Civil -revendicare imobiliara

Prin cererea inregistrata la Judecatoria Tulcea sub nr. ........, reclamantele ........ si ........ au chemat in judecata pe paratii Municipiul Tulcea prin primar si Consiliul Local Tulcea pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligate sa le lase in deplina proprietate si linistita posesie imobilele situate in str. ........, str. ........si soseaua ........, imobile ce se compun din 6 apartamente totalizand 29 camere, 6 dependinte avand o suprafata construita de 769 mp si terenul aferent in suprafata de 1600 mp si care au avut destinatia de hotel, restaurant si locuinta, cu plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, reclamatele au aratat ca in anul 1932 si 1939, unchiul acestora ........, a cumparat imobilul situat in Tulcea, str. ........, str. ........, soseaua ........, compuse din 6 apartamente cu 29 camere, 6 dependinte totalizand o suprafata construita de 769 mp si un teren aferent de 1600 mp asa cum rezulta din actul de proprietate si referatul cu privire la nationalizarea imobilelor din Tulcea.
Prin Decretul nr. 92/1950 s-a dispus nationalizarea acestor imobile, in care s-a facut mentiunea ca autorul partilor, defunctul ........ a avut in trecut hotel, restaurant si locuinta si nu a fost casatorit.
La data de 01.02.1981 ........ a decedat iar mostenitori au ramas nepotii de frate si sora: ........, fosta ......., mama reclamantelor, ........, ........ si ........, asa cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 237/22.05.1981.
La data de 02.02.1997 a decedat si mama reclamantelor, ........ (fosta ......), dupa care au ramas ca mostenitoare reclamantele, conform certificatului de mostenitor nr. 61/03.04.1997, eliberat de Biroul Notarului Public .........
Au mai aratat reclamantele ca potrivit art. 2 din Decretul nr. 92/1950 nu intra in prevederile acestui decret si nu pot fi nationalizate imobilele cladite, proprietatea muncitorilor si a pensionarilor proveniti din muncitori precum si a functionarilor, micilor meseriasi, celorlalti pensionari provenite din munca.
In speta, imobilele revendicate au fost preluate abuziv, motiv pentru care nationalizarea acestor imobile este lovita de nulitate absoluta, neputand produce nici un fel de efecte.
In consecinta, statul nu are titlu valabil pentru imobilele nationalizate, singurul act de proprietate care isi produce efecte in continuare fiind cel al reclamantelor, de la autorul comun .........
In drept, reclamantele si-au intemeiat actiunea invocand dispozitiile art. 480 si art. 481, C. civil, art. 2 din Decretul nr. 92/1950, art. 111, art. 112 si art. 279 C. proc. civ.
Paratii, Municipiul Tulcea si Consiliul Local al Municipiului Tulcea, au formulat intampinare prin care au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si exceptia inadmisibilitatii actiunii.
In motivarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, paratii au aratat ca in raport de dispozitiile art. 3 din Decretul nr. 92/1950, potrivit cu care "imobilele nationalizate trec in proprietatea statului ca bunuri ale intregului popor, fara nicio alta despagubire si libere de orice sarcini sau drepturi de orice fel", calitate procesuala pasiva in speta poate avea doar statul.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii, paratii au aratat ca potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, bunurile preluate de stat fara titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatii.
Ori, in astfel de situatii sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001, republicata, insa reclamantele au depasit cu mult termenul stabilit prin acest act normativ, motiv pentru care actiune pe care au formulat-o este inadmisibila.
Prin sentinta civila nr. 646 din 18 februarie 2010 Judecatoria Tulcea a declinat, in temeiul art. 2 alin. 1 lit. b si art. 158 C.proc.civ. competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Tulcea, unde cauza a fost inregistrata sub nr. 984/88/2010, si unde, reclamantele au formulat precizari cu privire la actiune.
Au aratat astfel ca titlul de proprietate al autorului lor, pe care isi intemeiaza actiunea in revendicare de fata, il reprezinta actul de vanzare autentificat de Tribunalul Tulcea sub nr.809/28.03.1939.
Au mai aratat ca in cuprinsul acestui act sunt precizate vecinatatile imobilului revendicat, aratandu-se limitele acestuia: la nord, str. ........ pe o raza de 23 metri, la vest cu imobilul ........ pe o raza de 25 m, la sud cu str. ........, pe o lungime de 13,5 metri si o portiune de 8,80 metri lungime si 2,88 metri latime.
In cererea de demolare din 25.01.1971, ........ se referea la o suprafata de 1048 mp si aceiasi suprafata de 1048 mp o mentioneaza si in acordul pentru expropriere din 20.01.1971.
Prin donatia lui ........ si prin actul de acceptare a donatiei - Decizia nr. 390/21.10.1974 a Consiliului Popular al judetului Tulcea - s-a trecut in proprietatea statului din suprafata totala ce o detinea de 1412 mp numai suprafata de 500 mp.
Din schita anexa la actul de donatie rezulta ca proprietatea ........ in discutie se compunea din ........ in suprafata de 936 mp, Restaurantul ........ si Hotelul ........, in suprafata de 476 mp, astfel ca in total acesta detinea o suprafata de 1412 mp.
Ulterior, fata de concluziile expertizei topografice efectuata in cauza, reclamantele si-au completat actiunea chemand in judecata in calitatea de parat S.C. ........ S.R.L., cu sediul in municipiul Tulcea, si fata de sustinerile acesteia ca a instrainat imobilul revendicat si S.C. ........ S.R.L., cu sediul in municipiul Tulcea, aceasta fiind societatea care a cumparat.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, proba cu martori si s-au efectuat doua expertize tehnice.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor Municipiul Tulcea si Consiliul Local Tulcea, instanta retine ca este neintemeiata motivat de faptul ca reclamantele si-au intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 480 si art. 481 C. civil sustinand ca sunt proprietarele imobilelor revendicate, considerand ca paratii sunt cei care au in proprietate in prezent aceste imobile.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii instanta retine ca este intemeiata.
Astfel, prin actiunea cu care au investit instanta, reclamantele au sustinut ca imobilele revendicate au apartinut autorului lor ........ si au fost nationalizate prin Decretul nr. 92/1950, desi potrivit art. 2 din acest decret erau exceptate de la nationalizare, situatie in care nationalizarea acestor imobile este lovita de nulitate absoluta, neputand sa produca nici un efect.
In consecinta, reclamantele considera ca statul nu are titlu valabil pentru imobilele mentionate, singurul act de proprietate al acestora, respectiv actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 869/28.03.1939 de catre Tribunalul Tulcea, fiind cel care isi produce in continuare efectele.
Actiunea in revendicare din prezenta cauza este inadmisibila intrucat este in vigoare Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie1945-22 decembrie 1989 care constituie legea-cadru in materia masurilor reparatorii pentru bunurile preluate abuziv in Romania in perioada regimului comunist, fiind destinata sa asigure repararea prejudiciului cauzat fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, ca urmare a nationalizarii, confiscarii, exproprierii sau a preluarii in orice alt mod a bunurilor aflate in proprietatea acestora.
In acest scop, Legea 10/2001 prevede o procedura speciala si obligatorie in cadrul careia persoanele indreptatite sunt obligate, in primul rand, sa notifice unitatea detinatoare, in termen de cel mult un an de la data intrarii in vigoare, solicitand restituirea in natura sau prin echivalent, indiferent daca preluarea imobilelor a fost facuta cu sau fara titlu valabil. Este asa-numita procedura administrativa prealabila, care, in caz de nerespectare, atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent, fara a deosebi daca preluarea s-a facut cu titlu valabil ori fara nici un titlu.
Daca unitatea detinatoare ori entitatea investita cu solutionarea notificarii respinge notificarea, persoana indreptatita poate ataca in justitie, in termenul prevazut de lege, decizia sau dispozitia de respingere, aceasta posibilitate fiind recunoscuta si atunci cand persoana notificata refuza sa solutioneze cererea ori nu raspunde in nici un mod, lipsa unui raspuns fiind considerata adeseori de catre instante drept refuz de restituire a imobilului, situatie care deschide celui indreptatit dreptul de a se adresa instantei judecatoresti competente pentru a se pronunta pe fond asupra temeiniciei pretentiei sale. In toate aceste cazuri, instanta va solutiona cauza in fond, verificand, pe baza materialului probator administrat, daca este sau nu intemeiata cererea de restituire in natura.
Mai mult, existenta procedurii administrative prealabile nu este o simpla conditie de exercitiu a actiunii, ci insasi calea sau modalitatea legala de restituire in natura a imobilelor revendicate, astfel incat, in caz de nerespectare a termenului de notificare a unitatii detinatoare, persoanele indreptatite pierd dreptul de a solicita in justitiei restituirea in natura sau prin echivalent a imobilelor respective, adica sunt, cu alte cuvinte, decazuti din dreptul de proprietate. Aceasta sanctiune - pierderea dreptului de proprietate - nu constituie insa o incalcare a principiului garantarii proprietatii private, cata vreme, potrivit Constitutiei, "continutul si limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege", iar stabilirea unor termene de exercitare ori de valorificare a unui drept este impusa de necesitatea de ordin general a clarificarii rapide si definitive a situatiei juridice a unor imobile. Privarea persoanelor indreptatite de bunul lor, ca urmare a nerespectarii termenelor si a procedurilor de restituire este o masura legala care sanctioneaza, pentru ratiuni de ordine publica, pasivitatea ori neglijenta fostilor proprietari, fiind, totodata, compatibila si cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la CEDO.
In concluzie, Legea nr. 10/2001 suprima, asadar, actiunea in revendicare pe dreptul comun, dar nu si accesul la un proces echitabil, intrucat, ca lege noua, perfectioneaza sistemul reparator si procedural, controlul judecatoresc al reparatiilor, prin accesul deplin si liber la trei grade de jurisdictie, in conditiile art. 21 alin. (1) si (3) din Constitutie si ale art.6 alin. (1) din CEDO.
In aplicarea unitara a Legii nr. 10/2001, prin decizia nr. 33/09.06.2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca: "concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres in legea speciala. In cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr.10/2001, si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice."
Reclamantele din prezenta cauza nu au formulat notificare pe Legea nr. 10/2001 si nici nu au precizat care este motivul pentru care nu au uzat de aceasta cale. Ori, numai in ipoteza in care reclamantele ar fi formulat o astfel de notificare, s-ar fi putut pune in discutie in ce masura Legea nr. 10/2001 putea sau nu conduce la o reparatie efectiva in situatia concreta si daca ar fi fost incidente dispozitiile alineatului doi din decizia Inalte Curti de Casatie si Justitie, in sensul ca "daca sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, (Legea nr. 10/2011) si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conventia are prioritate".
Reclamantele nu ar putea sa invoce pur si simplu in abstracto ca ar exista neconcordante intre procedura prealabila prevazuta de Legea nr. 10/2001 si CEDO, fara a indica si care ar fi aceste neconcordante, fara a le justifica si, mai ales, fara a le dovedi la cazul lor particular, pentru ca, in caz contrar, in toate actiunile, toti reclamantii ar invoca pur si simplu ca exista niste neconcordante intre Legea nr. 10/2001 si CEDO si intreaga procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001 ar fi total inaplicabila.
Legea nr. 10/2001 instituie atat o procedura administrativa prealabila, cat si anumite termene si sanctiuni menite sa limiteze incertitudinea raporturilor juridice nascute in legatura cu imobilele preluate abuziv de stat, astfel ca, in prezent Legea nr. 10/2001, in limitele date de dispozitiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, constituie dreptul comun in materia retrocedarii imobilelor preluate de stat, cu dau fara titlu valabil, in perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Numai persoanele exceptate de la procedura acestui act normativ, precum si cele care, din motive independente de vointa lor, nu au putut sa utilizeze aceasta procedura in termenele legale, au deschisa calea actiunii in revendicarea bunului litigios, daca acesta nu a fost cumparat, cu buna-credinta si cu respectarea dispozitiilor legii nr. 112/1995, de catre chiriasi.
Ori, reclamantele nu se incadreaza in niciuna dintre ipotezele enumerate anterior, intrucat nu sunt exceptati de la aplicarea dispozitiilor legii speciale, imobilul fiind preluat in baza Decretului nr. 92/1950, deoarece nu au facut dovada ca autorul lor ........ era persoana care trebuia exceptata de la nationalizare potrivit art. II din Decretul nr. 92/1950 si nu a fost relevat nici un motiv independent de vointa lor de a nu putea sa fi urmat procedura legii speciale prin formularea notificarii.
Fata de aceste considerente instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Tulcea si Consiliului Local Tulcea, a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii si a respins actiunea ca inadmisibila.
Au fost obligate reclamantele la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecata catre parata SC ....... SRTL Tulcea si la 3000 lei cheltuieli de judecata catre parata SC ........ SRL.