Suspendarea judecatii in baza art.1551 C.proc.civ. Temeinicie.
- Cod procedura civila, art.1551
In materie probatorie, neindeplinirea obligatiilor vizand plata expertilor nu este de natura sa impiedice desfasurarea procesului, de vreme ce instanta este indrituita sa treaca la judecata.
Astfel, desi judecatorul este subiectul probei, pentru ca el este cel care trebuie convins de justetea pretentiilor formulate, probele se administreaza, in esenta, in interesul partilor, asa incat daca acestea nu inteleg sa se conformeze obligatiilor stabilite in cursul procesului, instanta urmeaza sa evalueze temeinicia cererilor deduse judecatii prin prisma probelor pe care partile le-au administrat.
DECIZIA COMERCIALA NR. 490 R din 25.03.2010
Prin incheierea pronuntata la data de 23.11.2009, in dosarul nr. 32712/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a dispus, in temeiul art. 1551 C.proc.civ., suspendarea judecatii cauzei privind pe reclamanta-parata S.C. D S.R.L. si pe parata-reclamanta S.C. R S.R.L.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca desfasurarea normala a procesului este impiedicata din culpa partilor, care nu s-au conformat dispozitiilor privind achitarea onorariilor provizorii stabilite pentru efectuarea unei contraexpertize.
Impotriva acestei incheieri, S.C. D S.R.L. a declarat recurs, solicitand casarea acesteia si continuarea judecatii.
In motivare, recurenta a aratat ca partea adversa este cea care a solicitat efectuarea unei contraexpertize, fiind nemultumita de concluziile primului raport de expertiza, iar instanta de fond a incuviintat cererea de administrare a unei astfel de probe, stabilind in sarcina fiecarei parti obligatia de a plati un onorariu de 1.500 lei. Recurenta a precizat ca si-a indeplinit aceasta obligatie, nu insa si intimata, insa a apreciat ca prima instanta ar fi putut sa revina asupra probei sau sa procedeze la darea in debit a partii adverse, care are interesul de a impiedica judecata cauzei. De asemenea, a afirmat ca prima instanta a procedat la suspendarea judecatii, fara a-i pune in vedere obligatia de a plati suma pe care ar fi trebuit sa o achite societatea intimata.
Analizand actele dosarului, Curtea a retinut urmatoarele:
La termenul de la data de 12.10.2009, prima instanta a dispus ca parata-reclamanta sa fie citata cu mentiunea de a face dovada platii onorariului provizoriu in cuantum de 1.500 lei, pentru contraexpertiza si de 750 lei, pentru al treilea expert; totodata, a dispus ca reclamanta-parata sa achite 750 lei, cu titlu de onorariu pentru al treilea expert.
Partile nu si-au indeplinit aceste obligatii, desi este util a se nota ca, pentru termenul acordat, 23.11.2009, cand a fost data incheierea atacata, parata-reclamanta nu a fost citata cu mentiunile evocate mai sus, probabil in considerarea faptului ca partile cunosteau termenul.
Potrivit art. 1551 C.proc.civ., masura suspendarii poate fi aplicata atunci cand neindeplinirea de catre reclamant a obligatiilor impuse de lege sau stabilite de instanta impiedica desfasurarea normala a cauzei.
Este adevarat ca, in conditiile in care in fata primei instante partile isi disputa pretentii reciproce, ele isi justifica dubla calitate de reclamant si de parat, astfel incat Tribunalul este indrituit sa aplice sanctiunea suspendarii in cazul neindeplinirii de oricare dintre parti a obligatiilor impuse.
Insa, prin obligatii "stabilite de instanta" trebuie sa se inteleaga dispozitii fara indeplinirea carora nu se poate pasi la judecata.
Probele nu releva ca neplata de catre parti a onorariului provizoriu a fost de natura sa impiedice judecata cauzei, pe de o parte pentru ca in dosar nu poate fi identificata vreo adresa a expertilor desemnati pentru a efectua contraexpertiza, prin care acestia sa fi precizat ca nu prezinta raportul de contraexpertiza, datorita neplatii onorariului.
Pe de alta parte, desi este real ca efectuarea contraexpertizei a fost dispusa din oficiu, asa incat instanta nu putea face aplicarea art. 170 alin. 3 C.proc.civ., privind decaderea - sanctiune ce se aplica doar in situatia in care proba este propusa de parti -, este la fel de adevarat ca prima instanta ar fi putut ca, in temeiul art. 1711 C.proc.civ., sa stabileasca ca plata onorariului sa fie facuta doar de catre una dintre parti, in masura in care aprecia ca cealalta parte nu-si indeplineste obligatiile tocmai pentru a tergiversa judecata.
Pentru a putea fi aplicata masura suspendarii, esential este insa ca neindeplinirea de catre reclamant a obligatiilor impuse de lege sau stabilite de instanta sa impiedice, nu doar sa tergiverseze desfasurarea normala a cauzei.
Or, in materie probatorie, neindeplinirea obligatiilor vizand plata expertilor nu este de natura sa impiedice desfasurarea procesului, de vreme ce instanta este indrituita sa treaca la judecata. In acest context, Curtea apreciaza util sa sublinieze ca, desi judecatorul este subiectul probei, pentru ca el este cel care trebuie convins de temeinicia pretentiilor formulate, probele se administreaza, in esenta, in interesul partilor, asa incat daca acestea nu inteleg sa se conformeze obligatiilor stabilite in cursul procesului, instanta urmeaza sa evalueze temeinicia cererilor deduse judecatii prin prisma probelor pe care partile le-au administrat.
In aceste conditii, masura suspendarii apare ca fiind excesiva, astfel incat, avand in vedere considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 312 alin. 5 C.proc.civ., recursul a fost admis, iar incheierea atacata a fost casata, dosarul fiind trimis primei instante, in vederea continuarii judecatii.