Dosar nr. 2215/88/2008 SENTINTA CIVILA Nr. 68
Sedinta publica de la 22 Ianuarie 2009
Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr.2215/88/2004, reclamantul .... a chemat in judecata pe parata SC .... SA BUCURESTI, solicitand obligarea acesteia la plata dividendelor cuvenite pentru anii 2006 si 2007, a dobanzii legale pentru plata cu intarziere a acestor drepturi, actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca in cursul anilor fiscali 2006 si 2007 parata a realizat profit si a platit dividende actionarilor, insa desi s-a adresat in scris pentru incasarea drepturilor banesti cuvenite, nu a primit nici un raspuns.
In drept, reclamantul a invocat prev.Legii nr.31/1990, iar in dovedire a depus la dosarul cauzei, in copie actul sau de identitate, fisa actionarului la data de 15.10.2002 si cererea nr.94/8.05.2008.
In aparare, parata a formulat intampinare, invocand exceptia de necompetenta materiala, motivat de faptul ca obiectul cauzei are o valoare sub limita prevazuta de art.2 Cod proc.civila, astfel ca Judecatoria este competenta sa solutioneze o atare cauza.
Totodata, parata a invocat si exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Tulcea, motivat de prev. art.7 Cod proc.civila, si de faptul ca sediul principal al paratei este in Bucuresti, astfel ca teritorial, sunt competente instantele din aceasta localitate.
Pentru stabilirea obiectului cererii de chemare in judecata, instanta a solicitat paratei relatii cu privire la valoarea unei actiuni in anii 2006 si 2007, copia actului constitutiv, precum si a hotararilor AGA din 2006 si 2007 prin care s-a aprobat plata dividendelor catre actionari sau a oricarui alt inscris din care sa rezulte locul in care se platesc dividendele.
Prin adresa nr.0213653/6.11.2008, parata a comunicat instantei ca valoarea dividendului brut per actiune .... pentru anul 2006 a fost de 0,234 lei iar pentru anul 2007 de 0,200 lei. Totodata la termenul de judecata din 22.01.2000 reclamantul a precizat ca plata dividendelor se facea la Tulcea, pe baza unei situatii pe care parata o trimitea la Sucursala sa din Tulcea.
La acelasi termen de judecata, fata de exceptiile de necompetenta materiala si teritoriala invocata de parata, reclamantul a solicitat declinarea competentei solutionarii cauzei in favoarea Judecatoriei Tulcea.
Exceptia de necompetenta teritoriala va fi respinsa ca nefondata de instanta intrucat potrivit art.10 pct.4 Cod proc.civila, in afara de instanta domiciliului paratului, in cazul cererilor privitoare la obligatii comerciale, mai sunt competente si instanta locului unde obligatia a luat nastere sau a ceea a locului platii.
In speta, sediul paratei este in Bucuresti, insa locul platii este orasul Tulcea, iar potrivit art.12 Cod proc.civila, reclamantul este cel care are alegerea intre mai multe instante deopotriva competente, iar paratul nu mai poate sa invoce exceptia de necompetenta teritoriala in aceasta situatie.
Cat priveste exceptia de necompetenta materiala, aceasta urmeaza a fi admisa intrucat obiectul cauzei consta in plata unor drepturi banesti cu o valoare sub 100.000 lei, iar potrivit art.2 pct.1 lit.a Cod proc.civila, aceasta cerere in materie comerciala nu poate fi judecata de tribunal.
Pe cale de consecinta, avand in vedere prev. art.1 pct.1, art.159 pct.2 si art.158 al.3 Cod proc.civila, instanta urmeaza sa decline competenta solutionarii cauzei in favoarea Judecatoriei Tulcea.
2