nulitate donatie

Dosar nr. 1167/333/2010
R O M A N I A

TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA

DECIZIA  CIVILA  Nr. 210/A
Sedinta publica de la 17 Noiembrie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE DANIELA MIHAELA MANOLE
Judecator ADINA ALEXANDRU
Grefier MANUELA RUSU

  Pe rol fiind la ordine pronuntarea cererii de apel formulata de  reclamanta apelanta  FCB cu sediul in Bucuresti  in contradictoriu cu paratii intimati MUNICIPIUL VASLUI - prin PRIMARUL MUNICIPIULUI VASLUI  cu sediul  in si  CONSILIUL  LOCAL AL MUNICIPIULUI  VASLUI cu sediul in  Vaslui,  ,impotriva  sentintei civile nr.1769 din 05.05.2010  pronuntata de   Judecatoria Vaslui.
Obiectul cauzei - nulitate donatie.
          La  apelul nominal facut in sedinta publica la pronuntare au lipsit partile.
Dezbaterile  in cauza au avut loc in sedinta  publica din 10 noiembrie 2010 fiind consemnate  in incheierea de  sedinta din acea zi ce face parte integranta din prezenta decizie  cand din lipsa de timp pentru deliberare  instanta a amanat pronuntarea   pentru astazi ,17 noiembrie  2010.
Deliberand s-a dat  solutia de mai jos; TRIBUNALUL
Asupra  apelului  civil de fata;
Prin sentinta   civila nr.  1769 din 05.05.2010 Judecatoria Vaslui a respins actiunea civila formulata de reclamanta FUNDATIA CARITATEA in contradictoriu cu MUNICIPIUL VASLUI reprezentat de PRIMAR si CONSILIUL LOCAL VASLUI.
Pentru a pronunta aceasta solutie s-a retinut de catre instanta de fond ca:
La data de 5.12.1957 intre Comunitatea Evreilor din Vaslui si Comitetul executiv al Statului Popular al orasului Vaslui s-a incheiat un contract de donatie in forma autentica, prin care Comunitatea Evreilor doneaza Sfatului Popular Vaslui un imobil situat in Vaslui,  in care se afla baia rituala a comunitatii.
Donatia s-a facut cu conditia ca donatarul sa mentina in functiune bazinul ritual folosit de credinciosii mozaici, care sa functioneze sub supravegherea rituala a personalului recomandat de Comunitate, angajat si platit de Sfatul Popular, cu respectarea indicatiilor cu caracter ritual referitoare la functionarea bazinului (fila 12).
Donatarul s-a obligat sa nu dea alta destinatie bazinului decat acea de baie rituala si sa asigure mentinerea lui in functiune.
Conform inscrisului de la fila 18 dosar, in prezent imobilul face parte din proprietatea Unitatii Administrativ Teritoriale Municipiul Vaslui, constructia fiind demolata din 1999, iar terenul in suprafata de 2529,59 m.p. fiind ocupat de blocuri si spatii verzi.
Reclamanta a invocat nulitatea absoluta a contractului de donatie pentru lipsa unui element esential de fond, respectiv cauza, precum si pentru ca actul s-a incheiat fara respectarea unei conditii prealabile obligatorii, respectiv avizul prevazut de art. 4 din Decretul 478/1954.
S-a mai invocat de asemenea, vicierea consimtamantului donatoarei prin violenta psihica exercitata de regimul comunist.
Instanta a tinut sa precizeze ca vicierea consimtamantului prin violenta, eroare sau dol da loc doar unei actiuni in anulare conform art. 961 Cod civil, nulitatea care afecteaza actul juridic fiind una relativa. Doar lipsa totala a consimtamantului poate atrage nulitatea absoluta sau eroarea asupra naturii actului juridic ori asupra obiectului convenit, ceea ce nu este cazul in speta de fata.
Referitor la lipsa cauzei, respectiv lipsa intentiei de a gratifica, invocata de reclamanta si care poate atrage nulitatea absoluta a actului juridic intrucat cauza reprezinta un element esential al actului juridic, instanta retine ca in conformitate cu art. 967 Cod civil cauza este prezumata pana la proba contrarie, iar sarcina probei revine celui ce invoca lipsa cauzei sau nevalabilitatea ei.
Reclamanta nu a dovedit prin nicio proba ca la incheierea actului de donatie donatoarea nu a avut intentia de a gratifica.
Invocarea unor aspecte de notorietate ce tin de practicile regimului comunist de a prelua abuziv proprietatile private nu este suficienta pentru a califica actul juridic ca fiind lipsit de cauza si nici nu scuteste de sarcina probei, reclamanta, prin prisma dispozitiilor art. 967 Cod civil.
Instanta a observat ca actul de donatie ce face obiectul cauzei a fost facut cu sarcina in ceea ce il priveste pe donatar si in folosul donatoarei. Prin urmare, aparent, s-ar putea prezuma ca actul juridic a avut o cauza valabila. Tocmai de aceea reclamanta avea obligatia dovedirii contrariului, proba pe care insa nu a facut-o.
In ceea ce priveste lipsa avizului prevazut de art. 4 din Decretul 478/1954, instanta a retinut ca nici acest motiv nu poate constitui o cauza de nulitate absoluta a contractului de donatie.
Art. 4 din Decretul 478/1954 stabileste nuantat, in functie de obiectul donatiei, caracterul avizului ce trebuie cerut.
Astfel, pentru terenurile agricole se cerea avizul Ministerului Agriculturii si Silviculturii, iar pentru constructiile situate in orase centre industriale, se cerea avizul Ministerului Gospodariei Comunale si Industriei Locale. Sintagma folosita de legiuitor este "se vor cere".
Spre deosebire de acestea, pentru bunurile grevate de sarcini sau pentru care existau restante de impozite sau taxe, legiuitorul a prevazut ca pot fi acceptate numai cu avizul Ministerului Finantelor.
A rezultat din interpretarea dispozitiilor mai sus amintite ca, in cazul terenurilor agricole si a constructiilor negrevate de sarcini si fara datorii fiscale avizul organului administrativ central era pur consultativ si nu obligatoriu.
Nu s-a facut nicio dovada la dosar ca imobilul donat ar fi fost grevat de sarcini sau ar fi avut datorii fiscale.
Prin urmare, chiar si in lipsa avizului prevazut de art. 4 din Decretul 478/1954, desi nu exista nicio dovada ca acest aviz nu a fost dat, actul juridic a fost valabil incheiat.
Pentru aceste motive instanta a respins actiunea reclamantei ca neintemeiata.
Impotriva  acestei hotarari a declarat apel reclamanta FUNDATIA  CARITATEA  BUCURESTI  invocand  urmatoarele  motive de nelegalitate  si netemeinicie:
In mod eronat instanta de fond a retinut ca ..."referitor la lipsa cauzei respectiv lipsa intentiei de a gratifica invocata de reclamanta si care poate atrage nulitatea absoluta a actului juridic, intrucat cauza reprezinta un element esential al actului juridic, instanta retine ca in conformitate cu art.967 cod civil cauza este prezumata pana la proba contrarie, iar sarcina probei ii revine celui ce invoca lipsa cauzei sau nevalabilitatea ei".
A facut proba cu inscrisuri, si dealtfel prin decizia civila nr.610/08.12.2003 pronuntata de completul de noua judecatori a inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a retinut " in situatia in care instantele judecatoresti sunt chemate a se pronunta asupra caracterului acestei conditii esentiale (animus donandi) a contractului de donatie, acestea trebuie sa aiba in vedere pe langa legislatia in vigoare la data realizarii liberalitatii si imprejurarile contemporane efectuarii donatiei. Solicitam pe aceasta cale potrivit disp. art.292 alin 1 coroborat cu 295 alin 2, proba cu martori, aceasta proba fiind extrem de necesara si concludenta solutionarii cauzei.
In acea perioada, dupa instaurarea puterii comuniste, s-a facut donatia fara a se dori gratificarea Statului Roman, am fost nevoiti si obligati sa donam aceasta baie, pentru ca macar de doua ori pe saptamana credinciosii mozaici din localitate, sub supraveghere rituala sa poata folosi aceasta baie. Daca nu ar fi facut donatia, li s-ar fi interzis credinciosilor mozaici folosirea bazinului ritual de catre regimul comunist.
Instanta de fond in mod gresit a retinut ca actul de donatie ce face obiectul cauzei a fost in folosul donatoarei si ca prin urmare, aparent s-ar putea prezuma ca actul juridic a avut o cauza valabila.
Validitatea contractului de donatie presupune indeplinirea cumulativa a patru conditii esentiale potrivit art.948 cod civ.(capacitate, consimtamant, obiect si cauza).In speta de fata nu este indeplinita cauza licita. In conformitate cu dispozitiile art.966 cod civil, obligatia fara cauza, sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita, nu poate avea niciun efect. Existenta cauzei urmeaza a fi examinata in raport de specificul donatiei ca o liberalitate prin care o valoare trece dintr-un patrimoniu in altul fara a se urmari un echivalent. Or, in analiza cauzei in materie de donatie definita ca o liberalitate este necesar a se stabili scopul sau motivul care a fost determinant pentru vointa dispunatorului. Ca atare in acest caz, vointa de a dispune nu poate fi separata de scopul determinant care a provocat manifestarea dispunatorului sub forma unei liberalitati. In cadrul contractului de donatie, cauza cuprinde asadar, in primul rand vointa de a darui "animus donandi" si apoi motivul care a hotarat pe dispunator sa faca liberalitatea, fara insa ca aceste elemente sa poata fi separate si examinate separat, ele formand un tot. In speta de fata nu a existat nici dorinta de a darui si nici motivul pentru care s-a facut liberalitatea.
In mod gresit instanta de fond a retinut ca era avizul Ministerului de Finante numai in cazurile in care existau restante de impozite sau taxe. Aratam inca o data: in data de 19 februarie 1957 prin Decretul nr.63, Ministerul Gospodariei Comunale si Industriei Locale a fost desfiintat, atributiile acestuia referitoare la avizare fiind preluate de catre Ministerul Finantelor, in consecinta dispozitiile art. 4 din Decretul nr.478/1954 au fost modificate prin decretul nr.63/1957. Actul nostru de donatie a fost incheiat in data de 05.12.1957, dupa intrarea in vigoare a decretului nr.63/1957.
In faza apelului  s-a audiat  martorul Benedek Tiboriu  propus de catre apelanta.
Din actele si lucrarile dosarului de fata Tribunalul constata ca apelul  formulat  este intemeiat pentru urmatoarele  considerente:
Intre Comunitatea Evreilor  din Vaslui si Comitetul Executiv al Sfatului Popular al  orasului Vaslui s-a incheiat  un act  de  donatie in forma autentica prin care comunitatea Evreilor a donat Sfatului Popular Vaslui un imobil situat in Vaslui, str. Gh. Racovita nr. 24 in care se afla Baia rituala a comunitatii.
Donatia  s-a facut  cu conditia ca  donatorul  sa mentina  in functiune bazinul  ritual  folosit de credinciosii mozaici , care  sa functioneze  sub supraveghere  rituala  a personalului   recomandat de Comunitate , angajat  si platit  de Sfatul Popular.
Donatorul  s-a obligat  sa nu dea alta  destinatie  bazinului  decat aceea de baie  rituala si sa asigure   mentinerea  ei in functiune.
Din depozitia martorului audiat in faza apelului rezulta ca  reprezentantii Comunitatii Evreilor  au fost  siliti sa  semneze  contractul de  donatie.
Rezulta asadar ca reprezentantii  reclamantei  nu au dorit sa semneze  contractul de donatie.
Chiar daca reclamanta a fost de acord cu donatia propusa de  autoritatile  statului din  acea vreme  nu  inseamna  ca  consimtamantul  sau, ca  elemente  esential  pentru validitatea  unui  contract de donatie  intruneste  conditiile  prevazute de  art. 953  cod civil care  dispun ca " consimtamantul  nu este  valabil  cand este  dat  prin eroare , smuls prin violenta sau  surprins prin dol".
Conditiile de valabilitate pentru consimtamant sunt: sa provina de la o persoana cu discernamant; sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice; sa fie exteriorizat; sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.
Din punct de vedere psihologic, vointa este un fenomen complex, reprezentand un proces motivational de o mare diversitate.
Coroborand depozitiile martorului audiat in cauza cu modalitatea in care se incheiau astfel de acte in acea perioada (fiind de notorietate atitudinea abuziva a autoritatilor statului) tribunalul apreciaza ca contractul de donatie incheiat intre cele doua parti s-a facut prin vicierea consimtamantului autoarei reclamantei la incheierea actului printr-o violenta de ordin psihic.
Violenta - ca viciu de consimtamant - este amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-i provoace o temere care o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
Violenta este alcatuita dintr-un element obiectiv si exterior (amenintarea cu un rau) si dintr-un element subiectiv, de natura psihologica, constand in insuflarea unei temeri, care este si cea care altereaza consimtamantul.
Instanta constata ca, in cauza, sunt indeplinite si conditiile violentei ca viciu de consimtamant si anume: este determinanta pentru incheierea actului juridic si injusta.
Chiar daca vicierea consimtamantului duce la anularea actului (actul este sanctionat cu nulitatea relativa) s-a stabilit, totusi ca atunci cand violenta psihica este de o anumita amploare suprima insasi consimtamantul, atragand incidenta nulitatii absolute.Aceasta este situatia si in cauza de fata, violenta psihica exercitata asupra reclamantei a fost asa de mare incat se poate spune ca consimtamantul nici nu a existat.
Instanta considera ca nu mai este necesar a se analiza existenta cauzei la incheierea actului juridic deoarece aceasta nu rezulta din contractul de donatie incheiat intre cele doua parti.
Cauza actului juridic civil, fiind scopul urmarit la incheierea actului, face parte din structura vointei juridice.
Pentru aceste considerente, tribunalul constata ca recursul este intemeiat, actul de donatie a fost incheiat cu lipsa consimtamantului donatoarei si prin urmare, in baza art. 312 Cod. pr. civ. recursul va fi admis cu consecinta schimbarii hotararii instantei de fond.
In baza art. 955 - 958 cod civ. instanta va constatat nulitatea absoluta a contractului de donatie 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII

DECIDE
Admite apelul declarat de  FCB  impotriva  sentintei civile  1769/05.05. 2010 a Judecatoriei Vaslui pe care o schimba astfel:
Constata nulitatea  absoluta  a contractului de donatie incheiat  intre Comunitatea  Evreilor (Mozaica) din Vaslui  si fostul Comitet  Executiv  al Sfatului Popular al orasului Vaslui  ,act autentificat de Notariatul de Stat  al Raionului Vaslui  prin procesul - verbal nr. 1311/817 din 05.12.1957.
Desfiinteaza contractul de donatie  mai sus aratat.
Cu recurs in 15 zile de  la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica de la 17 Noiembrie 2010