Dosar nr. 4827/327/2008
DECIZIA CIVILA NR. 164
Sedinta publica din data de 25 februarie 2009 Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea la data de 9 octombrie 2008 sub nr. 4827/327/2008, reclamanta ... a chemat in judecata pe parata ..., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea paratei la plata sumei de 2000 Euro reprezentand rest imprumut nerestituit, cu cheltuieli de judecata.
Prin Sentinta civila nr. 3128 din 21 noiembrie 2008, Judecatoria Tulcea a respins cererea ca ramasa fara obiect si a obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 1522 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
A fost respinsa cererea paratei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit inscrisului sub semnatura privata depus la fila 3 din dosar, la data de 5 octombrie 2007, intre parti s-a incheiat un contract de imprumut, prin care reclamanta i-a imprumutat paratei suma de 1200 Euro, suma pe care parata s-a obligat sa o restituie la data de 30 noiembrie 2007.
Intrucat parata nu si-a indeplinit la scadenta obligatia asumata prin contractul mentionat anterior, reclamanta a actionat-o in judecata pe parata, aceasta fiind obligata, prin Sentinta civila nr. 2358 din 21 mai 2008, pronuntata de Judecatoria Tulcea, pe calea somatiei de plata reglementata de dispozitiile O.G. nr. 5/2001, in dosarul nr. 1226/327/2008, sa-i plateasca reclamantei suma de 2000 Euro si cheltuieli de judecata.
La data de 26 iunie 2008, astfel cum a rezultat din procesul-verbal depus la fila 10 din dosar, parata i-a achitat reclamantei suma de 10000 Euro, obligandu-se sa achite si restul de 2000 Euro din debitul datorat pana la data de 31 iulie 2008.
Deoarece parata nu i-a remis suma de bani, cu toate ca a somat-o in nenumarate randuri, la data de 9 octombrie 2008, reclamanta a chemat-o in judecata pe parata solicitand instantei sa o oblige pe aceasta la plata sumei de 2000 Euro, reprezentand rest imprumut. In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile O.U.G. nr. 119/2007.
La primul termen de judecata, respectiv data de 3 noiembrie 2008, reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare, prin care a inteles sa isi modifice actiunea introductiva dintr-o actiune avand ca obiect emiterea unei ordonante de plata intr-o actiune in pretentii intemeiata pe normele dreptului comun, respectiv art. 969 alin. 1 Cod civil, art. 1073 Cod civil.
A mai retinut totodata instanta ca, potrivit procesului verbal depus la fila 27 la data de 7 noiembrie 2008, parata a achitat reclamantei suma de 2000 Euro reprezentand restul nerestituit din imprumutul acordat de catre reclamanta, in cuantum de 12000 Euro.
Instanta mai retine ca, in cauza, in ce priveste cheltuielile de judecata se impune reducerea onorariului pentru avocat de la 2000 lei la 1000 lei si obligarea paratei la plata sumei de 1522 lei catre reclamanta, iar cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata este nefondata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs ... care a criticat-o ca netemeinica, nelegala sub aspectul reducerii cheltuielilor de judecata, respectiv a onorariului pentru avocat, sustinand ca instanta a facut o aplicare gresita a dispozitiilor art. 274 alin. 3 Cod proc. civ., in sensul ca tablourile onorariilor minimale nu exista la U.N.B.R., astfel ca nu existau repere in ce priveste valorile minimale ale onorariilor avocatilor.
Recurenta mai arata ca nu erau indeplinite conditiile art. 274 alin. 1 si 3 Cod proc. civ., pentru ca instanta sa micsoreze cheltuielile de judecata, respectiv onorariul de avocat, neputand sa aprecieze ca onorariul ar fi fost nepotrivit de mare in raport de complexitatea pricinii.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul obligarii paratei la plata integrala a cheltuielilor de judecata.
Impotriva aceleasi sentinte a declarat recurs si ..., care a criticat-o ca netemeinica, nelegala, sustinand ca instanta de fond a solutionat gresit exceptia autoritatii de lucru judecat, respingand-o in sensul ca ambele actiuni promovate, respectiv in baza O.G. nr. 5/2001 si alta in baza dreptului comun art. 969 Cod civil, au totusi la baza contractul de imprumut.
S-a mai aratat ca cererea reclamantei nu avea cum sa ramana fara obiect, deoarece creditoarea avea deja un titlu, respectiv Sentinta civila nr.1358 din 21 mai 2008 a Judecatoriei Tulcea, iar instanta a permis ca reclamanta sa formuleze doua actiuni si sa fie obligata astfel la cheltuieli de judecata de doua ori.
Instanta a mai dat dovada de partinire in ce o priveste pe creditoare, de vreme ce i-a permis sa-si modifice cererea de chemare in judecata, iar obligarea la plata cheltuielilor de judecata este nelegala intrucat s-a ignorat autoritatea lucrului judecat.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotararii in sensul admiterii exceptiei autoritatii lucrului judecat si respingerii cererii reclamantei ca inadmisibila.
Examinand cauza in recurs, fata de critica formulata de recurente, constata recursurile nefondate.
Cu privire la recursul declarat de ...:
Potrivit dispozitiilor art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., judecatorii nu pot micsora cheltuielile de timbru, taxe de procedura si impozit proportional, plata expertilor, despagubirea martorilor, precum si orice alte cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut, dar potrivit alin. 3, judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
Potrivit dispozitiilor art. 274 Cod proc. civ., partea care cade in pretentii, va fi obligata la cerere sa plateasca cheltuielile de judecata, iar conform art. 275 Cod proc. civ., paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata afara numai daca a fost pus in intarziere inainte de chemarea in judecata.
Fundamentul juridic al acordarii cheltuielilor de judecata il constituie culpa procesuala a partii care cade in pretentii.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca si in dreptul intern de altfel, ca partea care a castigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli in temeiul art. 274 Cod proc. civ., decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil (Cauza Costin impotriva Romaniei, Cauza Stere si altii impotriva Romaniei, Cauza Raicu impotriva Romaniei).
In ce priveste culpa procesuala, Tribunalul constata ca aceasta presupune fie inregistrarea pe rolul unei instante a unei cereri, actiune ce se dovedeste a fi neintemeiata, fie sustinerea unei aparari neintemeiate si deci, daca pretentiile reclamantului nu sunt intemeiate, in tot sau in parte.
Culpa procesuala poate apartine paratului daca nu si-a executat obligatiile contractuale ori daca isi executa obligatiile pe parcursul procesului.
In cauza, instanta de fond a retinut corect ca parata a achitat reclamantei suma de 2000 Euro reprezentand restul din suma imputata si nerestituita, la data de 7 noiembrie 2008, deci dupa promovarea actiunii, astfel ca in mod justificat actiunea a fost respinsa ca fara obiect, dar evident cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta.
In functie de obiectul cauzei, de atitudinea partilor din proces, de faptul ca cea mai mare parte a sumei datorate a fost restituita de catre parata inainte de promovarea actiunii de fata iar diferenta de bani a fost platita la scurt timp de la promovarea actiunii, instanta de fond a apreciat corect asupra reducerii onorariului avocatului reclamantei, in conditiile in care chitanta privind incasarea onorariului avocatului a fost datata cu 14 noiembrie 2008, deci dupa efectuarea platii integrale a datoriei.
Toate celelalte aspecte prezentate in motivele de recurs privind principiile care guverneaza procesul civil nu au legatura cu cauza de fata si mai concret cu aplicarea dispozitiilor art. 274 Cod proc. civ., astfel ca recursul declarat de reclamanta ... este nefondat.
Cu privire la recursul declarat de parata recurenta ..., Tribunalul constata ca in mod corect a fost respinsa de catre instanta de fond exceptia autoritatii de lucru judecat, intrucat somatia de plata nu are autoritate de lucru judecat in raport cu actiunea in pretentii intemeiata pe dreptul comun.
Actiunea a fost respinsa ca fiind ramasa fara obiect in mod justificat intrucat suma pretinsa prin actiune a fost achitata in timpul procesului.
Modificarea actiunii din somatia de plata cu actiunea pe dreptul comun putea sa fie facuta de catre reclamanta si nu inseamna ca instanta de judecata a dat dovada de partinire in ce o priveste pe creditoare, cum gresit sustine recurenta iar in ce priveste obligarea la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta, aceasta este legala, in conformitate cu dispozitiile art. 274 Cod proc. civ.
Cum criticile formulate de catre recurente nu sunt intemeiate, in conformitate cu dispozitiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se vor respinge ambele recursuri ca nefondate.