. Conditiile cerute de lege
pentru a opera uzucapiunea de 30 ani
Art. 1847 Cod Civil
In raport de dispozitiile art. 1847 Cod Civil prescriptia de 30 de ani legiuitorul nu pretinde existenta vreunui titlu sau proba bunei-credinte, fiind suficient ca posesia exercitata de titularul sau sa indeplineasca conditiile prev. de art.1847 Cod civil, adica sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar. (Decizia Civila nr.1328/23.10.2009 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IV-a Civila )
Prin cererea din 21 decembrie 2007, reclamantii G.G. si G. V. au chemat in judecata pe paratii Statul Roman prin M. F. si M.B. prin PG pentru a se constata ca au dobandit, prin uzucapiunea de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra suprafetei de 226 m.p. teren situat in M. B., str. R nr.43, sector 3 .
In motivare, au aratat ca poseda in mod continuu, public, netulburat si sub nume de proprietar terenul sus citat, aflat in continuarea imobilului proprietatea lor situat in Bucuresti, B-dul 1 Decembrie 1918, nr.9 C, din anul 1954 si ca in prezent acesta apartine domeniului privat al statului, fiind administrat de C.G.al M.B.. Asupra acestui teren nu s-au introdus actiuni in revendicare sau cereri pentru restituirea in natura in temeiul Legii nr. 10/2001 sau nr.18/1991.
In drept, si-a intemeiat actiunea pe prevederile art. 111 Cod procedura civila, cat si ale art. 646, 1846,1847, 1854, 1860 si 1890 Cod civil.
Prin sentinta civila nr. 8154/24 septembrie 2008, aceeasi instanta a admis in parte actiunea,constatand ca reclamantii au dobandit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafetei de 207 m.p. teren, situat in Bucuresti , str. R nr.43, sector 3.
Decizia a fost atacata cu recurs de catre M.B. prin P. G solicitatand modificarea acesteia pentru motivul de casare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, constand in neindeplinirea conditiei exercitarii posesiei sub nume de proprietar reglementata prin prevederile art. 1847 Cod civil.
In opinie majoritara, se constata ca recursul nu este intemeiat.
Astfel, se constata ca reclamantii au invocat ca temei al uzucapiunii prevederile art. 1890 Cod civil, prin care se statueaza expresis verbis ca toate actiunile reale se vor prescrie prin 30 de ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce prin titlu si fara sa i se poata opune reaua -credinta.
Din interpretarea textului de lege sus citat rezulta in mod evident ca pentru prescriptia de 30 de ani legiuitorul nu pretinde existenta vreunui titlu sau proba bunei-credinte, fiind suficient ca posesia exercitata de titularul sau sa indeplineasca conditiile prev. de art.1847 Cod civil, adica sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.
Reclamantii au dovedit, in baza probelor administrate la instantele de fond ca exercita posesia asupra terenului in suprafata de 209,84 m.p inca din anul1 953, in mod continuu, public si fara a fi tulburati.
Aceasta posesie nu a fost intrerupta prin intrarea in vigoare a Legilor nr.58/1974, privind sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, precum si a Legii nr.59/1974 privind fondul funciar, astfel ca, dupa abrogarea lor prin Decretul Lege nr. 1/1989 si decretul Lege nr. 9/1989, posesorii acestor terenuri pot solicita instantelor de judecata sa constate ca au dobandit dreptul de proprietate privind terenurile respective, astfel cum se statueaza prin Decizia nr. IV din 16 ianuarie 2006, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite.
De altfel, in raport cu dispozitiile art. 1844 din Codul Civil, potrivit carora nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, prin natura lor proprie, sau printr-o declaratie a legii , nu pot fi obiecte de proprietate privata , ci sunt scoase afara din comert, terenurile la care se refera reglementarile din Legile nr. 58/1974 si 59/1974 si-au pastrat apartenenta la domeniul proprietatii private atata timp cat nu au fost trecute in alta forma de proprietate si, mai mult, au continuat sa fie susceptibile de a fi transmise si dobandite pe calea restransa a mostenirii legale.
Prin aceeasi decizie se continua in sensul ca din moment ce in perioada 1974-1989, in care au fost in vigoare dispozitiile Legilor nr. 58/1974 si 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrans caile de transmitere si dobandire a lor, fara a se inlatura caracterul privat al formei de proprietate, este evident ca nu a putut sa aiba loc o intrerupere naturala a cursul prescriptiei acestora, in sensul prevederilor art. 1874 pct. 2 din Codul civil, care sa poata fi invocata ca piedica la dobandirea dreptului de proprietate pe calea prescriptiei achizitive.
Rezultand astfel ca terenurile ce au facut obiectul reglementarilor din cuprinsul Legilor nr. 58/1974 si 59/1974 , si-au pastrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atat de prezumtia de neprecaritate prevazuta de art. 1854 Cod civil.
Apelantul nu a sustinut si nici nu a produs nici o dovada in sensul ca anterior lunii decembrie 1989, terenul s-ar fi aflat in proprietate socialista de stat si ar fi fost inchiriat reclamantilor pentru a se putea trage concluzia ca acestia ar fi exercitat posesia pentru stat, si nu pentru sine, adica sub nume precar, in conditiile art. 1853, pentru a i se putea opune in mod valabil lipsa elementului animus al posesiei.
Faptul ca in prezent acelasi teren se afla in proprietatea privata a M. B., se datoreaza unei legislatii ulterioare anului 1989, respectiv prevederilor art. 26 alin. 1 din Legea nr.18/1991, conform carora "terenurile situate in intravilanul localitatii, care au apartinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, in ambele cazuri fara mostenitori,trec in proprietatea comunei,orasului sau al municipiului, dupa caz,si in administrarea primariilor".
Or,din adresa nr.58300/25 iunie 2005 a PS 3 Bucuresti, SF F si R A si adresa nr. 21632/28 iunie 2007, a DJ C si L a PM B, rezulta ca terenul din litigiu situat in str. R nr. 43 figura ca teren agricol in planul topografic scara 1/500 din anul 1957, se afla in continuarea terenului si constructiei proprietatea reclamantilor, se afla in domeniul privat al M B si nu s-au inregistrat actiuni in revendicare, notificari in baza Legii nr.10/2001, sau cereri de reconstituire a dreptului de proprietate in baza Legii nr.18/1991 republicata, in legatura cu acest teren.
In concluzie, just a retinut instanta de apel ca in cauza isi au aplicare prevederile art. 1854 Cod civil, ce instituie prezumtia exercitarii posesiei pentru sine si nu pentru altul, daca nu s-a probat contrariul.
Or, paratul apelant nu a produs nici un fel de dovezi in sensul ca reclamantii ar fi exercitat posesia in locul statului si nu sub nume de proprietar.
Neplata impozitului intereseaza doar raporturile dintre reclamanti si fisc si ar fi prezentat relevanta doar pentru a intari dovada exercitarii posesiei, fiind insa lipsita de relevanta sub aspectul indeplinirii conditiilor legale ale unei posesii utile, apte de a putea produce dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Retinandu-se asadar netemeinicia motivelor de recurs invocate , urmeaza ca in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, acesta sa fie respins, ca nefondat .