DECIZIA COMERCIALA NR.138 din 12 martie 2009. Definitiva.
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V A COMERCIALA
Actiune in constatarea nulitatii absolute a "executarii silite" a unei hotarari AGA. Inaplicabilitatea dispozitiilor legale relative la executarea silita, prevazuta de codul de procedura civila. Natura juridica a operatiunilor de punere in executare a hotararii A.G.A. Imposibilitatea cenzurarii legalitatii acestora pe calea actiunii de drept comun a actiunii in nulitate. Consecinte. Articolul 132 alineat 2 (fost articolul 131 alineat 2) din legea nr.31/1990. Articolul 371 si urm. Cod procedura civila. Articolul 60 alineatele 1 si 2 din legea nr.31/1990, raportat la articolul 6 din legea nr.26/1990. Legea nr.10/1972. Executarea unei hotarari A.G.A., respectiv aducerea la indeplinire a masurilor decise in adunarea generala nu poate fi confundata cu institutia juridica a executarii silite, care este o procedura jurisdictionala prevazuta de articolul 371 si urm. Cod procedura civila si se aplica titlurilor executorii (hotarari judecatoresti sau alte titluri prevazute de lege) neexecutate benevol de debitorul obligatiei. Dispozitiile legii nr. 31/1990 nu confera hotararii A.G.A. caracter de titlu executoriu.
In cauza, hotararea A.G.A. contestata a fost pusa in aplicare, sintetic spus executata, prin doua tipuri de demersuri - primele vizand efectuarea formalitatilor la registrul comertului in legatura cu inregistrarea hotararii, publicarea hotararii in Monitorul Oficial al Romaniei, radierea sucursalei si inregistrarea agentiei, cele din urma vizand masurile de restructurare a posturilor de munca si a tuturor modificarilor aduse in planul raporturilor de munca.
In legatura cu legalitatea executarii hotararii A.G.A., pe cele doua directii indicate, reclamantul nu are la indemana calea de drept comun a actiunii in nulitate, ci remediile procedurale prevazute de dispozitiile legale incidente, anume recursul impotriva incheierilor judecatorului delegat la registrul comertului( articolul 60 alineatele 1 si 2 din legea nr. 31/1990, raportat la articolul 6 din legea nr.26/1990) si caile de atac prevazute de legea nr.10/1972 (in vigoare la momentul executarii hotararii A.G.A.), in ambele situatiei reclamantul putand invoca liber incalcarea prevederilor articolului 130 alineatele 4 si 5 din legea nr.31/1990, respectiv punerea in executare a hotararii A.G.A. inainte de mentionarea ei in registrul comertului si de publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei.
Asupra apelului comercial de fata.
Prin sentinta comerciala nr. 559 din 18 martie 2008, pronuntata in dosarul nr. 3058/116/2007, Tribunalul C. - Sectia Civila a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor STATUL ROMAN reprezentat prin Ministerul Economiei si Finantelor si Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Calarasi si, pe cale de consecinta, a respins actiunea formulata de reclamantul L. M. impotriva acestor parati. A respins exceptia lipsei de interes a actiunilor reclamantului, invocata de parata C.N.A.P.D.F. SA G. A respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantul L. M. impotriva paratilor C. N. A. P. D. F. SA- G. si N. C..
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin incheierea de la 15 noiembrie 2007, pronuntata in dosarul nr. 3058/116/2007 al Tribunalului C. s-a dispus disjungerea capetelor de cerere ale actiunii formulate de reclamantul L. M. referitoare la constatarea nulitatii absolute a hotararii A.G.A. nr.6 din 27 iulie 2000 a actionarilor C.N.A.P.D.F. SA G., la constatarea nulitatii absolute a transformarii Sucursalei C. a acestei companii in agentie, la constatarea nulitatii absolute a executarii silite efectuate in baza sus-mentionatei hotarari A.G.A., la nulitatea absoluta a radierii sucursalei din registrul comertului, la nulitatea absoluta a inregistrarii paratei ca agentie, precum si la restabilirea situatiei anterioare emiterii hotararii A.G.A.
A retinut ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul C. este intemeiata, intrucat aceasta institutie nu are vocatie de parte implicata in litigiu, intrucat asigura opozabilitatea actelor si faptelor comerciantilor enumerate in articolului 6 din legea nr.26/1990 prin efectuarea inregistrarilor corespunzatoare.
A retinut ca intemeiata si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul Statul Roman, intrucat nu exista identitate intre persoana acestui parat si subiectul pasiv al raportului obligational dedus judecatii de catre reclamant, in conditiile in care nu s-a facut nici o dovada a calitatii sale de actionar al companiei parate si nici a calitatii de actionar a reprezentantului legal Ministerul Economiei si Finantelor Publice.
Privitor la exceptia lipsei de interes, invocata de parata C.N.A.P.D.F. SA G., prima instanta a apreciat-o ca neintemeiata in raport de imprejurarea dovedita cu memoriile de la dosar ca reclamantul a solicitat sa se constate si nulitatea demisiei sale de la 9 octombrie 2000, situatie in care este evident folosul practic pe care reclamantul l-ar obtine prin admiterea actiunii, folos dat de mentinerea calitatii sale de salariat al companiei parate.
Pe fondul actiunii disjunse, prima instanta a retinut in esenta ca postul reclamantului a fost restructurat, urmare a hotararii A.G.A. contestata in prezenta cauza, ca urmare a cererii sale, in postul de inginer al Serviciului H., unde si-a incetat activitatea la 9 octombrie 2000 prin demisie.
A mai retinut ca prin cererea de fata se contesta atat hotararea AGA,dar mai ales masurile de aducere a acesteia la indeplinire, invocandu-se in esenta executarea acestei hotarari inainte de mentionarea ei in registrul comertului si de publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, cu incalcarea dispozitiilor articolului 130 alineatele 4 si 5 din legea nr.31/1990, in forma in vigoare la data respectiva. Raportat la aceste dispozitii legale, prima instanta a retinut ca hotararile adunarii generale nu sunt executorii pana la indeplinirea precitatelor formalitati, dar ca sunt valabile cata vreme nu s-a constatat nulitatea lor sau nu au fost anulate, intrucat inregistrarea mentiunii are doar caracter de opozabilitate fata de terti, nu caracter constitutiv precum inmatricularea pentru constituirea societatii.
A apreciat ca o hotarare adoptata in adunarea generala are doua categorii de efecte, unele imediate, independente de inregistrarea mentiunii in registrul comertului (printre care aducerea la indeplinire a masurilor, in speta restructurarea personalului sau obligatia administratorului de a indeplini formalitatile la registrul comertului sau dreptul creditorilor sociali ori al oricarei persoane interesate de a ataca hotararea), altele presupunand modificarea propriu-zisa a actelor constitutive, care se realizeaza in momentul indeplinirii formalitatilor. In ce priveste aceasta din urma categorie de efecte, prima instanta a retinut si ca neefectuarea publicitatii cerute de lege nu presupune ca efectele imediate nu se produc, intrucat lipsirea totala de efecte a unei hotarari A.G.A. are loc doar in ipoteza anularii ei conform articolului 131 sau a constatarii nulitatii acesteia, ori in ipoteza admiterii opozitiei formulate in temeiul articolelor 61-62 din legea nr.31/1990.
Privitor la hotararea A.G.A. atacata, prima instanta a apreciat ca nu contine dispozitii derogatorii de la normele legale imperative - onerative sau prohibitive-care ocrotesc interese publice si ca reclamantul nici nu a indicat in concret in ce constau astfel de incalcari, prin urmare capatul de cerere referitor la nulitatea absoluta a hotararii AGA nr.6/2000, precum si celelalte capete care sunt accesorii acestuia au fost apreciate ca neintemeiate si au fost respinse.
Prin sentinta comerciala nr. 1059 din 25 iunie 2008, pronuntata in acelasi dosar, Tribunalul C. a respins cererea de completare a sentintei comerciale nr. 559/2008, pronuntata de reclamant.
A retinut, in motivarea solutiei,existenta mai multor capete de cerere in cererea disjunsa si solutionata prin sentinta comerciala nr. 559/2008, insa a constatat ca principalele capete de cerere erau cele privitoare la nulitatea absoluta a hotararii A.G.A. nr.6/2000 si la masurile de executare a acesteia, ca restul capetelor de cerere erau accesorii ale celor principale si ca, apreciindu-se ca principalul era neintemeiat, accesoriul urma soarta principalului, fara a mai fi nevoie ca in dispozitiv sa se mentioneze distinct respingerea fiecarui capat de cerere.
Impotriva acestor sentinte, in termen legal a declarat apel motivat reclamantul, cauza fiind inregistrata sub acelasi numar unic la 2 octombrie 2008 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala.
In motivarea apelului s-a aratat ca hotararile sunt criticate pentru nelegalitate si netemeinicie si a fost prezentata in detaliu situatia litigioasa dintre parti, cu o ampla expunere cronologica a derularii raporturilor juridice de drept al muncii in care s-au aflat apelantul-reclamant si intimata-parata C.N.A.P.D.F.SA G. Apelantul - reclamant a aratat ca ultimul contract de munca a fost cel inregistrat sub nr. 426 din 22 februarie 2001 pentru functia de sef birou mecano-energetic, ca la acest contract nu s-a incheiat nici un act aditional si ca intimata-parata nu i-a comunicat niciodata vreo somatie sau vreun titlu executoriu privind desfiintarea acestui post de munca, dupa cum nu i-a comunicat niciodata redistribuirea sa in alt post de munca, cu consecinta micsorarii salariului sau lunar, desfacandu-i unilateral contractul de munca.
Apelantul - reclamant a aratat ca, prin adresa nr. 1492 din 28 iulie 2000, intimatul-parat N. C.-director al companiei - i-a adus la cunostinta directorului sucursalei C.a companiei hotararea luata la 27 iulie 2000 de actionarii companiei privind programul de reorganizare a companiei, care prevedea, printre altele, si desfiintarea biroului mecano-energetic din sucursala Calarasi si transformarea sucursalei in agentie. Prin aceeasi adresa -a aratat apelantul-reclamant- s-a comunicat si faptul ca hotararea AGA din 27 iulie 2000 se va finaliza la 1 august 2000 si ca personalul care pana la aceasta data nu va fi solicitat ocuparea unui post vacant din companie va fi trecut in somaj.
Privitor la hotararea A.G.A. din 27 iulie 2000, apelantul-reclamant a sustinut ca nu i-a fost comunicata niciodata, ca nu a fost publicata niciodata in Monitorul Oficial al Romaniei si ca a fost executata silit la patru zile de la adoptare, fiind astfel incalcate, sub sanctiunea nulitatii absolute a intregii executari silite, prevederile articolului 130 (actualul articolul 131) alineatele 4 si 5 din legea nr.31/1990 republicata si prevederile HG nr. 520/1998 privind infiintarea companiei intimate. In aceeasi ordine de idei, apelantul - reclamant a aratat si ca hotararea AGA nr. 6 din 27 iulie 2000 a fost inaintata Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul C. pentru inregistrarea si publicarea in Monitorul Oficial abia la 9 ianuarie 2001, in conditiile in care aceasta fusese deja executata silit in intregime.
Apelantul - reclamant a mai prezentat si parcursul judiciar al cererii in constatare a nulitatii absolute a acestor acte juridice cu care a sesizat initial Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de Contencios Administrativ, instanta declinandu-si competenta in favoarea Tribunalului Giurgiu prin sentinta civila nr. 1678 din 22 octombrie 2003, formuland in cadrul acestei prezentari critici la adresa sentintei comerciale nr. 559 din 18 martie 2008 a Tribunalului C.
Aceste critici pot fi sintetizate astfel:
Privitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman si a paratului Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul C., apelantul - reclamant a sustinut ca instanta de fond nu a pus niciodata in discutia partilor aceste exceptii. Criticile au fost completate la punctul 17 din sectiunea "Motive" (fila 23 dosar pagina 43 a apelului).
Privitor la solutia de respingere a tuturor capetelor de cerere, apelantul - reclamant a reiterat, in sectiunea "Motive" (fila 16 a dosarului, respectiv pagina 29 a apelului olograf), argumentele aduse in sustinerea cererii introductive de instanta privitoare la situatia de fapt pe care s-a grefat litigiul partilor, la nepublicarea hotararii A.G.A. nr.6 din 27 iulie 2000 in Monitorul Oficial al Romaniei, la punerea acestei hotarari in executare cu incalcarea dispozitiilor articolului 130 alineatele 4 si 5 din legea nr.31/1990 si ale H.G. nr. 520/1998 si la sanctiunea nulitatii absolute a intregii executari silite (SIC!) astfel efectuate.
A sustinut ca nu a avut si nu are cunostinta de continutul acestei hotarari, fata de care este tert, dar care ii vatama in esenta dreptul la munca, prin desfacerea unilaterala a contractului de munca, ca a fost supus executarii silite a acestei hotarari in conditiile in care nu i s-a comunicat nici un act in modalitatea prevazuta de codul de procedura civila, respectiv prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire si ca atat executarea silita, cat si hotararea AGA nr.6/2000 sunt acte juridice lovite de nulitate absoluta pentru neefectuarea publicitatii impuse de articolul 130 alineatele 4 si 5 din legea nr.31/1990.
In raport de argumentele sus-mentionate, a sustinut ca principalul capat de cerere cu care a investit instanta il constituie constatarea nulitatii absolute a executarii silite (SIC!) a hotararii AGA, iar celelalte, printre care si constatarea nulitatii hotararii AGA, sunt accesorii.
La punctul 14 din sectiunea "Motive" (fila 22 a dosarului, pagina 41 a apelului), apelantul - reclamant critica hotararea instantei pentru nelegalitate, sustinand ca aceasta este contradictorie intrucat, desi retine inopozabilitatea fata de terti a hotararii AGA pentru care nu au fost respectate formalitatile de publicitate, apreciaza totusi ca executarea acesteia fata de un tert desavarsit este legala.
La punctul 15 din aceasta sectiune se critica dispozitivul sentintei comerciale nr. 559 din 18 martie 2008, sustinandu-se ca instanta de fond nu a specificat ce obiect are actiunea respinsa, desi acest lucru este strict necesar intrucat numai dispozitivul sentintei intra in puterea lucrului judecat.
La punctul 17 din "Motive" (fila 23 a dosarului, paragraf 43 a apelului) a fost reluata critica privitoare la modul de solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman, sustinandu-se ca au fost incalcate principiul contradictorialitatii procesului civil si dreptul la aparare al reclamantului, cu motivarea de esenta ca instanta de fond nu i-a comunicat intampinarea formulata de aceasta parte, nu a pus exceptia in dezbaterea partilor si nici nu a analizat raspunsurile date de reclamant la exceptiile invocate de Statul Roman.
A aratat apelantul - reclamant, subsumat aceleiasi critici, ca solutia instantei de fond este gresita si prin prisma faptului ca Statul Roman este unicul actionar al companiei intimate, conform articolului 2 alineatele 2 si 3 din HG nr.520/1998 si ca este raspunzator direct, conform articolelor 998, 999 si 1000 alineat 3 Cod civil, si pentru faptele prepusilor sai, cauzatoare de prejudicii reclamantului.
La punctul 18 din "Motive" (fila 23 a dosarului, respectiv pagina 43 a motivelor de apel),apelantu-reclamant a criticat incheierea de la 15 ianuarie 2008, pronuntata in aceeasi cauza, sustinand ca la pronuntarea ei instanta de fond a incalcat principiul contradictorialitatii procesului civil si dreptul la aparare al reclamantului, intrucat nu a pus niciodata in dezbaterea partilor admisibilitatea cererii de chemare in garantie formulata de reclamant.
Privitor la modul de solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului - parat Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Calarasi, apelantul - reclamant a reluat critica initiala de la punctul 19 din "Motive" (fila 23 verso, respectiv pagina 44 a apelului), sustinand, pe langa incalcarea principiului contradictorialitatii procesului civil si a dreptului reclamantului la aparare, incalcare constand in lipsa dezbaterii contradictorii a acestei exceptii, si faptul ca instanta de fond a gresit atunci cand nu i-a solutionat cererea de obligare a Oficiului Registrului Comertului de a depune la dosarul cauzei incheierea prin care judecatorul delegat a dispus la 9 ianuarie 2001 inregistrarea in registrul comertului a hotararii AGA nr.6/2000. Sub acest aspect, a invocat si prevederile articolului 8 din legea nr.26/1990 privitoare la raspunderea personalului registrului comertului pentru conformitatea operatiunilor cu legea.
A criticat hotararea primei instante si pentru ca a fost pronuntata cu nesocotirea dispozitiilor deciziei de casare nr. 522/2006 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala, intrucat trimiterea cauzei spre rejudecare s-a facut special pentru solutionarea capatului de cerere principal privind constatarea nulitatii absolute a executarii silite a hotararii AGA nr.6/2000 impotriva apelantului - reclamant, iar instanta de rejudecare a calificat drept principal capatul de cerere privind anularea hotararii AGA.
A solicitat ca instanta de apel sa oblige, pana la primul termen de judecata din apel, in conformitate cu dispozitiile articolului 129, articolelor 172-174, articolului 387 raportat la articolul 391, articolului 295 Cod procedura civila, in conformitate cu dispozitiile articolului 131 alineatele 4 si 5 din legea nr.31/1990, republicata, cu dispozitiile articolului 18 alineatele 4 si 5 din HG nr.520/1998, odata cu citatia, pe paratii N. C. C. - director general al C.N.A..D.P.F. SA si Statul Roman sa prezinte o serie de inscrisuri si sa faca o serie de dovezi. Aceeasi solicitare, in aceleasi conditii, a fost facuta si in legatura cu Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul C..
Apelul este intemeiat in drept si pe dispozitiile articolelor 295-298 Cod procedura civila.
La 13 noiembrie 2008 au fost depuse la dosar prin serviciul registratura note de sedinta in care apelantul - reclamant invoca exceptia nulitatii absolute a calificarii date de catre Curtea de Apel Bucuresti materiei deduse judecatii, exceptie reinvocata prin notele de sedinta de la 7 ianuarie 2009 si de la 23 februarie 2009. La termenul din 15 ianuarie 2009, Curtea si-a exprimat pozitia privitor la exceptia invocata, conform comunicarii facute apelantului - reclamant (filele 120 si 123 ale dosarului), iar pentru ca exceptia a fost reiterata ulterior, Ia termenul din 26 februarie 2009, astfel cum reiese din incheierea de dezbateri, a apreciat ca aspectul invocat nu imbraca forma juridica a unei exceptii procesuale care sa intarzie sau sa faca de prisos solutionarea apelului.
Vazand si pozitia exprimata de apelantul-reclamant in notele de sedinta de la 23 februarie 2009, 4 martie 2009 si 11 martie 2009, Curtea a apreciat drept caduca cererea apelantului - reclamant de suspendare a judecatii pana la solutionarea cererii de asigurare a dovezilor (filele 114 - 118 ale dosarului), astfel ca nu a mai luat-o in analiza si fata de termenul din 12 ianuarie 2009 sorocit pentru judecata acestei cereri (fila 112).
De asemenea, privitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de intimatul parat Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul C. prin intampinarea depusa la 20 noiembrie 2008, avand in vedere ca din argumentarea acestei exceptii nu reiese ca ar viza stadiul procesual al apelului, ci fondul litigiului, Curtea a apreciat ca aceasta este o reiterare a exceptiei invocata in fata primei instante, care va fi analizata implicit odata cu motivele de apel.
In fine, fata de cererea formulata de apelantul - reclamant prin notele de sedinta de la 4 martie 2009 si de la 11 martie 2009, Curtea a apreciat ca se solicita implicit repunerea pe rol a cauzei pentru suplimentarea probei cu inscrisuri. Cererea este apreciata de Curte ca neintemeiata, intrucat dispozitiile articolului 151 Cod procedura civila confera instantei, nu partilor, facultatea, nu obligatia de a repune cauza pe rol, daca socoteste necesare noi lamuriri. Or, fata de probele administrate raportat la capetele de cerere cu care apelantul - reclamant a investit instanta si cu care, prin disjungerea necontestata, a fost investita instanta comerciala, Curtea a apreciat ca nu se impune administrarea de noi probe, cele invocate nefiind pertinente, considerente pentru care va respinge cererea de repunere pe rol a cauzei.
Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate in cauza, Curtea apreciaza apelul ca nefondat si il va respinge pentru urmatoarele considerente:
Inainte de abordarea criticilor propriu-zise formulate de apelantul - reclamant in legatura cu hotararea atacata, se impune precizarea ca solicitarii formulate in finalul apelului, de obligare a paratilor prin citatie inainte de primul termen de judecata, sa depuna la dosar inscrisuri si sa faca dovezi nu i s-a dat curs, in respectarea principiului contradictorialitatii si a principiului dreptului la aparare, clamate ferm chiar de apelantul - reclamant, intrucat incuviintarea si administrarea probelor este o masura jurisdictionala care nu se poate lua in mod administrativ prin rezolutie prin care judecatorul confirma termenul stabilit aleatoriu si dispune masuri precum citarea, comunicarea actelor de procedura si fixeaza taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar,(masuri care izvorasc din lege.) Asadar, cererea formulata de apelantul - reclamant trebuia discutata in contradictoriu, iar instanta trebuia sa decida asupra ei prin vot deliberativ, in raport de admisibilitatea, pertinenta, concludenta si utilitatea fiecarei probe solicitate, trebuia sa aprecieze asupra posibilitatii legale a apelantului - reclamant de a accede la producerea fiecarei probe, ceea ce exclude luarea masurii prin rezolutie administrativa, inainte de primul termen de judecata.
Se remarca, de altfel, ca in notele de sedinta depuse pentru fiecare termen de judecata, apelantul - reclamant a avut a se preocupa doar asupra asa-zisei exceptii de nulitate absoluta a calificarii materiei juridice deduse judecatii si asupra reiterarii criticilor si argumentelor expuse in motivele de apel, fara a formula cereri de probatorii in sensul celor invocate in finalul motivelor de apel si administrand dupa propria apreciere si fara incuviintarea prealabila acele probe apreciate ca necesare. Ca urmare, Curtea apreciaza ca nu a fost legal sesizata si in conditii de contradictorialitate cu o cerere de probe.
In legatura cu criticile amplu argumentate de apelantul - reclamant si a caror sinteza s-a realizat in precedent, Curtea retine urmatoarele:
Pentru logica expunerii, retinand ca in motivele de apel se critica si o incheiere premergatoare, respectiv cea de la 15 ianuarie 2008, Curtea o va lua in analiza cu precadere pe aceasta si o apreciaza ca nefondata, inlaturand-o.
Examinand incheierea apelanta, Curtea constata ca la termenul din 15 ianuarie 2008, sesizata cu cererea de chemare in garantie a Statului Roman, formulata de apelantul - reclamant, prima instanta a respins-o ca inadmisibila. Sigur ca, strict formal, apare ca prima instanta a luat aceasta masura fara a o pune in discutia partilor, numai ca aspectul formal nu poate prevala asupra legalitatii solutiei, pentru urmatoarele considerente:
Pe de o parte se remarca faptul ca prima instanta a respins cererea ca inadmisibila, insa nici dispozitiile legale, nici doctrina si nici jurisprudenta nu confera inadmisibilitatii un statut incontestabil de exceptie, pentru ca judecatorul sa aiba obligatia sa o puna in discutia partilor in conditiile articolului 137 Cod procedura civila.
Pe de alta parte, chiar in considerarea dispozitiilor articolului 129 alineat 4 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca judecatorul fondului avea dreptul (nu obligatia) de a pune problema admisibilitatii cererii de chemare in garantie in dezbaterea partilor daca la termenul din 15 ianuarie 2008 cel putin una din partile litigante ar fi fost prezenta. Numai ca la acel termen partile au fost lipsa, iar judecatorul fondului a procedat in mod legal la solutionarea problemei de drept a admisibilitatii cererii de chemare in garantie in lipsa partilor, cata vreme apelantul - reclamant insusi a solicitat ca judecata sa se desfasoare in lipsa sa, asumandu-si, astfel, riscul de a nu putea combate in fapt si in drept chestiunea litigioasa.
Din acest punct de vedere, Curtea apreciaza critica apelantului - reclamant ca neintemeiata si prin raportare la dispozitiile articolului 129 alineat 1 Cod procedura civila, care obliga partile ca, in conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului. Apelantul -reclamant a uzat de dreptul sau de a solicita judecata in lipsa, dar nu a justificat pentru ce nu s-a prezentat in instanta, in exercitarea obligatiei prevazuta de articolul 129 alineat 1 Cod procedura civila, pentru a raspunde acelor chestiuni pe care instanta era in drept sa le invoce, fara sa fie si obligata sa poarte corespondenta pe seama lor cu partile. Curtea apreciaza ca apelantul-reclamant ar fi fost indrituit sa invoce incalcarea dreptului sau la aparare numai in situatia in care, aparat de facultatea conferita de articolul 242 punctul 2 Cod procedura civila, ar fi putut invoca nerespectarea de catre instanta a unei obligatii legale (cum ar fi, de exemplu, cea de a comunica partilor actele de procedura si, in conditiile articolului 96 Cod procedura civila, inscrisurile depuse in sedinta publica), numai ca in speta nici o dispozitie legala nu obliga instanta sa amane judecata si sa solicite partilor sa-si formuleze aparari, nici chiar in conditiile in care se invoca exceptia din oficiu sau din partea partilor litigante, ca atare modul in care a fost solutionata problema admisibilitatii cererii de chemare in garantie este apreciata de Curte ca respectand dispozitiile procedurale, in conditiile in care apelantul - reclamant a solicitat judecata in lipsa. Altfel spus, dreptul apelantului-reclamant la aparare nu este absolut, el inceteaza acolo unde incepe obligatia aceleiasi parti de a urmari desfasurarea si finalizarea procesului.
De altfel, Curtea apreciaza critica drept esentialmente formala si prin prisma faptului ca apelantul - reclamant nu a combatut in fapt si in drept solutia de respingere ca inadmisibila a cererii de chemare in garantie, desi avea aceasta posibilitate in considerarea caracterului devolutiv al caii de atac a apelului, ceea ce dovedeste inexistenta contraargumentelor sale la solutia primei instante si confirma legalitatea si temeinicia acesteia.
Tot in considerarea logicii expunerii si facand aplicarea dispozitiilor articolului 137 Cod procedura civila, Curtea va lua in analiza cu prioritate criticile relative la modul de solutionare a exceptiilor lipsei calitatii procesuale pasive a intimatilor - parati.
Critica relativa la modul de solutionare a celor doua exceptii intemeiata pe incalcarea principiului contradictorialitatii si al dreptului la aparare este nefondata si a fost inlaturata. Asa cum reiese din incheierea de dezbateri din camera de consiliu de la 18 martie 2008, tribunalul a unit cu fondul exceptiile lipsei calitatii procesuale active invocate prin intampinari de intimata - parata Statul Roman si Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul C. si a dat cuvantul partilor prezente, respectiv intimata - parata C.N.A.D.P.F.S.A. G, pe exceptii si pe fond. Imprejurarea ca intimata - parata prezenta in instanta a pus concluzii, in apararea interesului propriu, doar pe exceptia lipsei de interes-pe care o invocase - si pe fondul cauzei, nu este de natura a conchide ca instanta a nesocotit obligatia de a pune in discutie toate exceptiile invocate, cata vreme instanta nu este in drept a impune partii concluziile pe care aceasta le considera adecvate.
Sub acelasi aspect, Curtea reitereaza argumentele expuse la cadrul analizei primei critici, referitoare la faptul ca apelantul reclamant a solicitat judecata in lipsa, ca nu a justificat respectarea indeaproape a obligatiei de a urmari desfasurarea si finalizarea procesului si ca dreptul sau la aparare nu trebuie avut in vedere in valoare absoluta, ci venind in concurs cu obligatia instituita de articolul 129 alineat 1 Cod procedura civila.
Critica relativa la necomunicarea intampinarii formulata de Statul Roman este neintemeiata, intrucat nici o dispozitie legala nu obliga instanta sa comunice reclamantului intampinarea, doar dispozitiile articolului 96 Cod procedura civila confera instantei posibilitatea de a incuviinta un termen, la cerere, pentru partea careia i s-au comunicat in sedinta acte de procedura si inscrisuri, sa ia cunostinta de acestea.
Privitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului - parat Statul Roman, critica de fond adusa solutionarii acestei exceptii este neintemeiata, avand in vedere ca actiunea in constatare a nulitatii unei hotarari AGA, cat si cea a nulitatii executarii acestei hotarari se solutioneaza in contradictoriu cu societatea a carei hotarare se contesta, care este subiect de drept distinct de actionarii sai. De asemenea, capetele de cerere accesorii relative la nulitatea masurilor subsecvente punerii in executare a hotararii AGA se solutioneaza in contradictoriu cu societatea comerciala a carei hotarare s-a contestat, fiind fara relevanta structura actionariatului.
Curtea apreciaza ca neintemeiata si sustinerea relativa la raspunderea instituita de articolele 998, 999 si 1000 alineat 3 Cod civil, care ar conferi calitatea procesuala pasiva a Statului Roman ca unic actionar, pe de o parte in considerarea faptului ca societatea comerciala pe actiuni si fiecare actionar al sau sunt subiecte de drept distincte, iar pe de alta parte in considerarea faptului ca apelantul - reclamant nu a sesizat instanta cu o cerere in repararea prejudiciului, intemeiata pe raspunderea pentru fapta proprie sau pentru fapta altuia, ci cu o actiune in constatare a nulitatii absolute intemeiata pe incalcarea dispozitiilor articolului 130 alineatele 4 si 5 din legea nr.31/1990 si a dispozitiilor HG nr.520/1998.
In ce priveste critica relativa la modul de solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului - parat Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul C., intemeiata pe sustinerea ca prima instanta nu l-a obligat pe intimat sa depuna la dosar incheierea judecatorului delegat de la 9 ianuarie 2001, Curtea a apreciat-o ca neintemeiata, pe de o parte in considerarea faptului ca aceasta proba, chiar si daca ar fi fost admisa, nu era de natura a schimba solutia privitoare la legitimarea procesuala pasiva a Oficiului Registrului Comertului, iar pe de alta parte in considerarea faptului ca apelantul - reclamant avea acces liber la proba solicitata, in conditiile articolului 2 alineat 2 din legea nr.26/1990, registrul comertului fiind public.
In ce priveste criticile aduse solutiei de respingere a cererii in ansamblul ei, Curtea le apreciaza drept argumente pe care le va grupa si carora le va raspunde prin considerente comune.
Desi apelantul - reclamant nu invoca expressis verbis incalcarea de catre instanta de fond, de rejudecare, a dispozitiilor articolului 315 Cod procedura civila, aceasta critica se deduce implicit din modul de redactare a punctului 13 din "Motive". Critica este nefondata, intrucat prin decizia comerciala nr. 522 din 31 octombrie 2006, pronuntata in dosarul nr. 7286/2/2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala nu a stabilit care anume capete de cerere sunt principale si care accesorii, ci a obligat instanta de rejudecare sa faca acest lucru, iar Tribunalul C. s-a conformat intocmai, fiind pe deplin respectate dispozitiile articolului 315 Cod procedura civila.
Curtea constata ca apelantul - reclamant a sustinut in mod recurent critica relativa la gresita calificare a capatului principal de cerere, care - in opinia sa - ar fi reprezentat de constatarea nulitatii absolute a executarii hotararii AGA nr.6/2000, nulitate avand drept consecinta nulitatea absoluta a hotararii A.G.A. insasi
Mai multe aspecte se impun a fi precizate. Primul dintre ele vizeaza faptul ca apelantul - reclamant uzeaza in mod nejustificat de institutia juridica a "executarii silite" a hotararii AGA. Apelantul - reclamant confunda si tinde a induce confuzia intre "executarea silita", care este o procedura jurisdictionala vizand executarea nebenevola prin intermediul fortei coercitive a statului contra unui debitor a obligatiilor sale stabilite printr-un titlu executoriu si punerea in executare a unei hotarari AGA, care reprezinta acele masuri de aducere la indeplinire a dispozitiilor din hotarare. Nu se poate vorbi despre executare silita, in acceptiunea articolului 371 si urmatoarele Cod procedura civila si pentru ca hotararea AGA nu reprezinta titlu executoriu, acest caracter nefiindu-i conferit de dispozitiile legii nr. 31/1990, iar executarea silita se efectueaza, potrivit dispozitiilor articolului 372 Cod procedura civila, numai in temeiul unei hotarari judecatoresti ori al unui alt inscris care, potrivit legii, constituie titlu executorii.
Din aceasta perspectiva, Curtea apreciaza ca nefondata critica relativa la necomunicarea hotararii AGA si a altor inscrisuri in conditiile codului de procedura civila, intrucat aceste dispozitii legale nu isi gasesc incidenta.
Prin prisma acestor considerente, Curtea apreciaza ca instanta de fond, desi nu a precizat in terminis, in mod corect a procedat prioritar la analiza motivelor de nulitate absoluta a hotararii A.G.A., ca act juridic si abia in al doilea rand la analiza motivelor de nulitate a masurilor prin care hotararea a fost adusa la indeplinire, pe care le-a calificat corect drept efecte in considerarea raportului cauza-efect, in cadrul caruia hotararea reprezinta cauza,
Un alt aspect care se impune a fi precizat vizeaza dreptul partii reclamante de a califica ea insasi capetele de cerere principale si accesorii. Indubitabil ca procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii, care confera reclamantului libertatea deplina de a stabili cadrul procesual si de a arata pretentia dedusa judecatii. Numai ca acest drept nu trebuie privit in mod absolut, judecatorul avand dreptul suveran, in raport de situatia de fapt prezentata si de pretentiile deduse judecatii, de a da calificarea juridica corespunzatoare naturii cauzei, ceea ce implica, desigur, si aprecierea asupra caracterului principal sau accesoriu al fiecarui petit al cererii de chemare in judecata.
Fata de aceste argumente, Curtea apreciaza ca logica analizei impune analiza cu precadere a cauzelor de nulitate a hotararii AGA si abia dupa aceea a cauzelor de nulitate a masurilor de punere in aplicare (executare) a acestei hotarari. Imprejurarea ca apelantul - reclamant invoca nulitatea executarii drept motiv de nulitate a hotararii AGA insasi nu este de natura a inversa ordinea analizei, acest motiv urmand a fi cenzurat in cadrul petitului principal.
In ce priveste nulitatea absoluta a hotararii AGA nr.6/2000, Curtea apreciaza ca prima instanta a dezlegat in mod corect problema de drept, retinand ca nulitatea unui astfel de act juridic se analizeaza in functie de contrarietatea sa cu legea sau cu actul constitutiv al societatii comerciale, astfel cum dispun prevederile articolului 131 alineat 2 (actualul articolul 132 alineat 2 ) din legea nr.31/1990. Or, in legatura cu acest aspect se constata ca nici chiar apelantul - reclamant nu a invocat vreun motiv de nulitate, sustinand ca nulitatea hotararii este antrenata de modul nelegal in care aceasta a fost pusa in executare.
Aceasta din urma sustinere nu poate fi primita. Doctrina si jurisprudenta sunt unanime in a afirma ca nulitatea unui act juridic se cenzureaza in raport de aspecte anterioare, cel mult concomitente cu momentul incheierii actului respectiv, nicidecum ulterioare. Nu numai ca executarea sau efectele ulterioare ale hotararii AGA nu pot afecta validitatea hotararii, ci dimpotriva, nulitatea hotararii afecteaza efectele acesteia in conformitate cu principiul general de drept quad nullum est, nullum producit effectum.
In ce priveste nulitatea executarii hotararii AGA nr. 6/2000, Curtea, fara a se ralia argumentelor aduse de prima instanta, pe care le considera strict teoretice, fara confirmare legala sau macar jurisdictionala, apreciaza ca solutia primei instante este, totusi, legala, prin prisma urmatoarelor considerente:
Aducerea la indeplinire a masurilor adoptate prin hotararea AGA contestata sau, sintetic spus, executarea acestei hotarari s-a materializat intr-o serie de demersuri care vizeaza pe de o parte efectuarea formalitatilor la registrul comertului in legatura cu inregistrarea hotararii, cu publicarea acesteia in Monitorul oficial (indiferent daca acest demers a fost sau nu finalizat), precum si cu radierea sucursalei, respectiv inregistrarea agentiei de la Calarasi a intimatei - parate C.N.A.P.D.F. SA G. Pe de alta parte, executarea hotararii s-a regasit in toate acele masuri de restructurare a posturilor de munca si a modificarilor subsecvente privitoare la incadrari, reincadrari, treceri in somaj, modificari ale contractului de munca, schimbari la nivelul salariilor lunare etc., deci in masuri cu impact in sfera raporturilor de munca.
Curtea apreciaza ca apelantul-reclamant nu avea la indemana calea de drept comun a prezentei cereri de nulitate absoluta a ceea ce a numit generic "executarea" hotararii AGA, cata vreme dispozitiile legale ce reglementeaza fiecare din cele doua domenii (activitatea de publicitate la registrul comertului, respectiv raporturile de drept al muncii) ii confera alte remedii procedurale, respectiv recursul impotriva incheierilor judecatorului delegat la registrul comertului - articolul 60 alineatele 1 si 2 din legea nr.31/1990 si articolul 6 din legea nr.26/1990, precum si caile de atac prevazute de legea nr.10/1972 (in vigoare la momentul adoptarii acestor masuri, pana la abrogarea ei prin articolul 298 din legea nr.53/2003). Nu numai ca nimic nu il impiedica pe apelantul reclamant sa uzeze de aceste cai de atac specifice, dar acesta avea posibilitatea neingradita de a invoca in cadrul acestora nerespectarea obligatiei instituita de articolul 130 alineatele 4 si 5 din legea nr.31/1990.
A admite ca apelantul - reclamant are acces la prezenta actiune in constatare a nulitatii absolute a hotararii AGA, actiune de drept comun, echivaleaza cu nesocotirea principiului legalitatii cailor de atac, dupa cum si cu acreditarea ideii ca, prin promovarea unei actiuni imprescriptibile extinctiv, se pot eluda dispozitii legale imperative relative la termenele inauntrul carora se poate uza de caile de atac anume prevazute in diverse materii.
Toate aceste considerente au fost avute in vedere de Curte si in legatura cu restul capetelor de cerere din cererea disjunsa, iar sub acest aspect Curtea apreciaza ca neintemeiata si critica apelantului - reclamant adusa hotararii initiale si hotararii de completare, intrucit nici o dispozitie legala nu il obliga pe judecator sa se pronunte in dispozitiv in mod distinct pe fiecare capat de cerere atunci cand solutia este aceeasi pentru toate capetele de cerere, acestea fiind tratate ca un tot.
Critica este cu atat mai neintemeiata cu cat in considerente instanta de fond a facut referire la faptul ca toate capetele de cerere accesorii - detaliate in mod corect in partea initiala a considerentelor - primesc aceeasi solutie ca si cel principal, fiind in mod judicios aplicat principiul accesorium sequitur principale.
Este nefondat si a fost inlaturat si argumentul relativ la faptul ca numai dispozitivul unei hotarari cade in puterea lucrului judecat, intrucat puterea lucrului judecat se extinde si asupra considerentelor atunci cand acestea fac corp comun cu dispozitivul pe care il lamuresc.
Toate aceste considerente, care, astfel cum s-a aratat, vin in complinirea celor prezentate de instanta de fond, au format convingerea Curtii ca solutiile atacate sunt legale si temeinice, fiind corect stabilita situatia de fapt si judicios aplicate dispozitiile legale in materie, de aceea apelul declarat impotriva sentintei comerciale nr. 559/2008 si sentintei comerciale nr. 1059/2008, ambele pronuntate de Tribunalul C., a fost respins ca nefondat in conformitate cu dispozitiile articolele 295 si 296 Cod procedura civila.
2