Competenta materiala de solutionare a unui ordin de revocare din functie, act care sta la baza incetarii contractului de munca

Competenta materiala de solutionare a unui ordin de revocare din functie, act care sta la baza incetarii contractului de munca
Instanta de fond a fost investita cu o actiune prin care s-a solicitat anularea Ordinului prin care a fost eliberat din functie si revocat contractul de munca. Tribunalul a analizat cu prioritate natura juridica a contractului ce constituie fundamentul raportului juridic dedus judecatii, apreciind ca acest contract are natura unui contract de mandat comercial.
Atat la originea raportului juridic dedus judecatii, cat si la incetarea acestuia au stat acte emise de ministrul transporturilor si infrastructurii, in baza atributiilor sale ca reprezentant al unei autoritati publice centrale, acte emise in baza unor dispozitiile egale care reglementeaza activitatea unor entitati din subordinea ministerului. Ordinul de revocare este un act emis de o autoritate publica centrala, in exercitarea atributiilor prevazute de lege si indeplineste conditiile prevazute de art.2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004 pentru a fi calificat ca act administrativ, indiferent de natura raporturilor juridice la care da nastere, le modifica sau le stinge, fapt ce atrage competenta instantei de contencios administrativ.
DECIZIA CIVILA NR.5623/R din 14.10.2009
Prin incheierea de sedinta din 06.03.2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis exceptia necompetentei functionale, a inaintat dosarul privind pe reclamantul CM, si paratii MTI, SAAF SA ,Sectiei Comerciale pentru competenta solutionare.
In considerente a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti reclamantul a solicitat instantei anularea Ordinului nr. xx/24.12.2008 emis de MTI si a Hotararii CA SAAF -SA nr. xxx/29.12.2008 prin care a fost eliberat din functie si revocat contractul de munca inregistrat sub nr. xxx/27.08.2008.
Avand in vedere ca revocarea mandatului s-a facut fara o justa cauza si in mod intempestiv, abuziv in baza dispozitiilor art. 143 din Legea 31/1990 reclamantul a solicitat obligarea in solidar a paratilor la plata de daune interese.
La termenul de judecata din data de 06.03.2009 instanta a stabilit ca in raport de exceptiile invocate de parati prin intampinare, prioritate in solutionare o are exceptia necompetentei functionale a instantei intrucat aceasta priveste legala investire a instantei.
La acest termen instanta a pus in discutie natura juridica a contractului nr. 1S/289/27.08.2008 ce constituie fundamentul raportului juridic dedus judecatii.
Instanta a apreciat ca acest contract are natura unui contract de mandat comercial.
Contractul nr.xxx/27.08.2008 a fost incheiat asa cum se arata in preambulul acestuia, in baza OUG nr. 79/2008 privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici care stabileste in cuprinsul dispozitiile art. 2 ca Directorii generali directorii asigura conducerea operatorilor economici prevazuti la art. 1, in baza unui contract de mandat incheiat in conditiile Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale prezentei ordonante de urgenta.
In consecinta, avand in vedere natura comerciala a contractului revocat prin Hotararea nr. xxx/29.12.2008 a CA S.A.A.T - SA ce s-a solicitat a fost anulata, instanta vazand si dispozitiile art. 2 al. 1 lit. a Cod procedura civila coroborate cu dispozitiile art. 5 Cod procedura civila a apreciat ca competenta de solutionare a cauzei revine Sectiei Comerciale a Tribunalului Bucuresti.
Impotriva sus-mentionatei hotarari, in termen legal a declarat recurs MTI, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de munca si asigurari sociale.
In sustinerea recursului a aratat ca instanta, a interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, pronuntand hotararea cu aplicarea gresita a legii (art. 304 pct. 8 si 9 C. pr. civ.)
In sustinerea acestui motiv de reformare a incheierii de sedinta din data de 06.03.2009, recurentul a invederat instantei de judecata urmatoarele aspecte:
Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat, in principal, anularea OMTI nr.x din 24.12.2008 prin care acesta a fost eliberat din functia de director general si presedinte al consiliului de administratie al S.A.A.F. S.A. Cu privire la natura juridica a actului ce se cere a fi anulat - Ordinul ministrului, recurentul intelege sa arate Curtii faptul ca acesta a fost emis de o autoritate publica, in executarea legii, in speta in executarea dispozitiilor art. 13 alin.(1) si alin.(2) din H.G. nr.585/1998 , a dispozitiilor O.U.G. nr. 79/2008 privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv a prevederilor art.46 din Legea nr.90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, in scopul stingerii unui raport juridic.
In contextul celor anterior expuse, reiese cu evidenta ca instanta de judecata a fost investita cu cercetarea legalitatii unui act administrativ care indeplineste intocmai conditiile prevazute de dispozitiile art.2 alin.1 litera c) din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ potrivit carora "actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica in vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice."
Or, instanta de fond, a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, a trimis cauza spre competenta solutionare Sectiei Comerciale a Tribunalului Bucuresti, apreciind ca, in speta, ordinul contestat nu poate fi calificat drept act administrativ deoarece "prin acesta nu se sting raporturi de drept administrativ".
Asadar, se poate observa ca hotararea instantei de fond a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii, deoarece potrivit dispozitiilor art.2 alin.1 litera c) din Legea contenciosului administrativ, actele administrative dau nastere, modifica sau sting raporturi juridice, fara a se face vreo distinctie in ceea ce priveste sfera de reglementare a acestor raporturi juridice iar potrivit dispozitiilor art. 10 din Legea nr.554/2004, litigiile privind actele administrative emise de autoritatile publice centrale se solutioneaza in fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel.
Asadar, cum in speta aceste conditii sunt indeplinite, fiind de necontestat caracterul de act administrativ al ordinului supus cercetarii judecatoresti, ratiunile pentru care instanta de fond a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea sectiei comerciale, nu au niciun fundament legal.
In speta, instanta trebuia sa faca aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ coroborate cu cele ale art.3 pct.1 din Codul de procedura civila si sa trimita cauza spre competenta solutionare Curtii de Apel Bucuresti - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal.
In acest sens, recurentul a invederat instantei de judecata faptul ca Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, reglementeaza procedura de inlaturare a efectelor actelor administrative. Niciunde in cuprinsul acestui act normativ, controlul jurisdictional al actelor administrative nu este limitat la actele care privesc exclusiv raporturi juridice administrative. Prin urmare, orice act emis de o autoritate publica in executarea unei legi este susceptibil a fi anulat doar pe calea procedurii prevazute de Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, prin verificarea legalitatii emiterii acestuia sub aspectul dreptului material ce guverneaza raportul juridic nascut, modificat sau stins prin actul in speta.
Altfel spus, oricine se simte lezat in drepturile sau interesele sale legitime prin emiterea unui act administrativ se poate adresa, in conditiile legii, instantelor de contencios administrativ, in vederea inlaturarii efectelor actului respectiv. Instanta de contencios administrativ astfel investita, analizeaza actul a carui anulare se cere atat din punct de vedere procedural, in sensul constatarii indeplinirii conditiilor de exercitiu ale unei astfel de actiuni - indeplinirea procedurii prealabile in termenul impus de legislatia in materie - cat si sub aspectul legalitatii actului contestat din punct de vedere material); - emiterea actului administrativ in executarea unui act normativ intocmai.
De asemenea, in sustinerea aspectelor invederate prin cererea de recurs, recurentul intelege totodata sa arate Curtii faptul ca in acceptiunea Legii contenciosului administrativ "(...) sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice sau achizitiile publice. "
Prin urmare, este mai mult decat clar faptul ca sfera raporturilor juridice pe care un act administrativ le poate naste, modifica sau stinge depaseste sfera raporturilor de drept administrativ, ca ramura a sistemului de drept care cuprinde normele juridice ce reglementeaza raporturile sociale referitoare la organizarea si activitatea administratiei publice, instantele de contencios avand obligatia si totodata competenta de a cerceta legalitatea actelor emise in regim de autoritate publica in complexitatea situatiilor juridice pe care le creeaza.
In contextul celor anterior expuse si avand in vedere caracterul administrativ al actului contestat, recurentul solicita instantei sa constate faptul ca, aplicabile cauzei sunt dispozitiile Legii contenciosului administrativ ( art. 10 ), respectiv dispozitiile Codului de procedura civila (art.3 pct.1) in temeiul carora, litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile administratiei publice centrale, se solutioneaza, in fond, de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel.
In sustinerea tezei conform careia competenta sa solutioneze cauza este Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a Curtii de Apel Bucuresti, recurentul a depus la dosarul cauzei hotarari pronuntate de instantele de contencios administrativ, prin care au fost solutionate spete similare, in care ministerul a fost parte a litisconsortiilor, pentru anularea unor ordine de eliberare din functie a conducatorilor unitatilor aflate in subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerului.
Asadar, conform argumentului "a pari" sustinut prin solutiile instantelor de judecata pentru situatii identice, pe care recurentul intelege sa le depuna la dosarul cauzei, chiar si in situatia in care actul administrativ stinge un raport juridic de munca, sau in speta, de drept societar, controlul legalitatii emiterii lui, sub aspectul legii care guverneaza raportul astfel stins - Codul Muncii/Codul Comercial, Codul Civil, respectiv Hotararea de Guvern nr.585/1998, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 79/2008 - se realizeaza in conditiile prevazute de legea contenciosului administrativ, adica cu respectarea indeplinirii unei proceduri prealabile, a unor termene, urmand ca instantele de contencios administrativ sa judece asupra respectarii legii aplicabile la momentul emiterii actului administrativ.
Recurentul solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea solutiei instantei de fond si trimiterea cauzei spre competenta solutionare Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal.
Examinand intregul material probator administrat in cauza, prin prisma criticilor invocate de catre recurent, tinand seama de prevederile art.304/1 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
Instanta de fond a fost investita cu o actiune prin care s-a solicitat anularea Ordinului nr. xx/24.12.2008 emis de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii si a Hotararii CA SAAF -SA nr. xxx/29.12.2008 prin care a fost eliberat din functie si revocat contractul de munca inregistrat sub nr. xxx/27.08.2008.
Tribunalul a analizat cu prioritate natura juridica a contractului nr. xxx/27.08.2008 ce constituie fundamentul raportului juridic dedus judecatii, apreciind ca acest contract are natura unui contract de mandat comercial.
Dar, atat la originea raportului juridic dedus judecatii, cat si la incetarea acestuia au stat acte emise de ministrul transporturilor si infrastructurii, in baza atributiilor sale ca reprezentant al unei autoritati publice centrale, acte emise in baza unor dispozitiile egale care reglementeaza activitatea unor entitati din subordinea ministerului.
In speta, capatul principal de cerere este reprezentat de anularea Ordinului emis de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii.
Asa cum rezulta din chiar continutul actului contestat, acest ordin a fost emis in baza art. 13 alin.(1) si alin.(2) din H.G. nr.585/1998, a dispozitiilor O.U.G. nr. 79/2008 privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv a prevederilor art.46 din Legea nr.90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor.
Potrivit art 13 alin.1 si 2 din H.G. nr.585/1998, adunarea generala a actionarilor alege consiliul de administratie al S.A.A.F. Pana la finalizarea procesului de privatizare a S.A.A.F., reprezentantii statului in consiliul de administratie si presedintele consiliului de administratie sunt numiti prin ordin al ministrului transporturilor.
Presedintele consiliului de administratie al S.A.A.F. este si directorul general al acesteia.
Prin ordinul contestat s-a dispus revocarea contestatorului, care avea tocmai functia de presedinte consiliului de administratie si director general.
Ordinul de revocare este un act emis de o autoritate publica centrala, in exercitarea atributiilor prevazute de lege si indeplineste conditiile prevazute de art.2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004 pentru a fi calificat ca act administrativ, indiferent de natura raporturilor juridice la care da nastere, le modifica sau le stinge.
In temeiul art.3 pct.1 din Codul de procedura civila, curtile de apel judeca in prima instanta, procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale.
Potrivit art.10 din Legea nr.554/2004, litigiile privind actele administrative emise de autoritatile publice centrale se solutioneaza in fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel.
Curtea constata ca prin intampinarea formulata in fata instantei de fond, recurenta-intimata a invocat si exceptia necompetentei materiale, exceptie asupra careia Tribunalul nu s-a pronuntat.
Vazand aceste considerente, Curtea constata ca hotararea primei instante a fost data cu aplicarea gresita a legii in sensul art.304 pct.9 Cod procedura civila si, fata de dispozitiile art.312 cod procedura civila, va admite recursul si va modifica incheierea recurata in sensul ca va admite exceptia necompetentei materiale invocata de catre recurenta-intimata si va declina competenta solutionarii cauzei in favoarea in favoarea Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a-VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal.