Dosar nr. 2122/244/2008
Pretentii
R O M A N I A
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 1648/R
Sedinta publica de la 14 Decembrie 2009
Instanta constituita din:
PRESEDINTE MIRELA-CRISTINA TARLEA
Judecator RADU OANA
Judecator NICOLAE PARPALEA-FILIP
Grefier VIVIANA-MIHAELA IFRIM
Pe rol pronuntarea recursului Comercial privind pe recurent BCR ASIGURARI VIENNA INSURANCE GROUP SA CU SEDIUL ALES IN BUCURESTI LA SC AV. IACOB SI OLTEANU, str. Splaiul Independentei, nr. 2J, et. 6, ap. 34, sector 3 si pe intimat M C, domiciliata in impotriva sentintei civile nr. 335 din 31.03.2009 a Judecatoriei Husi, avand ca obiect - pretentii.
La apelul nominal facut la pronuntare au lipsit partile.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier aratandu-se ca: dezbaterile in cauza au avut loc in sedinta publica din data de 07 decembrie 2009, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta din prezenta hotarare, cand din lipsa de timp pentru deliberare, s-a amanat pronuntarea pana astazi 14 decembrie 2009, cand;
TRIBUNALUL:
Deliberand asupra recursului comercial de fata;
Prin sentinta civila nr. 335 din 31.03.2009 a Judecatoriei Husi instanta a respins actiunea civila formulata de reclamanta SC BCR Asigurari SA in contradictoriu cu parata M C,
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca reclamanta SC. B.C.R. Asigrari S.A., in calitate de societate de asigurari a solicitat prin actiunea introductiva obligarea paratei la plata sumei de 1067,76 lei reprezentand credit nerambursat si dobanda legala OG.9/2000.
Reclamanta a sustinut ca baza legala a solicitarii sale o constituie contractul de asigurare nr. RCC 003 privind asigurarea riscului de neplata a ratelor de credit si a dobanzilor acordate persoanelor fizice, incheiat la data de 22.03.2004 intre reclamanta, in calitate de asigurator si BCR SA, cu sediul in Bucuresti, in calitate de asigurat.
Potrivit art.969 cod civil conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
Iar art.973 cod civil stabilesc,in ceea ce priveste efectele conventiilor fata de terti, ca acestea nu au efecte decat intre partile contractante.
Coroborand cele doua texte de lege rezulta ca intre reclamanta si parata nu exista un raport juridic generator de drepturi si obligatii pentru vreuna din parti.
Pentru a atrage raspunderea civila delictuala, in baza art.998-999 cod civil. Este necesara indeplinirea conditiilor legale referitoare la vinovatie, prejudiciu si legatura de cauzalitate.
Deoarece intre prejudiciul asiguratorului, adica al reclamantei, care este indirect, mediat, prin ricoseu si fapta autorului pagubei, adica a paratei, nu exista nici o legatura de cauzalitate, este exclusa formarea unui raport delictual sau contractual de reparatie.
Prin realizarea riscului nu se creeaza un drept la reparatie impotriva faptuitorului decat in folosul asiguratului, adica al BCR sucursala Husi, fiind de neconceput sa se nasca un drept la despagubire ex delicto si in favoarea persoanei care a acoperit prejudiciul.
In fine, prevederile art.1108 pct.3 cod civil impun conditia obligatorie ca cel care face plata si tertul raspunzator sa fie tinuti pentru "aceeasi datorie", ori in cazul de fata, asiguratorul isi indeplineste o obligatie civila contractuala (contractul de asigurare nr.RCC 003), pe cata vreme faptuitorul raspunde, de regula, pe baza unui temei delictual de reparatie, ceea ce inseamna ca nu poate fi vorba de aceeasi datorie, mai ales ca fiecare dintre aceste doua obligatii isi are propria sa cauza directa si indirecta.
Asadar, asiguratorul-reclamanta, nu poate actiona direct impotriva tertului raspunzator printr-o actiune delictuala, deoarece nu exista un raport de cauzalitate intre prejudiciul suferit prin plata indemnizatiei de asigurare si fapta ilicita a tertului, pe de o parte, iar pe de alta parte, ceea ce a suferit asiguratorul nu este chiar un prejudiciu, intrucat plata indemnizatiei reprezinta contraprestatia lui fata de primele de asigurare primite si totodata, asiguratorul nu poate invoca subrogatia legala, intrucat el a platit asiguratului, adica bancii, o datorie proprie, iar nu pe cea altei persoane.
In realitate, intre parata si Banca Comerciala Romana -Sucursala Husi, exista un raport juridic dedus din contractului de credit nr.1041 din 22.08.2003, al carui obiect il constituia un imprumut in suma de 4.500 lei, rambursabil in 36 de luni.
Conform clauzei contractuale inserate la art.5 intitulate generic “Garantiile asiguratorii" imprumutatul, adica parata, se obliga sa garanteze creditul acordat cu doua tipuri de garantii: a) veniturile realizate sub orice forma de aceasta; b) cesiunea de creanta asupra drepturilor de incasat din contractul de asigurare Polita de asigurare AC 0297137 din-22.08.2003 (data incheierii contractului de credit).
Incheierea acestei polite de asigurare de catre imprumutat, adica de parata, a fost obligatorie prin predarea politei, la momentul incheierii contractului de credit, asa cum rezulta si din art.6 din contract, ea fiind obligata totodata sa cesioneze in favoarea bancii sumele cuvenite cu titlul de despagubire din contractul de asigurare incheiat.
Din dosarul de dauna incheiat ca urmare a neplatii de catre parata a ratelor 33 si 34, aferente lunii mai si iunie 2006, reiese ca polita de asigurare incheiata de parata la SC Omniasig acoperea ca valabilitate intreaga perioada de rambursare a creditului, adica 22.08.2003-21.08.2006.
In cazul in care imprumutatorul-BCR -Sucursala Husi, ar fi constatat neindeplinirea obligatiei de catre parata, trebuia sa se dea eficienta art.8.2 din contractul de credit, prin care banca era indreptatita sa procedeze la recuperarea creantelor prin valorificarea garantiilor asiguratorii (din cele doua categorii prevazute de art.5 lit.a si b).
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta SC BCR Asigurari SA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele considerente: in mod gresit a retinut prima instanta ca societatea nu are drept la actiune impotriva paratei, in conditiile in care art. 22 din Legea nr. 136/1995 prevede expres un caz de subrogare legala a asiguratorului in drepturile beneficiarului asigurarii, ca efect al platii despagubirii, in cauza societatea subrogandu-se in drepturile BCR impotriva imprumutatului care nu a restituit la scadenta ratele de credit, producand un prejudiciu. Aceleasi dispozitii ale legii au fost reluate si in art. 7.1 din contractul de asigurare.
Legal citata, intimata nu s-a prezentat in fata instantei si nu a depus la dosar intampinare.
Pentru dovedirea motivelor de recurs, recurenta a depus la dosar inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, dispozitiile legale aplicabile, sentinta primei instante prin prisma motivelor de recurs, tribunalul va aprecia ca recursul este intemeiat.
Recurenta SC. B.C.R. Asigurari S.A., in calitate de societate de asigurari a solicitat prin actiunea introductiva obligarea paratei la plata sumei de 1067,76 lei reprezentand credit nerambursat, precum si la plata dobanzii legale aferenta acestei sume de la data de 25.11.2008 si pana la data achitarii efective a debitului, in baza dispozitiilor art. 998 si art. 22 din Legea nr. 136/2009.
Intre intimata si Banca Comerciala Romana -Sucursala Husi s-a incheiat contractul de credit nr.1041 din 22.08.2003, al carui obiect il constituia un imprumut in suma de 4.500 lei, rambursabil in 36 de luni. Conform art.5 din acest contract, intimata s-a obligat sa garanteze creditul acordat cu doua tipuri de garantii: a) veniturile realizate sub orice forma de aceasta; b) cesiunea de creanta asupra drepturilor de incasat din contractul de asigurare Polita de asigurare AC 0297137 din-22.08.2003 (data incheierii contractului de credit).
Pentru asigurarea riscului rezultat din neplata a doua rate scadente succesive, intre recurenta, in calitate de asigurator si BCR SA, in calitate de asigurat, s-a incheiat la data de 22.03.2004 contractul de asigurare nr. RCC 003 privind asigurarea riscului de neplata a ratelor de credit si a dobanzilor acordate persoanelor fizice.
Din dosarul de dauna incheiat ca urmare a neplatii de catre parata a ratelor 33 si 34, aferente lunii mai si iunie 2006 rezulta ca, in baza acestui contract, recurenta a achitat catre BCR SA suma de 1067,76 lei reprezentand asadar suma datorata in cazul producerii riscului asigurat.
Este adevarat ca, potrivit dispozitiilor art. 969 C. civ., conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, iar contractul de asigurare nr. RCC 003 a fost incheiat intre recurenta, in calitate de asigurator si BCR SA , intimata parata fiind parte doar in contractul de credit bancar.
In cauza insa nu se punea nici problema relativitatii efectelor contractului, nici problema existentei unui raport de cauzalitate intre prejudiciul asiguratorului si fapta autorului pagubei, ci a transmiterii creantei catre asigurator, ca efect al subrogatiei legale.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, in limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei, cu exceptia asigurarilor de persoane, iar in cazul in care in vigoare era o asigurare obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de vehicule, si impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, conform art. 54.
In acelasi sens, potrivit art. 8.1 din contractul de asigurare, dupa efectuarea platii despagubirilor de catre asigurator acesta se subroga in limitele despagubirii platite in baza Legii nr. 136/1995, iar potrivit art. 9.2 din contractul de credit banca, banca are dreptul sa recupereze din sumele aferente despagubirilor incasate de la societatea de asigurare, ca urmare a producerii evenimentului asigurat, obligatiile imprumutatului, existente la momentul respectiv.
In aceste conditii, nu se poate retine ca asiguratorul nu poate invoca subrogatia legala deoarece el a platit asiguratului, adica bancii, o datorie proprie, iar nu pe cea a altei persoane; o asemenea interpretare contravine dispozitiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, care consacra expres dreptul asiguratorului de a beneficia, in limita indemnizatiei platite, de toate drepturile asiguratului impotriva tertului.
Fata de aceste considerente, constatand incidenta motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. si vazand dispozitiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul si va modifica in tot sentinta instantei de fond, in sensul ca va admite actiunea civila formulata de reclamanta SC BCR Asigurari SA in contradictoriu cu parata, pe care o va obliga la plata catre reclamanta a sumei de 1067,76 lei reprezentand credit nerambursat, precum si la plata dobanzii legale aferenta acestei sume de la data de 25.11.2008 si pana la data achitarii efective a debitului.
Vazand dispozitiile art. 274 C.pr.civ., va fi obligata parata la plata catre reclamanta a sumei de 256 lei reprezentand cheltuieli de judecata, anume taxa judiciara de timbru si timbru judiciar la fond si in recurs, dar si onorariu aparator ales in cuantum de 114,06 lei (fila 26 din dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC BCR Asigurari SA impotriva sentintei civile nr. 335 din 31.03.2009 a Judecatoriei Husi, pe care o modifica in tot.
Admite actiunea civila formulata de reclamanta SC BCR Asigurari SA, inregistrata la Registrul Comertului sub nr. J40/10454/2001, CUI 14360018, cu sediul ales in Bucuresti, Splaiul Independentei, nr. 2J, et. 6, ap. 34, sector 3 in contradictoriu cu parata M C, domiciliata in mun.
Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 1067,76 lei reprezentand credit nerambursat, precum si la plata dobanzii legale aferenta acestei sume de la data de 25.11.2008 si pana la data achitarii efective a debitului.
Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 256 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
IREVOCABILA.
Pronuntata in sedinta publica de la 14 Decembrie 2009.