PRETENTII DECURGAND DIN CONTRACTUL DE ARENDA. PENALITATI DE INTARZIERE - CERERE RESPINSA. Decizie nr. 164 din data de 02.05.2014
pronunțată de Tribunalul Teleorman

Prin sentinta civila nr. 181/11.02.2014 a Jud. Z., pronuntare dupa casare cu rejudecare, s-a admis actiunea reclamantei NI impotriva paratei SC BM SRL care a fost obligata la c/v arenda si dobanda legala de la data introducerii actiunii pana la plata sumei.
A fost respinsa ca nefondata cererea pentru penalitatile de intarziere si dobanda anterioara introducerii cererii.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca din prevederile contractuale anterior mentionate, rezulta ca plata arenzii se putea face, fie in produse, fie in bani, fie in produse si bani. Din adresa din 26.10.2011, trimisa paratei cu confirmare de primire (fila 4 dosar nr. 4131/339/2011) rezulta ca reclamanta si-a exprimat optiunea pentru plata arenzii in bani, ca atare, sub acest aspect, apararea paratei nu subzista. Mai mult, in cursul judecatii, reprezentantul paratei a aratat ca este de acord sa achite reclamantei o suma de bani, cu conditia de a se prezenta la sediu, astfel, la termenul din 17.12.2013, a aratat ca este de acord sa ii achite suma de 2200 lei, iar, ulterior, la termenul din 4 februarie 2014, suma de 680 lei.
Recursul declarat de reclamantul NI a fost respins de Trib. T prin decizia nr. 164/02.05.2014, care a retinut ca solutia de respingere a cererii de acordare a penalitatilor de intarziere pronuntata de instanta de fond este legala si intemeiata, judecatorul cauzei avand in vedere limitele drepturilor si obligatiilor contractuale asumate de parti in baza contractului de arenda nr. 718/01.09.2006 - fila 19-20 dosar fond primul stadiu procesual. Conform disp. Cap. VII, art. 9 al acestui contract, partile au convenit plata de penalitati de intarziere fara insa a face nici o mentiune cu privire la nivelul acestora.
In atare situatie, recurenta nu se poate prevala de o astfel de clauza care este lipsita de eficienta juridica. Este adevarat ca orice suma de bani neplatita la termen este producatoare de prejudicii, insa atunci cand partile nu au convenit asupra acestui nivel, se va aplica nivelul dobanzii legale, aceasta acordandu-se de la momentul punerii in intarziere; in cauza, punerea in intarziere a operat prin introducerea cererii de chemare in judecata.
In ceea ce priveste dorinta recurentei de a se cumula penalitatile de intarziere cu dobanda legala, instanta retine ca finalitatea celor doua institutii este aceeasi, respectiv acoperirea prejudiciului incercat de una dintre parti ca urmare a neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a obligatiilor corelative de catre cealalta parte. In nici un caz creditorul nu poate obtine o plata dubla pentru aceleasi prejudiciu.
Referitor la momentul punerii in intarziere se retine ca aceasta consta intr-o manifestare de vointa din partea creditorului prin care el pretinde executarea obligatiei de catre debitor si ea se poate face, fie printr-o notificare adresata debitorului prin executorul judecatoresc, fie prin cererea de chemare in judecata a debitorului prin care se pretinde executarea obligatiei, cu exceptia cazurilor in care debitorul este de drept in intarziere (de art. 1079 Cod civil). Pentru a fi de drept in intarziere prin simpla ajungere la termen, in sensul art. 1079 pct. 2 Cod procedura civila, este necesar ca prin conventia incheiata partile sa fi prevazut o clauza in acest sens.
Astfel fiind, cum recurenta nu a facut nici o dovada a punerii in intarziere a intimatului anterior introducerii cererii de chemare in judecata si nici contractul de arenda nu are inserata o asemenea clauza in mod expres, solutia instantei de fond privind obligarea intimatului numai din momentul investirii instantei este legala si temeinica.