Conflict de drepturi. Competenta teritoriala in materia conflictelor de drepturi este exclusiva
Decizia civila nr.327/R din data de 22 ianuarie 2009
Potrivit art.284 alin.2 Codul muncii, cererea referitoare la conflictele de munca se adreseaza instantei competente in a carei circumscriptie reclamantul are domiciliul sau resedinta, ori dupa caz sediul. Rezulta ca textul prin termenii imperativi pe care-i utilizeaza a instituit in domeniul conflictelor de munca, un caz de competenta teritoriala exclusiva si derogatorie de la dispozitiile dreptului comun.
In cauza este vorba despre o competenta teritoriala, exclusiva, guvernata de norme imperative, pe care nici instanta, nici partile nu o pot inlatura.
art.284 alin.2 Codul muncii
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis exceptia necompetentei teritoriale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Constanta.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca reclamanta are domiciliul in Constanta, domiciliu ce a atras competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Constanta, potrivit dispozitiilor art.284 al.2 Codul muncii. In consecinta, a admis exceptia invocata din oficiu si a dispus declinarea solutionarii cererii in favoarea Tribunalului Constanta.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate.
Incadrand criticile formulate in motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod pr.civila, se apreciaza astfel, ca potrivit normelor Codului de procedura civila, competenta de solutionare a litigiului revine instantei de la domiciliul paratului, in speta sediul unitatii. Cum, contestatoarea a fost angajata universitatii ce are sediul in Bucuresti, Facultatea din Constanta, fiind o facultate din cadrul acestei institutii, dovada fiind si mentiunile din carnetul de munca al contestatoarei, confirmate de Inspectoratul Teritorial de Munca, competenta de solutionare a litigiului revine Tribunalului Bucuresti.
Examinand sentinta civila atacata sub aspectul criticilor aduse, a actelor si lucrarilor dosarului, normelor de drept incidente in cauza, Curtea apreciaza nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor infatisa in cuprinsul prezentei decizii.
Potrivit art.284 alin.2 Codul muncii, cererea referitoare la conflictele de munca se adreseaza instantei competente in a carei circumscriptie reclamantul are domiciliul sau resedinta, ori dupa caz sediul. Rezulta ca textul prin termenii imperativi pe care-i utilizeaza a instituit in domeniul conflictelor de munca, un caz de competenta teritoriala exclusiva si derogatorie de la dispozitiile dreptului comun.
Aceasta deoarece, potrivit dreptului comun, art.5 Cod pr.civila, invocate in cererea de recurs: "Cererea se face la instanta domiciliului paratului, conform principiului traditional "actor sequitur forum rei".
Cum, in cauza este vorba despre o competenta teritoriala, exclusiva, guvernata de norme imperative, pe care nici instanta, nici partile nu o pot inlatura, legal a statuat tribunalul ca, raportat la domiciliul reclamantei in Constanta, competenta de solutionare a cauzei revine Tribunalului Constanta,conform art.284 alin.2 Codul muncii.
Nu trebuie nesocotit astfel, ca prin instituirea unei competente teritoriale in favoarea reclamantului, s-a avut in vedere protejarea salariatilor cand au calitatea de reclamanti, situatie incidenta in cauza, spre a le facilita accesul la instantele judecatoresti. Legiuitorul, din ratiuni de protectie, a recurs la aceasta solutie pozitiva, echitabila pentru a nu-i descuraja pe salariati, in sensul deducerii pretentiilor lor pe rolul instantelor judecatoresti.
4. Pensionarea anterior finalizarii anului scolar putea interveni doar la initiativa angajatului, pentru motive temeinice, fiind doar o prerogativa a sa nu si a angajatorului.
Decizia civila nr.322/R din 22 ianuarie 2009
Art.127 din Legea nr.128/1997 stabileste regula ca personalul didactic nu poate solicita pensionarea inainte de inceperea anului scolar sau universitar, cu titlu exceptional in alin.2 prevazandu-se posibilitatea pensionarii in timpul anului scolar pentru motive temeinice. Textul de lege in discutie face referire la pensionare si nu la incetarea contractului de munca din initiativa angajatorului, sens in care evident ca norma sus mentionata este o norma in favoarea angajatului intrucat pensionarea nu poate fi dispusa de angajator. In acest context, evident ca recurentul nu mai poate invoca prevederile art.61 lit.e din Codul muncii, intrucat a inteles sa continue contractul de munca incheiat cu intimata-reclamanta, aceasta fiind profesor titular la catedra de chimie pana in luna decembrie 2007, fiind inscrisa in graficul orelor de chimie pentru anul scolar in discutie. In conditiile in care intimata-reclamanta nu mai putea beneficia de prelungirea contractului de munca, ca urmare a reducerii numarului de ore la disciplina chimie, trebuia sa-i comunice avizul negativ al consiliului profesoral al unitatii de invatamant si refuzul de aprobare anuala a Inspectoratului anterior inceperii anului scolar 2007-2008 acesta fiind emis ulterior inceperii anului scolar, cand pensionarea putea avea loc doar la solicitarea reclamantei pentru motive temeinice, situatie neincidenta in cauza.
Drept urmare, contractul de munca producandu-si efectele, pensionarea anterior finalizarii anului scolar putea interveni doar la initiativa angajatului, pentru motive temeinice, fiind doar o prerogativa a sa nu si a angajatorului. Acesta putea dispune doar concedierea, anterior inceperii anului scolar 2007-2008, conditionata de comunicarea anterior acestui moment a refuzului de prelungire a activitatii dispusa prin aviz al Consiliului profesoral al unitatii de invatamant si a deciziei anuale a Inspectoratului scolar. Cum, acest refuz a fost comunicat ulterior inceperii anului scolar 2007-2008, evident ca decizia contestata emisa de recurent este nelegala, contravenind chiar bunei desfasurari a activitatii de invatamant, in scopul caruia a si fost edictata norma inscrisa in art.127 din Legea nr.128/1997.
art.127 din Legea nr.128/1997
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a dispus reintegrarea contestatoarei in functia si postul detinut anterior;a obligat intimata la plata catre contestatoare a unei despagubiri egale cu drepturile salariale indexate,majorate si actualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a ca reclamanta a fost angajata paratului in functia de profesor titular. Prin decizia contestata s-a dispus incetarea contractului de munca al acesteia in baza art.61 lit.e Codul muncii.
In motivarea deciziei, paratul a mentionat ca reclamanta a indeplinit varsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare la data de 01.09.2007, fara a solicita pensionarea pentru limita de varsta in conditiile legii. Prin hotararea Consiliului de administratie al ISMB din data de 16.02.2007, reclamantei nu i s-a aprobat prelungirea activitatii ca titular peste limita de varsta de pensionare conform art.128 din Legea nr. 128/1997.
Desi in decizie se mentioneaza ca reclamanta a indeplinit conditia varstei standard de pensionare si a stagiului minim de cotizare la data de 1.09.2007, din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca pentru anul scolar 2007-2008 aceasta a solicitat pentru a treia oara prelungirea activitatii dupa implinirea varstei de pensionare, in ultimii doi ani functionand ca profesor in aceste conditii, fiindu-i admisa cererea de continuare a activitatii.
In urma formularii unei a treia cereri in ianuarie 2007, pentru prelungirea activitatii si in anul scolar 2007-2008, paratul a emis un raspuns negativ, cererea reclamantei fiind discutata si respinsa in sedinta Consiliului de Administratie al ISMB din 16.02.2007.
S-a retinut ca in ciuda acestui raspuns si a hotararii amintite, reclamanta nu a facut demersuri pentru inaintarea dosarului de pensionare, iar paratul a acceptat continuarea raporturilor de munca inclusiv dupa 1.09.2007, cand a inceput anul scolar 2007/2008, asa cum rezulta din adresa nr.xxxx/7.12.2007 emisa de Colegiul National X.
In ceea ce priveste cererea de anulare a Deciziei nr.xxxx/3.12.2007, instanta de fond a avut in vedere ca potrivit dispozitiilor art.61 lit.e din Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului, in cazul in care salariatul indeplineste conditiile de varsta standard si stagiu de cotizare si nu a solicitat pensionarea in conditiile legii.
S-a statuat insa ca potrivit textului de lege mentionat sunt necesare doua conditii cumulative pentru ca angajatorul sa poata dispune concedierea in acest caz: indeplinirea de catre salariat a conditiilor de varsta standard a stagiului pentru limita de varsta si salariatul sa nu fi solicitat pensionarea.
S-a apreciat ca dispozitiile Codului Muncii se coroboreaza cu cele ale Legii nr.19/2000, din inscrisurile administrate in cauza, rezultand ca reclamanta indeplinea conditiile de pensionare, dar angajatorul a inteles sa continue cu aceasta contractul de munca, reclamanta fiind profesor titular al catedrei de chimie pana in decembrie 2007 si fiind cuprinsa in orarul orelor pentru anul scolar amintit.
Ori, potrivit dreptului comun, concedierea in conditiile art.61 lit.e Codul Muncii nu poate fi facuta decat la data indeplinirii cumulative a conditiilor aratate.
Astfel, art.127 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, prevede la alin.1 si 2: Personalul didactic poate fi pensionat numai la data incheierii anului scolar sau universitar; pentru motive temeinice, pensionarea personalului didactic se poate face si in timpul anului scolar sau universitar, cu aprobarea inspectoratului scolar, respectiv a senatului universitar.
Aceasta norma, apreciaza prima instanta,este instituita numai in favoarea personalului didactic si pentru o buna desfasurare a procesului de invatamant, alin.1 al textului stabilind regula ca personalul didactic nu poate solicita pensionarea si nu poate fi pensionat mai inainte de incheierea anului scolar sau universitar dupa caz, iar prin alin.2 instituindu-se exceptia posibilitatii pensionarii si in timpul anului scolar, pentru motive temeinice, evident la solicitarea cadrului didactic salariat, intrucat textul se refera la pensionare, iar nu la incetarea pentru acest motiv a contractului individual de munca din initiativa angajatorului, iar pensionarea nu poate fi dispusa de angajator. In plus, s-a statuat ca textul se refera la "aprobarea inspectoratului scolar" aprobare ce se da salariatului fiind evident ca emitentul deciziei nu isi da singur aprobare.
In aceste conditii, fata de formularea legii "poate fi pensionat numai la data incheierii anului scolar", personalul didactic care indeplineste conditiile prevazute de lege referitoare la limita de varsta si stagiu de cotizare pe parcursul anului scolar sau universitar nu se va putea pensiona pana la data incheierii anului scolar sau universitar, decat pentru motive temeinice.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal paratul Inspectoratul Scolar, criticand-o pentru nelegalitate.
Se arata in dezvoltarea recursului formulat ca dispozitiile legale incidente in cauza, respectiv art.128 din Legea nr.128/1997 si art.10 alin.1 din Ordinul Ministrului Educatiei si Cercetarii nr.5602/2006 nu obliga angajatorul sa mentina cadrul didactic ca titular peste varsta de pensionare, ci lasa la latitudinea inspectoratului scolar general aceasta decizie in functie de conditiile pe care legea le impune. Drept urmare, continuarea activitatii dupa varsta standard de pensionare nu se poate realiza decat dupa analizarea tuturor aspectelor sus mentionate si numai daca toate conditiile sunt indeplinite. Cum, reclamanta, desi avea obligatia nu s-a conformat ca, la data de 01.09.2007 sa depuna dosarul de pensionare si sa comunice Inspectoratului Scolar al Municipiului Bucuresti decizia sa de pensionare in vederea incetarii contractului sau de munca, unitatea scolara a fost astfel in imposibilitate de a o concedia pe intimata. La momentul in care s-a adus la cunostinta decizia sus mentionata, s-a realizat concedierea sa pentru motive legale, sens in care nu poate fi vorba de un "abuz de drept", al recurentului retinut de tribunal in cauza.
Examinand sentinta civila atacata sub aspectul criticilor aduse, a actelor si lucrarilor dosarului, normelor de drept incidente in cauza, Curtea apreciaza nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor infatisa in cuprinsul prezentei decizii.
Prima instanta a realizat o corecta interpretare a normelor de drept material speciale aplicabile in cauza,respectiv art.127 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, legal statuandu-se ca aceasta norma este instituita in favoarea personalului didactic si pentru buna desfasurare a procesului de invatamant.
Ori, alin.1 din textul de lege sus mentionat, stabileste regula ca personalul didactic nu poate solicita pensionarea inainte de inceperea anului scolar sau universitar, cu titlu exceptional in alin.2 prevazandu-se posibilitatea pensionarii in timpul anului scolar pentru motive temeinice. Textul de lege in discutie face referire la pensionare si nu la incetarea contractului de munca din initiativa angajatorului, sens in care evident ca norma sus mentionata este o norma in favoarea angajatului, cum a apreciat de altfel si Tribunalul, intrucat pensionarea nu poate fi dispusa de angajator. In acest context, evident ca recurentul nu mai poate invoca prevederile art.61 lit.e din Codul muncii, intrucat a inteles sa continue contractul de munca incheiat cu intimata-reclamanta, aceasta fiind profesor titular la catedra de chimie pana in luna decembrie 2007, fiind inscrisa in graficul orelor de chimie pentru anul scolar in discutie.
In conditiile in care intimata-reclamanta nu mai putea beneficia de prelungirea contractului de munca, ca urmare a reducerii numarului de ore la disciplina chimie, ce reprezenta si specialitatea sa, in sensul asigurarii de catre recurent a numarului de ore pentru personalul didactic in activitate, trebuia sa-i comunice avizul negativ al consiliului profesoral al unitatii de invatamant si refuzul de aprobare anuala a Inspectoratului anterior inceperii anului scolar 2007-2008. Avizul negativ nu mai poate fi invocat in aparare, fiind emis ulterior inceperii anului scolar, cand pensionarea putea avea loc doar la solicitarea reclamantei pentru motive temeinice, situatie neincidenta in cauza.
Totodata, art.10 alin.2 din Ordinul Ministrului Educatiei si Cercetarii nr.5541/2005 si Metodologia privind miscarea personalului didactic de predare si instruire aprobata prin ordinul sus mentionat, invocate de recurent, au relevanta in cauza doar in conditiile in care nu contravin actului juridic cu forta majora superioara, respectiv Legea nr.128/1997, fiind aplicabile doar dupa inceperea anului scolar. In ipoteza in care, salariatul, in speta intimata-reclamanta indeplinea conditia de varsta standard si stagiul de cotizare si nu a solicitat pensionarea, evident ca recurenta avea la indemana calea emiterii unei decizii de concediere a salariatului pentru motive ce nu tin de persoana sa, anterior inceperii anului scolar 2007-2008, nefiind necesara comunicarea deciziei de pensionare inspectoratului scolar de catre intimata. Cum, recurentul nu a emis intimatei-reclamante aviz negativ de continuare a activitatii anterior inceperii anului scolar 2007-2008,inscriind-o in graficul programului scolar, evident ca angajatorul si salariatul au inteles sa continue relatia lor de munca, nefiind necesara in acest sens nici o formalitate de ordin juridic, deoarece continua sa-si produca efectele acelasi contract de munca.