CONSTATARE NULITATE ACT JURIDIC

Prin decizia civila nr. 417/R/4 iunie 2010 a Tribunalului Teleorman, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul S D, impotriva s.c. 101 pronuntata la 28 ianuarie 2010 de Judecatoria Zimnicea.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul Teleorman a retinut ca, reclamantul S D, a solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se constate nulitatea absoluta a incheierii de autentificare nr. 3618/13.10.1983, prin care, s-a autentificat declaratia de renuntare la mostenire, nr. 1155/1983, intrucat aceasta declaratie nu respecta forma ad validitatem, in sensul ca, nu este identificata persoana fizica, lipsind seria, numarul si organul emitent al actului de identitate. Nefiind identificata persoana fizica, lipseste si consimtamantul acesteia, ceea ce duce la nulitatea incheierii.
Potrivit art. 2 din Decretul 40/1953, renuntarea expresa la succesiune, se face in fata notarului de stat si se inregistreaza intr-un registru special. Procedura de autentificare presupune identificarea partilor iar incheierea de autentificare este lovita de nulitate absoluta intrucat nu mentioneaza modul in care s-a stabilit identitatea partii, potrivit art. 4 din procedura notariala.
Judecatoria Zimnicea a respins actiunea reclamantului, cu motivarea ca, actul autentic face dovada deplina in ceea ce priveste constatarile personale ale agentului instrumentator, acestea neputand fi combatute decat prin procedura inscrierii in fals.
Reclamantul, pe de alta parte, nu a solicitat administrarea nici unei dovezi, neconformandu-se dispozitiilor art. 1169 Cod civil.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat apel reclamantul , recalificat de instanta ca fiind recurs, prin care a criticat sentinta pentru aceea ca, in mod gresit prima instanta a retinut ca, reclamantul nu a facut dovada sustinerilor sale, intrucat a facut aceasta dovada cu copia declaratiei de renuntare la succesiune, nr. 3518/1983 si totodata, pentru aceea ca, procedura de autentificare nu se refera la simturi, ci la identificarea partilor, consimtamantul si capacitatea lor, aspecte ce pot fi stabilite numai prin identificarea cu ajutorul buletinului de identitate.
De asemenea, imprejurarea ca, nu a uzat de procedura falsului, nu a impiedicat instanta sa verifice falsul.
Tribunalul Teleorman, asa cum s-a precizat mai sus, a respins recursul ca nefondat, retinand imprejurarea ca, faptul ca, incheierea autentificata nr. 3618/1983, nu mentioneaza numarul si seria buletinului de identitate, nu constituie un motiv de nulitate pentru lipsa consimtamantului, deoarece lipsa acestui consimtamant si a prezentei autorului declaratiei in fata notarului, nu pot fi probate decat prin procedura inscrierii in fals.
Instanta de recurs a retinut ca, prezenta partii in fata notarului si semnarea inscrisului de catre parte, constituie constatari personale ale notarului.
In consecinta, declaratia autentificata nr. 3618/1983, face dovada deplina pana la inscrierea sa in fals.
In ceea ce priveste procedura falsului, instanta de recurs a apreciat ca, aceasta nu poate fi declansata din oficiu, ci la cererea partii interesate,asa cum rezulta din interpretarea art. 180-183 C.p.civila. Ori, instanta nu a fost sesizata cu o astfel de cerere.
Impotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestatie in anulare, criticand aceasta decizie pentru mai multe aspecte, astfel:
- Temeiul de drept al recursului pe care l-a declarat l-au constituit dispozitiile art. 304. pct. 6,7,8,9,10 si 11 C.p.c.;
- Adeverinta 665/3.10.2000 depusa la dosar dovedeste ca, autorul declaratiei nu a fost in fata notarului;
- Motivul pentru care a solicitat nulitatea declaratiei nu a fost lipsa consimtamantului ci nerespectarea formei ad validitatem;
- Instanta nu a indicat temeiul juridic privind constatarile personale ale notarului ;
- Incheierea de autentificare nu indeplineste conditiile ad validitatem;
- Instanta nu s-a pronuntat asupra aceea ce s-a cerut ci asupra unor aspecte pe care nu le-a sesizat.
Instanta, verificand cu prioritate, termenul in care contestatia a fost formulata, constata, ca, aceasta a fost formulata peste termenul prevazut de lege. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 319 alin. 2 C.p.c., impotriva hotararilor irevocabile care nu se aduc la indeplinire pe cale de executare silita, contestatia poate fi introdusa in termen de 15 zile de la data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare, dar nu mai tarziu de 1 an, de la data cand hotararea a ramas irevocabila.
Dispozitiile art. 319 alin. 2 C.p.c., reglementeaza astfel, in privinta termenului, doua situatii, anume, cand contestatorul a luat la cunostinta de hotarare in interiorul termenului de 1 an, situatie in care poate formula contestatie in 15 zile de la data la care a luat la cunostinta de aceasta hotarare si a doua situatie, cand contestatorul nu a luat la cunostinta de hotarare in interiorul termenului de 1 an, in aceasta din urma situatie, legiuitorul prevazand ca, se poate face contestatie in termen de maxim 1 an, din ratiuni care tin de stabilitatea circuitului juridic civil si a situatiilor consfintite prin hotarari judecatoresti irevocabile.
Contestatorului i-a fost comunicata decizia Tribunalului Teleorman, la data de 6 iulie 2010, astfel cum rezulta din dovada de primire aflata la fila 12 a dosarului de recurs si fata de data la care i-a fost comunicata decizia 417/R/4 iunie 2010, contestatia formulata este apreciata ca fiind tardiva.
In consecinta, fata de dispozitiile art. 319 alin. 2 C.p.c., instanta va respinge contestatia ca fiind tardiv formulata.