Decizia/dispozitia emisa in aplicarea Legii nr. 10/2001 are caracterul unui act civil de dispozitie cu privire la bunuri din patrimoniul entitatii emitente si nu al unui act administrativ de autoritate. Unitatile sau entitatile investite cu solutionarea notificarilor potrivit acestei legi nu actioneaza ca reprezentanti ai puterii publice a statului, ci in calitatea de persoane juridice care indeplinesc acte de dispozitie cu privire la bunuri din patrimoniul lor.
Tribunalul Valcea, sentinta civila nr. 570 din 22 iunie 2010, dosar nr. 954/2010
Prin contestatia inregistrata la nr. 954/90/2010, contestatoarea R. M. a chemat in judecata pe paratul Primarul Municipiului D., solicitand sa se dispuna anularea dispozitiei nr. 451 din 9 februarie 2010.
In motivarea contestatiei, contestatoarea a sustinut ca prin dispozitia contestata s-a dispus revocarea partiala a unei dispozitii anterioare, avand nr. 288/2008. prin aceasta din urma dispozitie se dispusese restituirea catre contestatoare a unor imobile si se propunea acordarea de despagubiri, ca urmare a solutionarii unei notificari intemeiata pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Contestatoarea a mai sustinut ca a contestat in justitie dispozitia nr. 288/2008, insa contestatia a fost respinsa ca ramasa fara obiect ca urmare a emiterii dispozitiei contestate in prezenta cauza.
S-a mai aratat ca dispozitia contestata este nelegala, intrucat dispozitia revocata intrase in circuitul civil si nu se mai putea dispune revocarea ei pe cale administrativa.
Prin intampinarea formulata in cauza, intimatul a solicitat respingerea contestatiei, sustinand ca dispozitia contestata revoca partial dispozitia anterioara, intrucat s-a constatat ulterior ca s-a acordat mai mult decat s-a cerut prin notificare si este legala, intrucat pentru aspectele solutionate, cu exceptia restituirii in natura a unor bunuri, se poate dispune revocarea unilaterala.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizand contestatia in raport de motivele invocate, de probele administrate in cauza si de dispozitiile legale aplicabile in materie, tribunalul o apreciaza ca fiind intemeiata, pentru considerentele care vor fi expuse in continuare.
Prin notificarea inregistrata sub nr. 320/2001, contestatoarea a solicitat intimatului restituirea in natura sau masuri reparatorii pentru un teren in suprafata de 10.000 mp. situat in D., pretins a fi fost preluat abuziv de catre stat.
Prin dispozitia nr. 288/2008, intimatul a admis in parte cererea de restituire, a dispus restituirea in natura a terenurilor in suprafata de 117 mp. si 957 mp. si a fost respinsa cererea de restituire in natura a terenurilor de 1400 mp, 14151 mp. si 12751 mp., retinandu-se ca sunt ocupate de constructii sau fac obiectul unui contract de concesiune. Pentru aceste din urma terenuri s-a retinut ca petenta este indreptatita la despagubiri in conditiile legii speciale.
Contestatoarea a formulat contestatie impotriva acestei dispozitii, solicitand anularea acesteia sub aspectul respingerii cererii de restituire in natura pentru cele trei suprafete de teren.
Prin sentinta civila nr. 100 din 9 februarie 2010, Tribunalul Valcea a respins contestatia ca ramasa fara obiect, retinand ca dispozitia contestata in acea cauza a fost revocata prin dispozitia nr. 451/2010.
Prin dispozitia nr. 451/2010, intimatul a dispus revocarea partiala a dispozitiei nr. 288/2008, respectiv a articolelor 3,4 si 5 prin care se retinea ca nu se poate dispune restituirea in natura pentru cele trei suprafete de teren , contestatoarea fiind indreptatita la despagubiri.
In motivarea acestei dispozitii s-a retinut ca prin dispozitia anterioara s-a acordat mai mult decat s-a cerut prin notificare, in sensul ca prin notificarea s-a solicitat restituirea in natura sau alte masuri reparatorii pentru o suprafata de 10.000 mp., iar prin dispozitia nr. 288/2008 s-a retinut indreptatirea contestatoarei de a beneficia de masuri reparatorii pentru o suprafata mai mare.
Aceasta din urma dispozitie este nelegala, intrucat decizia/dispozitia emisa in aplicarea Legii nr. 10/2001 are caracterul unui act civil de dispozitie cu privire la bunuri din patrimoniul entitatii emitente si nu al unui act administrativ de autoritate. Unitatile sau entitatile investite cu solutionarea notificarilor potrivit acestei legi nu actioneaza ca reprezentanti ai puterii publice a statului, ci in calitatea de persoane juridice care indeplinesc acte de dispozitie cu privire la bunuri din patrimoniul lor.
In speta, primarul a actionat in calitate de reprezentant la persoanei juridice emitente si nu in calitate de autoritate administrativa, iar singura cale de cercetare a valabilitatii dispozitiei initiale era actiunea in justitie, astfel cum dispune art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicata.
Fata de calificarea data dispozitiilor emise in speta, este lipsit de relevanta faptul ca dispozitia a intrat sau nu in circuitul civil, invocat de intimat, in raport de prevederile art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, aplicabile numai actelor administrative.
Natura catului emis in baza Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost determinata anterior, exclude aplicarea prevederilor Legii nr. 554/2004.
Pe de alta parte, sustinerea intimatului potrivit careia o parte din dispozitia nr. 228/2008, respectiv cea referitoare la restituirea in natura, nu putea fi revocata intrucat intrase in circuitul civil, iar celelalte articole puteau fi revocate este neintemeiata si datorita faptului ca dispozitia data in solutionarea notificarilor adresate potrivit Legii nr. 10/2001 are caracter unitar sub aspectul solutiei adoptate. Astfel, in lipsa unei dispozitii exprese a legii si pentru considerentele legate de natura actului astfel cum au fost expuse mai sus, nu se poate admite ca o dispozitie emisa potrivit Legii nr. 10/2001 sa aiba natura civila atunci cat dispune restituirea in natura si natura administrativa atunci cat dispune alte masuri reparatorii.
In consecinta, pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul apreciaza ca dispozitia nr. 451/2010 este nelegala, fiind emisa cu depasirea atributiilor si normelor referitoare la cercetarea conditiilor impuse de lege pentru emitere prevazute de Legea nr. 10/2001, motiv pentru care va admite contestatia si va anula decizia.
Intrucat cheltuielile de judecata se acorda potrivit art. 274 din Codul de procedura civila la cererea partii interesate si fata de manifestarea de vointa a contestatoarei de a nu solicita aceste cheltuieli, tribunalul va lua act de aceasta manifestare de vointa.