de plata a taxei, de natura legala si conditionarea inmatricularii de dovada platii acesteia, echivaleaza cu existenta unui act administrativ de obligare la plata, care nu are suport material, ci doar asa cum s-a expus, o baza legala de reglementare si calcul si o calculatie efectiva, afisata electronic de Ministerul Finantelor.
A considera ca reclamantul nu poate contesta incalcarea dreptului comunitar prin reglementarea si perceperea in acest mod a taxei de poluare, in lipsa unui titlu de creanta cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului acesteia de a avea acces liber la justitie si ar contraveni art.21 din Constitutia Romaniei.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal vatamator pentru reclamant, il constituie insasi plata taxei de poluare, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozitiile Legii contenciosului administrativ si ale codului de procedura fiscala, sunt asigurate prin cererea de restituire a taxei, solutionata nefavorabil prin adresa susmentionata, consemnata cauzei.
In speta, retinand ca actul in cauza este un act administrativ unilateral in sensul art.2 al.1 lit. c din Legea. nr. 554/2004, exprimand vointa administratiei financiare locale de a refuza restituirea taxei, refuz explicit, nelegal, manifestat in regim de putere publica, in calitate de organ competent cu incasarea taxei respective si cu rezolvare a cererilor de restituire a taxelor astfel percepute, nu se poate retine absenta caracterului administrativ al acestor acte, indiferent de denumirea lor.
Ca o consecinta, apar ca neintemeiate exceptiile prematuritatii, tardivitatii si, respectiv inadmisibilitatii actiunii, invocate de AFP , din moment ce reclamanta a promovat prezenta actiunea numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, respectiv dupa adresarea cu cererea de restituire la unitatea administrativ-fiscala municipala si, respectiv dupa primirea raspunsului susmentionat.
Cu privire la fondul cauzei, instanta are in vedere ca cererea reclamantei vizeaza incompatibilitatea dispozitiilor O.U.G. nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului CE, art. 90, cu consecinta nelegalitatii taxei de poluare, nefiind contestata modalitatea de calcul (formula) aplicata de parata, raportat la caracteristicile autoturismului (rezultate din documentele atasate).
Autoturismul a fost inmatriculat dupa intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008, la data de 1 iulie 2008, act normativ care la art. 2 lit. a defineste autovehiculul nou ca fiind "orice autovehicul care nu a mai fost niciodata vandut anterior intr-un alt scop decat cel al revanzarii sau livrarii sale si astfel nu a mai fost niciodata inmatriculat".
Conform art. 4, taxa de poluare se plateste cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania, fara a se face distinctia intre autoturismele produse in tara si cele din afara ei, intre autoturismele noi si cele second-hand. Insa, intrucat actul normativ a intrat in vigoare la 1 iulie 2008, rezulta ca taxa este datorata numai pentru autoturismele ce se inmatriculeaza prima data in Romania, nu si pentru cele aflate deja in circulatie, inmatriculate in tara.
Avand in vedere scopul emiterii actului normativ, expunerea de motive ce insoteste proiectul de lege privind aprobarea OUG nr. 50/2008 depus la Parlament la 10.09.2008 cu numar PL - X 536, in sensul ca neadoptarea de urgenta a ordonantei ar fi avut ca rezultat intrarea in Romania a unui numar mare de autoturisme second - hand cu o vechime de peste 10 ani, se concluzioneaza ca s-a dorit ca taxa de poluare al carui scop este in principiu corect (poluatorul plateste) sa aiba ca efect imediat diminuarea introducerii in tara a autoturismelor second-hand deja inmatriculate intr-un alt stat membru. Cu atat mai mult, dupa modificarea OUG nr. 50/2008 prin OUG nr. 208/2008, intre 15 dec. 2008 si 31 dec.2009 sunt exceptate de la plata autovehiculele cu o capacitate cilindrica ce nu depaseste 2000 cm3, si care se inmatriculeaza prima data in Romania sau in alte state membre ale UE.
Conform legislatiei din februarie 2009, OUG nr. 50/2008 modificata prin OUG nr. 7/2009, autoturismele M1 cu norma de poluare E 4 si o capacitate cilindrica de pana la 2000 cm3. precum si toate autovehiculele N1 cu E4, sunt scutite de plata taxei de poluare in Romania daca se inmatriculeaza pentru prima data in tara sau in alt stat membru UE, intre 15 dec. 2008 - 31 dec. 2009, legislatia prezenta prevazand dublarea taxelor aplicabile altor vehicule ce fac obiectul taxei (in raport de OUG nr. 50/2008 in vigoare la 1 iulie 2008).
La finele anului 2008, Comisia Europeana a transmis Guvernului Romaniei ca noua taxa de poluare, triplata, in cazul masinilor second-hand incalca legislatia comunitara si trebuie modificata, nefiind prima data cand CE a atentionat Romania asupra taxei auto ilegale. Aceasta intrucat in scrisoarea de notificare din martie 2008 se atrage atentia asupra modificarii taxei, cu mentiunea ca reglementarile sunt discriminatorii in privinta autoturismelor second-hand importate din alte state europene. Pe de alta parte la 25.06.2009 CE a cerut Romaniei sa modifice legislatia privind taxa de poluare (fosta taxa de prima inmatriculare) care in forma existenta in februarie 2009 este discriminatorie si menita sa protejeze industria nationala a autovehiculelor noi din Romania.
In conformitate cu jurisprudenta constata a Curtii de Justitie Europene, statele membre pot sa prevada taxarea diferentiata a unor produse similare, cu conditia ca aceasta sa se bazeze pe criterii diferite si sa nu aiba ca efect protejarea productiei nationale.
In opinia Comisiei, criteriul "primei inmatriculari" ce figureaza in O.G. nr. 50/2008 (in forma initiala din iulie 2008, dar si cea din prezent) nu este o cerinta pe deplin obiectiva intrucat nu tine seama de calitatea intrinseca a masinilor. In anumite cazuri, cerintele ar putea duce la discriminarea masinilor de ocazie ce provin din alte state membre.
In urma aplicarii cerintei de"prima inmatriculare", conform O.U.G. nr. 50/2008, toate masinile noi inmatriculate in perioada stabilita de legislatia romaneasca, care intra direct pe piata masinilor de ocazie din Romania, circula fara sa fie supuse acestei taxe. Pe de alta parte, masinile de o calitate asemanatoare, care urmeaza sa fie inregistrate in Romania in aceeasi perioada, dar nu pentru prima data si care intra in concurenta cu produsele nationale, vor fi supuse unei taxe substantiale.
Taxa nu este aplicata tuturor poluatorilor din Romania (autoturismelor), scade pe masura ce autovehiculul este mai vechi, deci polueaza mai mult, se aplica nu la prima inmatriculare pe teritoriul CE, ci la prima inmatriculare in Romania si reprezinta o taxa similara cu impozitul anual calculat la capacitatea cilindrica.
Concluziile sunt mai evidente in conditiile modificarii O.U.G nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 218/2008, in preambulul ultimei ordonante figurand "avand in vedere concluziile analizei gradului de adancire a crizei financiare si economice, ce releva o scadere importanta a pietelor auto a productiei industriei furnizoare, precum si masurile de sustinere a sectorului de automobile, afectat de criza financiara internationala, faptul ca Guvernul Romaniei se preocupa de luarea masurilor care sa asigure pastrarea locurilor de munca in economia romaneasca, iar la un loc de munca in industria constructoare sunt patru locuri de munca in industria furnizoare ".
Concluzionand, instanta retine ca asa cum este reglementata, taxa de poluare nu se percepe pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state UE, daca a fost anterior inmatriculat in Romania, fiind insa perceputa la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru U.E., daca este inmatriculat prima data in Romania.
O.U.G. nr. 50/2008 contravine dispozitiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene intrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate intr-un alt stat membru U.E., precum cel achizitionat de reclamant pentru care s-a achitat in Germania taxa de poluare, favorizandu-se astfel vanzarea autoturismelor second - hand deja inmatriculate in Romania si, mai recent, a autoturismelor noi produse in Romania.
Conform jurisprudentei C.J.E. (Comisia c. Grecia, cauza 375/1995 si cea cu nr. 90/1994) dispozitiile fiscale nationale nu pot fi considerate compatibile cu dreptul comunitar decat in masura in care exclud orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor impozite mai mari decat cele aplicate produselor nationale similare, fiind in mod evident discriminatorii.
Dupa aderarea Romaniei la 1 ian. 2007 la U.E. acest lucru nu este admisibil intrucat produsele importate sunt din alte tari membri ale U.E., norma fiscala(O.U.G. nr.50/2008) diminuand sau fiind susceptibila sa diminueze chiar si potential, consumul produselor importate si astfel fiind influentata alegerea consumatorilor.
In cauza dedusa judecatii se remarca existenta discriminarii si intre persoanele care au solicitat inmatricularea autoturismelor de ocazie, anterior datei de 1 iulie 2008 si cele ce solicita inmatricularea autoturismelor de acelasi gen, dupa 1 iulie 2008, doar ultima categorie platind taxa de poluare, desi este evident ca si autoturismele primei categorii polueaza.
Conform principiului "poluatorul plateste" ar fi trebuit ca taxa sa vizeze toate autoturismele ce circula in Romania, nu doar produsele importate.
Acest tip de discriminare se discuta in raport de art. 16 din Constitutie, art. 26 din Pactul International din 16 dec.1966 privitor la drepturile civile si politice, ratificat de Romania prin Decretul nr. 212/1974, de art. 1 si 2 din O.G nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Un alt exemplu de aplicare obligatorie a dispozitiilor Tratatului CE este reprezentat de cauza C - 524/2007, Comisia c. Austria prin care s-a solicitat acestui stat constatarea neexecutarii obligatiilor prevazute de art. 28 si 30 din Tratat, argumentul principal fiind ca autoturismele identice, inmatriculate pe teritoriul Austriei pot face obiectul transferului de proprietate fara a exista restrictia impusa autovehiculelor de ocazie importate, deja inmatriculate intr-un alt stat membru U.E. privitoare la satisfacerea unor conditii de mediu si de zgomot, Austria prevalandu-se de anumite norme de drept comunitar derivat, argumentand ca masura are in vedere protejarea cetatenilor tarii de poluarea pe care ar produce-o acest tip de autoturisme.
Devenind stat membru al C.E. cu data de 1 ianuarie 2007 Romania si-a insusit acquais-ul comunitar, deci implicit dispozitiile art. 28, 30 si 90 din Tratatul C.E., neputand impune taxe cu efect echivalent importului de ocazie din statele membre C.E. Facand aplicarea, mutatis mutandis, a hotararii C.J.E. mai sus enuntate la dispozitiile OUG nr. 50/2008 se concluzioneaza ca sunt incalcate disp. art. 28, 30 si 90 din Tratat, pentru judecatorul national fiind obligatorie aplicarea normelor comunitare, in mod direct, fara a solicita sau a se astepta eliminarea normelor interne ce contravin celor comunitare, aceasta si prin raportare la art. 148 din Constitutie si Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana.
Pe de alta parte, raportat la inscrisurile invocate de reclamant in dovedirea cererii, respectiv chitanta pentru incasarea taxei, contractul de vanzare cumparare si factura, contract de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit, cartea de identitate a autovehiculului, tribunalul apreciaza ca reclamantul a facut dovada achitarii taxei, a provenientei second-hand a autoturismului si a primei inmatriculari intr-un stat al Uniunii Europene.
Mai mult, CJUE a constatat ca taxa de poluare impusa proprietarilor de autovehicule, ca o conditie a inmatricularii acestora pe teritoriul Romaniei, asa cum a fost stabilita prin OUG nr.50/2008, este in intregime contrara dreptului european, Curtea stabilind ca art.110 din Tratatul UE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie in statul membru mentionat a unor vehicule de ocazie cumparate din alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie, avand aceeasi vechime si aceeasi uzura, de pe piata nationala.
Sunt de mentionat astfel cauzele Tatu impotriva Romaniei (C-402/09, Hotararea din 07 aprilie 2011), Cauzele C-29/11 si C-30/11 Sfichi si altii impotriva Romaniei, C-136/10 si C-178/10 Obreja, C-336/10 Ijac si, respectiv cauza Nisipeanu impotriva Romaniei (hotarare pronuntata la data de 07 iulie 2011).
In toate aceste cauze, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a retinut neconformitatea disp. OUG nr.50/2008 cu art.110 din Tratatul UE.
In lumina celor expuse, raportat la obiectul pricinii si dispozitiile legale incidente spetei, se apreciaza ca determinarea cadrului procesual fata de paratele A.F.P. si AFM este corecta, in ce priveste primul capat de cerere, putand fi obligate asadar la restituirea taxei, prin aplicabilitatea prioritara si directa a dispozitiilor comunitare, in cauza art. 90 din Tratat producand efecte directe, creand drepturi individuale pe care jurisdictiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Cu motivarea expusa, raportat la textele de lege mentionate, actiunea urmeaza a fi admisa in parte, instituindu-se in sarcina paratelor obligatia de plata privind restituirea sumei de 1.470 lei, reprezentand taxa de poluare, actualizata cu dobanda legala aferenta la data platii efective, prejudiciul cauzat reclamantei numai in acest mod putand fi reparat integral, astfel cum prevad dispozitiile din Codul civil.
De asemenea, in contradictoriu cu parata DGFP , se va respinge insa capatul de cerere privind anularea Deciziei nr.96 din 18 iulie 2011 emisa de aceasta, dat fiind ca aceasta reprezinta, in fapt, raspunsul la cererea prealabila adresata paratei AFP si cu care parata a fost sesizata de AFP , inregistrata in cadrul procedurii administrative, nereprezentand un act administrativ producator de efecte juridice si care sa poata fi contestat pe calea contenciosului administrativ, in conformitate cu dispozitiile Legii nr.554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge exceptiile invocate.
Admite in parte actiunea formulata de reclamanta C.S.M., in contradictoriu cu paratele Administratia Finantelor Publice (AFP), Directia Generala a Finantelor Publice (DGFP) si Administratia Fondului pentru Mediu (AFM).
Obliga paratele AFP si AFM sa restituie reclamantei suma de 1.470 lei, reprezentand taxa de poluare.
Respinge capatul de cerere privind anularea Deciziei nr.96 din 18 iulie 2011, emisa de DGFP
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 20 ianuarie 2012, la Tribunalul Gorj.